Vino iar să mă cauți

 

Astăzi cern în tăcere vreo trei zile de post

Fiindcă eu în iubire nu mai sunt ce am fost

Iar tu-mi scuturi în față floare dulce de tei

Că din ploi de speranță ai uitat să mă iei.

 

Azi salt gândul cu-o mână pe acest caldarâm

Tu tăcut ca o lună scuturi flori de salcâm

Dar se-aștern risipite trei petale de dor

Și iar beau adormite ape vii de izvor.

 

Nebunia e mare și-nflorește latent

Lasă urme în zare în colacii de Kent,

Amintiri cresc duiumul prinse-n zale de dor

Unde noaptea parfumul te purta visător.

 

Rătăciri se aștern peste umărul meu

Când privesc în etern colo la Dumnezeu,

Mă întorc în trecut și prin clipa de mână

Iar în cerul căzut las speranța arvună.

 

Îmi trec mâna prin păr și privesc înspre stele,

În tăcere le număr și mă pierd printre ele,

Vino iar să îmi cânți fiindcă știi unde sunt

Mai apoi să-mi descânți risipind flori de vânt.

sursa foto-necunoscută-media online

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Jerlăianu Manuela Cerasela pe Iunie 2, 2016 la 9:09pm

Mulțumesc !


INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Iunie 1, 2016 la 7:11pm

Nebunia e mare și-nflorește latent

Lasă urme în zare în colacii de Kent,

Amintiri cresc duiumul prinse-n zale de dor

Unde noaptea parfumul te purta visător.

 Superb..

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->