Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

DEMERSUL POETIC

 

Din direcția demersului poetic, a deschiderii poetului către actul creației, Jacques Sojcher /1/ face o analiză interesantă:

" A scrie înseamnă în primul rând a pune întrebări. Poetul se deschide acestuia act.  Ĩntrebările sale vizează timpuri vechi,suscitând angoasa sau speranța de nesperat –necunoașterea poetică.  Problema scrierii ia forma uimirii, care pare a fi înscrisă cel mai profund în istoria umanității, la momentul la care descoperim lumea și pe noi în această lume .Uimirea este o simbioză între groază și minunare."/1/

Raportat la uimire, fericire, marele nostru poet Nichita Stănescu/ 3/  afirma :" Să înlocuim durerea cu mirarea!"

Uimirea sau mirarea sunt fundamentul scrierii, al frumuseții vieții însăși. Nu știm dacă este vorba de un amestec de groază și minunare, în lanțul antrenat de mistere care urmează în analiza lui Sojcher:

"Fiecare cuvânt devine centrul unui mister care antrenează mai departe alte mistere, pe drumul lansat de întrebare . Majoritatea oamenilor evita acest mers , într-un fel de inocența prefabricată .Pentru cel care consimte să se adâncească în această întrebare se deschide un drum , în care Jaspers vede activitatea filosofului ? Să faci filosofie este să te situezi pe acea cale ."/ 1/

Și Blaga și Sojscher vorbesc de mister și nu numai ei, referitor la scrierea poetică . Nikita Stănescu în "Necuvintele" spune lucruri uimitoare. Oare "necuvântului" nu i-am putea atribui o definiție asemănătoare ?

E vorba de o definiție care include asocierea unui aparent nonsens și a unui complex sonor, ca invenție lexicală specifică liricii acestuia.

Marele poet Nikita Stănescu a scris volumul nepereche de poeme, pe care l-a publicat prima oară în anul 1969.

Pr. Prof. George Remete, plecând de la o analiză excepțională a operelor filosofului Heidegger /5/ mărturisește:

"Misterul ființei este ca prezență a spiritului, faptul că ființă este prezența, afirmare și certitudine; nu ca ființare, ci ca miracol, ca minune; aceasta înseamnă tocmai depășirea oricărei înțelegeri, ființări și existențe, înseamnă afirmarea teologicului…Dacă în rostul nostru nu ni s-ar fi însemnat nevoia de a ne mântui, am fi lăsat cerul în pace, fără să îL mai lezăm pe Dumnezeu cu angoasele noastre…Altfel spus, un om există, ființează , în măsura în care crede ,trăiește,se bucură , disperă, iubește, suferă, nădăjduiește și învață să prețuiască și să experieze clarul de gând și dorul;pentru că, fără de credință ar trece prin lume fără a adăuga nimic frumosului, înțelepciunii și istoriei inimii omenești. "

Cele trei cărți recente fundamentale "Ființă și credință", "Persoană și Credință" , ca și capodopera "Cunoașterea prin tăcere" și nu numai acestea,  operele integrale sunt capodopere ale gândirii teologice, filosofice, literare universale/ 4-6/ :

" Este o nebunie , spune mai departe Jacques Sojcher/ 1/ , datorită insatisfacției celui căruia nu i se arată un răpuns, care nu atrage niciodată ceva cert pentru el…El va privi cu suspiciune  satisfacția, complezența, temperarea, resemnarea, toate fețele inerției, stabilitatea, reducerea confortului material și moral .

         Interogarea este oglinda unei probe care se dovedește incertă în actul de sciere, dar , care,  în același timp , prin actul de creație care determină întrebarea, revelează un altceva, o suită de altceva-uri care poate fi reânceputul. Întrebarea poetică poate fi geneza viitorului, focul secret al necunoscutului, care uneori seamănă cu a trece mai departe, dar, care uneori e identic cu a trece mai departe, dar care inexplicabil este cuprins în inima prezentului, a imposibilului rămas al lui acum. "

Sunt analize deosebite privitor la interogație ca metodă poetică.

