Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

 

10                                DESPĂRŢIREA

 

În săptămâna de practică timpul trecea extrem de greu . Fiindcă erau multe vagonete de steril pentru descărcat, maistrul ne întreba dacă vrem să ne dea în acord. Adică descărcai 5 vagonete, aveai un schimb lucrat. M-am ortăcit cu un coleg şi am început să facem norme, astfel că miercuri seara eram liberi. Joi după masă am plecat spre şcoală. Astfel că joi seara mă puteam întâlni cu Minica. M-am plimbat prin locurile unde ştiam că mă poate vedea şi într-o vreme a apărut şi ea. A fost plăcut surprinsă să mă vadă. Avea să-mi comunice lucruri importante. Colonelul îi trimisese o nouă scrisoare, recomandată de data aceasta în care îi comunica dacă vrea să se căsătorească în scurt timp. Mama ei îi trimitea o scrisoare prin care o sfătuia să accepte căsătoria cu colonelul. După ce mi-a citit ambele scrisori a început să plângă. În scrisoarea a doua, colonelul îi trimisese şi o fotografie. Tipul arăta bine, chiar dacă avea aproape 50 ani. Am reluat vechea discuţie cu ce îi oferea colonelul şi cu ce nu îi puteam oferi eu. A izbucnit în plâns încât de abia am putut să o liniştesc. În final i-am spus cât de mult ţin la ea, însă nu puteam să o împiedic să facă acel pas, care desigur i-ar fi adus multe avantaje şi o stabilitate în viaţa ei. Urma ca ea să-i scrie răspunsul colonelului ce hotărâse; DA sau NU! Cum eu eram liber până sâmbătă după masa am rămas cu Minica. Dimineaţa Minica a plecat la serviciu, iar eu am rămas acasă singur. M-am culcat pentru a mă sătura de somn. M-am trezit din somn în momentul când se auzeau bătăi în poartă. Până să mă dezmeticesc a apărut Minica şi a intrat cu mătuşa sa, soţia dirigintelui meu, în casă. S-au instalat în camera alăturată de unde dormeam eu. Auzeam discuţiile destul de bine, dar Minica a intrat la mine şi mi-a spus să mă scol fiindcă avem oaspeţi. Acest fapt mă făcea oarecum vulnerabil. Dar nu era aşa. Soţia dirigintelui mă considera ca fiind  de al casei, lucru pe care eu nu îl ştiam. Astfel că în prezenţa mea discuţia a continuat, Minica reluând discuţia despre scrisorile colonelului şi a mamei sale. Mătuşa sa a ascultat şi i-a spus că e bine să urmeze sfatul mamei. Asta a spus-o deschis în faţa mea. Am intervenit în discuţie şi am fost de acord cu mama şi mătuşa Minicăi. A rămas ca Minica să scrie un răspuns pentru colonel. Eu eram de acord în final să accepte propunerile colonelului. Astfel, după ce toată lumea era informată rămânea scrisoarea către colonel. Sâmbătă seara am fost invitaţi la diriginte acasă. A fost o vizită protocolară. Dirigintele m-a luat deoparte şi mi-a spus că e bine să renunţ la relaţia cu Minica. Mi-am deschis sufletul şi l-am asigurat că aşa voi face. Nu am întârziat prea mult căci ne-am înapoiat acasă la Minica. Am stat mult de vorbă după masa de seară şi Minica îmi detalia cum îi va scrie pretendentului la mâna ei.  Nu aveam nimic de adăugat. Duminică Minica s-a dus la biserică, iar eu am plecat la şcoală. Am stabilit că nu ne vom întâlni decât luni după amiază. Duminică a venit şi mama ei la Zlatna, astfel că nu voiam să deranjez. Luni după amiază ne-am întâlnit în oraş şi mi-a spus că mama ei voia să mă vadă. Am acceptat invitaţia. Mama Minicăi o femeie foarte calculată, mi-a spus care e părerea dumneaei despre ce a fost între noi, dar eu trebuia să renunţ la Minica. Nu am contrazis-o, fiind de acord cu căsătoria ei cu colonelul. Mi-a mulţumit pentru înţelegerea mea. Mama Minicăi urma să plece în acea seară la Alba Iulia. Am condus-o împreună la gară şi nu mai voiam să mai merg acasă la Minica. Am condus-o totuşi până la poartă şi am vrut să mă întorc la internat. Minica nu a acceptat asta. Astfel că am petrecut o nouă noapte împreună, dar nu ştiam că aceasta va fi ultima noapte cu Minica. Fiindcă după citirea scrisorii de accept a Minicăi, colonelul a venit cu o maşină militară şi a luat-o pe Minica la Alba Iulia. Povestea noastră avea să se termine brusc. După ceva timp, adică mai mult de o lună, am primit o scrisoare adusă de însuşi dirigintele meu. Mai în glumă mai în serios acesta mi-a zis; Asta a fost nepoate! Plicul cu scrisoarea nu fusese închis de către expeditor, tocmai pentru putea fi citită şi de familia dirigintelui, unchiul său.

 

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Decembrie 17, 2010 la 11:01pm

Foarte interesant.Felicitări

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->