DE CE EXISTĂM?

 

          Puțini sunt cei care se întreabă ce rost au ei pe lumea asta. De ce există? Unii cred că ei există pentru că i-a născut mama lor. Alții cred că așa este făcută lumea, așa este rostul ei. Cei mai mulți cred că s-au născut degeaba și ei nu au nicio treabă cu restul lumii.

          Și totuși: de ce existăm?

          De ce nu suntem niște bolovani în drum sau niște copaci pe marginea lui, de ce suntem ființe, de ce avem inteligență, de ce gândim, de ce suferim, de ce avem emoții, de ce avem intuiție, de ce avem simțul umorului, de ce atâta complicăreală - doar pentru a consuma aerul din preajmă?

          Avem noi vreun rost pe lume? Simțim noi că avem un scop? Nu ne suportă universul-degeaba?

          Răspunsul pare simplu deși este extrem de complicat, deoarece mulți nu-l cunosc și nu se implică. „Așa m-am născut; asta este soarta mea; nu am nicio responsabilitate; omul este dator să moară, odată și odată; ce rost are, că nu pot eu schimba lumea; mai bine stau în banca mea ( berea și telecomanda); sunt nesemnificativ; părerea mea nu contează.....”

          Dacă ne uităm la un mușuroi de furnici vedem cum toate muncesc permenent și nimeni nu face grevă pentru bonusuri, ore suplimentare sau prime. Natura ne învață că există un model, un rost al supraviețuirii, un sens al vieții și care se aplică de la cele mai mici insecte și până la elefanți.

          Omul, totuși, este dotat cu mult peste nivelul unui fluture de seară și cu toate acestea mulți hiberneză în propria lor gogoașă și nu-și deschid niciodată aripile să zboare. Ei nu-și înțeleg rostul. Nu au curajul să se înțeleagă! Cred că este suficient să trăiască, pur și simplu, proptiți în televizor.

          Ei nu au auzit de continuitate și progres. Principalul rost al omenirii este să progreseze pentru a-și atinge menirea, de care nu este încă pe deplin conștientă iar singura cale este pacea, colaborarea, iubirea semenilor, înțelepciunea experiențelor, familia și ordinea socială. Fiecare om este o treaptă pe care civilizația urcă spre viitor. Războaiele realizează un singur progres, în domeniul dezvoltării tehnicilor de apărare, dar cu prețul distrugerii omenirii.

          Numai oamenii buni progresează și numai iubirea este motorul acestui fenomen. Rostul omului pe acestă lume este să-și ajute semenii. Oamenii buni atrag prin gândurile lor și alte persoane cu care, împreună, pot să pună un scop, în plus, societății în care trăim.

          Țelul existenței noastre este să fim buni, inteligenți, activi, inventivi, pasionați, harnici, veseli, promotori ai păcii și nu în ultimul rând plini de compasiune față de cei care nu au puterea de a călca pe urmele noastre.

          Răutatea, ura, invidia, obsesia, nervozitatea, agitația și multe altele asemenea distrug tot ce este mai bun în oameni. Toate gândurile lor sunt ca bumerangul care pleacă - atinge- și se întoarce la cel care le-au trimis. Transmite-ți numai gânduri bune și veți primi prieteni, zâmbete, iubire, armonie,înțelegere și multe altele asemenea.

          Existăm pentru a fi buni și ca ființe umane și în tot ceea ce facem, numai așa putem progresa. Cel care ne-a creeat nu ne vrea decât binele iar în semn de respect noi trebuie să confirmăm că îi vom duce creația spre perfecțiune.

          Viața firească a oamenilor este în bunătate și iubire.

          „Ne naștem din iubire, trăim în iubire și murim înconjurați de iubire”

Pentru asta existăm!

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->