Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

CONFESIUNI CU VORBE ȘI GÂNDURI SUFLET... IRONIILE MELE CU VIATA...

EU ȘI VIAȚĂ LA DISCUȚII DESPRE... VIAȚĂ
Laura Schussmann

Într-o seară, așa după o zi lungă și obositoare, după ce eu și viață ne-am băut cafeaua împreună , ne-am făcut lista de priorități , am discutat prietenește și ne-am certat, ne-am luat la trântă, ne-am tras de păr, ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat ... Am obosit.. Ei da, și când am obosit, în ochi lung ne-am privit.. Eu m-am așezat relaxată pe fotoliul gândurilor mele, cu un pahar de regrete în mână, jumătate plin și jumătate gol, depinde cum îl privești , iar ea, viața, ghemuită într-un colț de cameră, speriată de atâta eu ...de atâta tumult, de atâtea trăiri intense și nemărginite, așteptând să spun ceva.. să analizez, să concluzionez să trag linii sub plusuri, minusuri , înmulțiri și împărțiri ..Ochii îi erau măriți de uimirea clipei, urechile ciulite de zgomotul tăcerii.. iar așteptarea ... așteptarea devenea așa de apăsătoare că dacă ar fi căzut tavanul peste noi ,ar fi fost gura de oxigen pentru a respira când ne vom opri să mai așteptăm..
Aveam așa un chef să vorbesc cu viața, dar ea nu avea nici un chef de cheful meu de vorba și nci explicații și răspunsuri la întrebări să dea.. Iar eu savuram suferința vieții ca și pe țigara din care trăgeam cu poftă din ea cu o frică teribilă să nu pierd un minimiligram de nicotină din ea.. Păi de ce nu ? îmi spuneam ...
Draga de ea, îmi dă de furcă de când mă știu, de când o știu ,de când mă știe... și când mă vede că mai respir și eu un pic de fericire, când îmi prind în suflet liniștea, că un mărțișor cu sunurulet de iubire și puritate, sare pe mine ca o hienă înfometată și mă mestecă și mă mestecă de nu mai rămâne nici măcar umbra din mine..
Ei tu viață..., am spus.. și mi-am auzit vocea spărgând în ecou sec tăcerea dintre mine și viață.. ei tu viață.. să îmi spui tu mie... asta numești tu iubire ,asta numești tu iubire de oameni , de mai iei la trântă de dimineață până seară.. că mă terfelești prin noroaie de incertitudini, mă pălmuiești peste ochi cu trecuturi grele , imagini fără contururi , mă suipi în față cu prezent ploaie de cuvinte și trăiri absurde,, mă sperii de ziua de mâine de parcă vrei să îmi tai linia telefonică cu speranța..
Și nu o să credeți , dar am auzit un râs așa de ironic ,infricositor de mi-a înghețat și ultima picătură de sânge în mine.. și mi-a răspuns cu nosalanta VIAȚA...
Hei tu femeie, tu vorbești despre iubire ? Așa îți iubești tu viață ?
Așa mă iubești tu pe mine ?În loc să mă trăiești, tu întruna te văicărești, te plângi, te umilești.. Te simți dintr-o data stăpână pe univers, deși nu ești în stare să îți controlezi nici măcar propriile emoții, și cu tupeu și ironie.. ai curaj să îmi ceri tu socoteală mie?
Eu sunt viața ta, mă ai în mâinile tale, tu faci ce vrei cu mine și nu eu cu tine.. Când ai să pricepi asta ființă mică și nerecunoscătoare ce ești, ne va fi la amândouă bine..
Cum se numește când te lasă propria viață încă odată cu gură căscată ? O nouă lecție de viață ..
Mai viața asta a mea mai bine se făcea profesoară.. că la câte lecții îmi tot dă.. la câtă toceală și teme pentru acasă îmi dă.. sunt doctor docent în ale vieții ...
Ha.. ha ..ha.. tare comică mă mai cred că sunt.. Mda..
Deci pentru acea seară, conversația incredibil de inteligență, dialogul cu tentă de monolog se încheiase.. Eram așa de obosită și eu și viața.. și între noi stătea oglinda propriului Eu ..
Noapte bună viață ..am șoptit timid.. sper că mâine să ne trezim amândouă încă odată și să mai pălăvrăgim nițeluș la o cafea și o țigară..
Răspunsul a fost că un chițăit de șoricel prins de coadă între capcană și cașcaval însoțit de un râs de înțelept prăbușit în patima filosofiilor fără subiect.. Cine știe.. cine știe.. Diminețile oricum vor începe la aceeași oră fixă cu noi sau fără noi două..Dar ar fi politicos și elegant din partea timpului, desigur, să răsară soarele și razele lui ,dimineața ,să îți sărute ție ochii și părul și gândurile și sufletul.. iar mie să îmi dea iar......cheful.... de viață....

Vizualizări: 112

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Laura Schussmann pe Octombrie 28, 2014 la 11:28pm

Multumesc Mircea pentru popas si pentru apreciere ! O seara minunata plina de inspiratia iubirii si frumos !


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Octombrie 28, 2014 la 7:46pm

...bună lecție!


INACTIV
Comentariu publicat de Laura Schussmann pe Octombrie 27, 2014 la 6:18pm

Multumesc draga Lenus ! Iti doresc o seara minunata si plina de inspiratia iubirii si frumos !


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 27, 2014 la 6:12pm

Recitit cu mare drag...Felicitari!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->