Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Dialog epico - liric Cezarina Adamescu & Cerasela Jerlăianu

II. VORBE DE DUH

 

Virtutea tăcerii

 

 

            S-a pus întotdeauna preţ pe Cuvânt, care a fost la început, şi “Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1). În acelaşi timp, dar nu în aceeaşi măsură, Dumnezeu apreciază virtutea tăcerii, care te poata mângâia, alina şi chiar salva uneori, de multe neplăceri pe care ţi le provoacă vorba deşartă. “Căci, din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12, 37). Cuvântul este, aşadar, prilej de aproape, motiv de osândă sau de mântuire. Numai de tine depinde cum să-l foloseşti. A vorbi neîntrebat, a vorbi vrute şi nevrute, a vorbi ca să te afli în treabă; a vorbi ca să n-adormi; mai bine tăceai decât vorbeai; dacă tăceai, filozof rămâneai, sunt expresii intrate în uzualul convorbirilor  din izvorul înţelepciunii populare sau chiar din miezul filozofiei. Toate acestea sugerează că vorba, Cuvântul, este cu două tăişuri şi atunci când nu vine de la Dumnezeu, ci de la Cel Potrivnic sau chiar din inima noastră, poate fi socotit un obstacol în calea înaintării spre viaţa creştină adevărată.

            Un cuvânt spus la mânie, poate stârni dezastre în relaţiile interumane, ducând la ruină de suflet. De aceea e bine să gândeşti de mai multe ori, înainte de a deschide gura. Acestea sunt lucruri ştiute şi fac parte din educaţia morală şi etică a oamenilor. Un cuvânt însă, spus la loc potrivit, bine chibzuit şi cu folos duhovnicesc, atunci când trebuie, poate salva o naţiune. Şi dimpotrivă, lipsa lui, poate distruge omenirea. Câte dezastre n-au avut ca început, orgoliul cuvântului sau orgoliul ultimului cuvânt, aşa cum vor unii să-l aibă, fără drept de apel.

            Tăcerea, în contraponedere cu vorbirea, trebuie exersată în mod rodnic, pentru edificarea omului. Chiar dacă uneori e luată drept lipsă de curaj, de atitudine, sau chiar laşitate. Tăcerea este fructul suculent şi cărnos, nespus de dulce şi îmbietor al înţelepciunii. Care înţelept a fost guraliv peste măsură? Când vorbeşti, nu prea mai ai timp, nici măcar să gândeşti limpede, ci turui din instinct, fraze spereotip, fără substanţă şi fără adâncime. Prin urmare, spun oamenii înţelepţi din Biserică, tăceţi şi vegheaţi. Există un timp al tăcerii şi un timp al Cuvântului. Foloseşte-le raţional, pe fiecare. În tăcere, poţi exersa rugăciunea, şi nu în larma, vacarmul şi vuietul lumii care uneori se transformă în ţipăt şi în urlet. Exerciţiul tăcerii este, însă la fel de anevoios ca şi cel al cuvântului. El presupune răbdare, înţelegere, îngăduinţă, smerenie. În tăcere, te poţi reculege, poţi contempla frumuseţea vieţii, a creaţiei, a omului, semenul nostru. Reculegerea duce la meditaţie asupra unor subiecte care te pot ajuta să conştientizezi statul tău de viaţă, să te cunoşti pe tine mai întâi, apoi, să-i cunoşti pe ceilalţi.

            Cât mă priveşte, în lume, am preferat tăcerea, vorbirii. Ea pentru mine e grăitoare, e născătoare de imagini interioare şi de situaţii pe care cuvântul nu le poate ilustra atât de bine. Ai putea tu să ilustrezi tăcerea unui cuvânt? Sau tăcerea dintre cuvinte? Cu ochii închişi, trăieşti mai intens realitatea lui Dumnezeu, îi poţi simţi prezenţa mai bine. În cămara tăcerii tale vin îngerii, cu care poţi sta la sfat, cărora poţi să le ceri ajutorul şi sfatul, care să te conducă spre Lumina spre care ne îndreptăm cu toţii.

            Paradoxal, ca să ajungi la Lumină, trebuie să străbaţi un tunel de întuneric. Un tunel de tăcere grăitoare. Aşa vei vedea Lumina mai bine. O vei simţi cum te pătrunde în fiecare celulă. Vei fi plin de lumina care ţi se reflectă pe chip, în ochi, în zâmbet, în inimă. Şi sufletul tău se va umple de Pace şi binecuvântare celestă. Dar şi de acea Bucurie Perfectă de care vorbea Seraficul Francisc de Assisi.

            Dacă omenirea ar învăţa să exerseze tăcerea, n-ar mai fi atâtea nenorociri, acte teroriste, dezastre. Ar domni sfânta înţelegere, Concordia între semeni care nu ar mai vedea în ceilalţi, nişte eventuali duşmani şi i-ar privi în smerenie, înţelegere şi rugăciune. E o viziune puţin utopică, dar nu imposibilă. E necesară doar, puţină înţelegere.

            Unii oameni preferă spiritul de dispută, gâlceava, larma deşartă, polemica usturătoare, războiul psihologic, atacul la persoană. Unii nu se simt bine dacă nu fac rău, în numele unei ideologii fără substrat, bazată doar pe ură şi discordie. Sau pur şi simplu fără nici un motiv, aceasta e starea lor naturală, de conflict permanent, cu ei înşişi, cu Dumnezeu şi cu ceilalţi.

