Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

de ce ne e dor de eminescu?

 

ne e dor de eminescu pentru că nu l-am văzut niciodată

l-am visat mereu și nu i-am auzit glasul recitând o poezie

am auzit că a iubit cum noi n-am fost în stare să iubim niciodată

codrul înpăratul lui i-a fost mumă și i-a fost tată

nu am văzut cum i-a trecut veronica degetele prin părul lui

și cum l-a mângâiat și cum l-a sărutat și cum l-a alintat

adică eminul meu drag mițicule eminescul meu drag și scump

și alte epitete pe care doar le bănuim din cărțile de povești

ne e dor de eminescu pentru că nu l-am atins niciodată

noi nu știn dacă e adevăr sau legendă dacă poza lui n-a căzut

din galaxii sau a fost tăiată dintr-un jurnal ipoteștean

și lipită pe toți pereții și pe toate inimile noastre

nu știm cum i-ar fi stat poetului fără chică și fără

ochii lui rupți din ceruri cu acel albastru de voroneț în lumini

nu știm nimic despre fruntea lui luciferică

nu știm cum îl privea maiorescu la seratele lor literare

și cum îl ascultau boierii de la junimea

toate astea parcă sunt povești repovestite de un străin

venit din ținuturi de dor și de suferință

eu nici nu cred că a existat eminescu

 a existat o țară săracă la margine de lume

vorba altui poet

unde și-au făcut de cap toate imperiile lumii,

au existat munți dealuri și câmpii pe care creșteau maci sălbatici

a existat la margine de țară marea cea mare pe care poetul

a văzut-o pururi schimbătoare precum o femeie

a existat doina și dorul  românului de la coarnele plugului

au existat codrii noștri milenari ce ascundeau la poalele lor

toți haiducii din balade a existat meșterul manole

și alți meșteri care au făurit coloane de infinit

 din stâlpii porților maramureșene a mai existat columna lui traian

în care am văzut o dacie tragică

în luptă cu imperiul roman

au mai existat și alte țări românești pe care le-am pierdut la zar

însângerate și astăzi de neagra străinătate,

au mai existat și oamenii locului

care au râs și au pâns atunci când bucuria sau durerea

le-a cuprins sufletul lor curat ca un râu de munte vijelios

și toate astea au născut o statuie peste timp măreață

cât omul și caraimanul la un loc

din aurul inimilor noastre și din dragostea noastră

din lutul nostru atât de însângerat

și statuia s-a numit simplu

EMINESCU.

 

 

duminică, 28 octombrie 2012

 

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Octombrie 28, 2012 la 11:40pm

Citit cu drag

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->