 

Bibliografie

1.Jacques Sojcher, "La démarche poétique. Lieux et sens de la poésie contemporaine", Série S, dirigée  par Bernard Lamarche Vadel, Union Générale d' Ėditions, 1976,

2.Pr. Nicolae Steinhardt ,"Prin alții spre sine. Cunoașterea luciferică sau paradisiacă ", Editura Eminescu, pg. 119-126, 1988,

3.Nichita Stănescu, "Necuvintele", Editura Curtea veche, 2009,

4.Pr. Prof. George Remete, "Cunoașterea prin tăcere", ediția I, Editura Reântregirea, Alba Iulia, 2004, ediția II-a Editura Paideia, București, 2007, 5 volume, Editura Reântregirea , Albă Iulia 2011,

  1. Pr. Prof. George Remete, "Martin Heidegger, între fenomenologie și teologie", Alba Iulia, Editura Rentregirea, 2010,
  2. Pr. Prof. George Remete, "Ființă și credință", Vol. II, "Persoana", București, Editura Academiei Române, 2014,
  3. Mircea Florin Caracaș, "Vindecare prin scris", Capitolul IX, "Demersul poetic", Editura EIKON, noiembrie 2017 . 

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 5:58pm

Jacques Sojcher – La démarche poétique (Extrait) [1976]


james tolich

REPONZE

Mais alors dites-nous ce que c’est la poésie ?

C’est une parole qui bégaye, suspend le nom, embrasse toute la bouche, brûle la langue, le corps, enregistre la dépossession (la multiplication, la division), un geste qui déhanche (dérange) le réel, qui précipite l’immobile, le non-vu, l’impossible suspension de l’instant, qui dément toutes les position, toutes les démarches, toutes les théories d’idées, de sentiments, d’eschatologie, qui vide le ciel du sens et ouvre les digues du désert et de l’étoile, de la grande sécheresse blanche où sourd l’errance et la répétition.

C’est le renversement (sans symétrie), le vertige (sans retour à la normale), la lecture des livres illisibles, le mémorial des petits faits et des grands phantasmes sans théâtre où se rendre manifestes, le collage des mille et une rencontres et des mille et un rêves entre regards et possession, l’outrance de la faufilure (la couturière poétique) et la retenue du récit qui débiographie, qui désignifie, rendant à la langue la tâche irresponsable de la distribution et de la confusion, du mélange de transparence et d’opacité, le pouvoir de ne plus informer (pas de mass media poétique), de ne pas célébrer le faux culte du progrès et de la perfectibilité, pour n’être plus que le désir absolu (niant de ce mot absolu-ment), la divagation du surplus (et du manque), la mythologie (non charismatique) d’une paroles inextinguible et infinie, qui n’en finit pas – ne peut finir-  de commencer (de s’espacer, de surcharger, de zézayer, de raturer, de mêler blanc et noir, de spiraler la langue et l’espace).

C’est (la poésie), c’est (tous genres, tous langages, toutes langues) le rythme plus proche de, déjà plus loin que, la différer de la représentation, l’avant (déjà perdu) de la signification, la limite du dicible, l’apparaître (vite vite) d’une altérité (blanche, sans substance, sans origination), d’une pulsion de dire (proche de l’expulsion de la matrice, de l’’entrée de la mort), qui n’a ni mémoire claire ni amnésie radicale, qui rappelle et rejette détruisant sa parole comme l’iconoclaste religieux, comme le nihiliste du sacré, qui avance dans le sacrilège parce que le vide est le seul sacre et les mots proférés la seule évidence incompréhensible. Est-ce ?


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Octombrie 29, 2020 la 5:53pm

La démarche poétique. Essai par Jacques Sojcher: Bon Couverture souple (1969) Dédicacé par l'auteur | le livre ouvert. Isabelle Krummenacher

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->