Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Dialog epico - liric Cezarina Adamescu & Cerasela Jerlăianu

Despre mine la timpul prezent

 

 

Cezarina Adamescu face parte din categoria celor care caută o oază de liniște, de inocență. Nu întâmplător mărturisea cândva că scrie ceea ce sufletul îi dictează și nu întâmplător scrierile sale vizează cititori din diverse categorii de vârstă. Crede în "iubiri necesare", afirmă că slujește toată viața cartea și cucerește prin sinceritate și sensibilitate.

În Amarnica mea bucurie și câteva mărgăritare la porcise observă interesul pentru o radiografie a societății contemporane. Se evidențiază defectele majore ale acesteia, cauzele lor și posibile soluții de redresare.

Autoarea pledează pentru tandrețe, "ingredient obligatoriu" pentru o lume mai bună, constatând dureros că "educația și morala au coborât atâtea trepte, încât lucrurile au scăpat de sub control".

Dacă specialiștii în psihologie subliniază că în perioada latentă, 6-12 ani, copilul " manifestă o anumită deziluzie față de părinți și o tendință de a inventa o familie mai interesantă", cu aceeași limpiditate scriitoarea sesizeză discrepanțele între generații, "zidul de gheață între părinți și copii", creat de prejudecăți, de obstacole în comunicare, de apartenența la o comunitate în care contează prea mult bunurile materiale și prea puțin hrana spirituală. Această structură metaforică relevă o trasătură definitorie a lumii contemporane: superficialitatea.

Oamenii se observă, dar nu se cunosc. Din lipsă de timp și răbdare. Se etichetează, de multe ori depreciativ, se rănesc inutil pentru o existentă biologică atât de limitată, adoptă măști, simulează fugitiv interesul pentru cineva sau ceva, dar " zidul de gheață "rămâne.

Omul cu sensibilitatea lezată prea des și injust de manifestări nonșalante ale celor cu educație carențială și surplus de cutezanță încearcă să atragă atenția asupra culpelor pe care trebuie să și le asume și adulții:"părinții sunt vinovați de tot ce li se întâmplă copiilor" pentru că permit să fie percepuți ca niște" dușmani casnici", "handicapați", "depășiți","vetuști", așa cum precizează Cezarina Adamescu, pentru că s-au distanțat de copilul care i-a ofensat, l-au privat de tandrețe, compensând acest aspect cu telefoane performante, timp nepermis de mult în fața calculatorului, libertate prost înțeleasă... Mult înaintea publicării rezultatelor studiilor referitoare la relația dintre performanța școlară și educația primită acasă, autoarea identifică principala cauză a acestor nexuri între generații. Astfel, potrivit unui nou studiu efectuat de universități din SUA, "implicarea părinţilor în viaţa copiilor este cea care dictează, în final, rezultatele academice, şi nu renumele şcolii sau al profesorilor de la clasă, respectiv modul de predare a lecţiilor."  Deci și relația lor cu lumea. Lumea pare să fi uitat că respectul este cheia ascultării de bunăvoie și că nu poate fi considerat model acceptabil cel ce pretinde obediență. Aceasta este cauza relațiilor deteriorate dintre părinți și copii. Nu este singura: "omul zilelor noastre este surprins adeseori în ipostaza unui maratonist(…) Chibzuința, smerenia politețea au fost înfrânte de iuțeala de picior." Și mai are un defect: logoreea. Scriitoarea face apel la demnitate, la puțină pudoare, sperând ca lumea superficială și capabilă de confesiuni ridicole să (re)învețe să se autocenzureze.

           Explicația este cât se poate de simplă: "Nici măcar divinității nu poți să-i spui orice porcărie."  În accepția autoarei, omul contemporan este privat și de momentele necesare de liniște: "plătim cu exasperarea provocată de o muzică deșucheată", din cauza căreia "păsările s-au ascuns în scorburi, printre frunze și tac."Atâtea comportamente indezirabile… Totuși, salvarea relațiilor interumane o constituie tot educația, refugiul în bibliotecă - definită ca ”leagăn în miniatură al marilor spirite și civilizații”

 

Cristina Roșu

 

 

 

 

 

Un timp la timpul prezent

 

Mă duc să culeg după mine

Un timp la timpul prezent

Cu pana aceea de bine

Și gândul continuu atent.

 

Stă scrisă dilema în ploaie

În vise din aur topit,

Dar  iată cuvinte șiroaie

Din cărțile noi mi-au zâmbit.

 

Mă-mbată la masă visarea

Siropul vorbirii, tiptil,

Dar iată mă prinde mirarea

De lauda scrisă subtil.

 

Mă saltă în ceruri o mie

Această trăire de jar

Și-mi pare și mie ca ție,

Că azi o trăim secundar.

 

Îmi ești cititor dar și critic,

Mă porți în pana de foc,

În gerul Polului Mitic

Ce-ar vrea să mă scoată din joc.

 

Eu ție-ți aduc mulțumire,

Cuvinte de drag împletesc,

Iar Domnul va face-mpărțire,

Că Pacea din ele grăiesc.

 

CERASELA  JERLĂIANU

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->