            Există, desigur, o ,,memorie a tăcerii” – aşa cum a numit-o Monseniorul Vladimir Ghika. Celor cărora le place gâlceava, le propun un sfert de oră de Adoraţie la Prea Sfântul Sacrament sau la Prea Sfânta Inimă a lui Isus ori la Inima Neprihănită a Mariei. În aşteptarea lui Dumnezeu care niciodată nu întârzie, căci nu-I place să se lase aşteptat. El nu dezamăgeşte pe nimeni. Vine pe neaşteptate şi se aşează alături de tine sau chiar în tine, în tăcerea ta. Îl vei recunoaşte după acea pace binecuvântată care-ţi inundă inima, într-un torent de sfântă iubire. Să nu-L alungi, să nu-L îndepărtezi ca pe un nepoftit, să nu-L dezamăgeşti.Tu şi tăcerea ta, primiţi-L ca într-o casă, ca într-o livadă cu pomi înfloriţi care e sufletul tău. În Casa sufletului, primenită cu tăceri, cu rugăciuni şi cu gânduri bune.  Nimic nu ţi se va mai părea greu, imposibil, căci la şi prin Dumnezeu, totul devine posibil. Vei ieşi din această binecuvântată convorbire cu Dumnezeu, parcă plutind, parcă purtat de îngeri. Vrei să încerci?

 

CEZARINA ADAMESCU

Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Galaţi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Virtutea tăcerilor

 

Virtutea tăcerilor are

Să-mpartă cuvântul în nouă

Când vorba durerilor sare

Să-mpartă inima-n două.

 

Virtutea e clară cum cerul

Albastru rămâne sub soare

Cum noaptea își stinge misterul

În visele noastre în floare.

 

Virtutea e-n mii de speranțe

Ca raza Luminii în Rai

Se-arată pe-un val de distanțe

În clipa în care tu stai.

 

Virtutea se-mbracă în ere

Cu Pace ca Domnul Isus

Și lumiii i-aduce  mistere

În clipa de veșnic apus.

 

Virtutea e-n dar moștenire

Lăsată în inimi cu dor

Pe aripa sfântă – Menire

Să salte, omul ușor.

 

 

 

 

 

 

Tresar și-mi reazem clipa

 

Tresar și-mi reazem clipa de ancora visării

Și-mi descompun o slovă în mrejele uitării

Lăsând singurătatea în noul răsărit

Unde lutul se zbate și-n cel mai nou venit.

 

Abisul mă-nconjoară în cercuri jumătate

Și îmi măsoară șansa cu gânduri numărate,

Cu Universuri care pier din eternul cânt

Aidoma acelei ce leagănă un gând.

 

Deschisă ca poeții zvârl visul meu pe-o pernă

Și văd cum se coboară privirile în bernă,

Dar ard momentu-n minte ca frunzele-n copac

Și mă reazem cuminte pe clipa când mai tac.

 

 

Mă răsucesc pe palmele clipei

 

 

Îmi scapără în minte un gând

de mă arde neputința cunoașterii,

dar mă răsucesc pe palmele clipei

ca să întind firul de vise din inima focului.

Pe aripi de înger cobor în cuibul tăcerii

și îi culeg slovele ascunse în izvoare gândirii.

Nemurirea mă înconjoară

și mă îmbată cu un gând infinit de aprinderi. 

 

 

 

La concertul tăcerii

 

Se ridică din lespezi de dor

un cer nesfârșit de inimi uitate

și eu zoresc prin bătăile inimii tale

ca să aștern liniștea în valul durerii.

Curcubeiele de vise aprinse întind corzile

și ne cântă pe note înalte la concertul tăcerii.

Ca o nestemată se îmbracă privirea zorilor

și ridică stăvilarele soarelui în inima luminilor

din ochii tăi.    

 

Stau învăluite tăcerile

 

Stau învăluite tăcerile în inima cerului

de mi-au adormit cuvintele în piept

și visează o seară în  gândul puterii,

dar în inima ta s-au ascuns gândurile mele

și mă visezi în toate bătăile de inimii.

Ce umbre de speranțe se arată în infinita liniște!

Cunună cu mine o stea și inima focului ei,

dă-mi-o ca să cunosc drumul,

drumul pe care o poartă vântul

că tăcerile stau învăluite în inima cerului.

Iată zburăm pe firul nepăzit al îngerilor!

Îmi  alunecă zorii pe palme în diminețile de mâine,

dar am amintirile curate  în cupa de vise răzlețe.

Vezi? În ritmul viselor dorm păsările pe arcanele timpului.

Ca într-un mușuroi de stele vin zilele și ni se arată 

cum se adună în zilele mâinilor zidite cu Lumini

Iată că, iar zburăm pe firul nepăzit al îngerilor!

 

 

Scriu cu stelele strânse în vise

 

Auzi cum cântă rădăcinile viselor între stele!

Vezi cum se îngroapă pe note înalte!

Simți cum legă inima din priviri!

Guști aripile cuvintelor scurse din miere!

Respiri ceața timpului viscolit de tăcere!

 

Îmbracă adierea iubirii cu Calea Lactee

și prinde buchetele de zori din sânul infinitului.

Lasă roua tăcerii să se scurgă în lacrimi

și lumina privirii să se oprească în răsăriri de cuvânt

că eu scriu cu stelele strânse în vise.

 

 

A adormit fereastra inimii.

 

În vârful puterilor mă saltă durerea

și pe aripi albastre de îngeri mă lasă

de nu mai recunosc dacă sunt în spirit

cu inima plină de vise!

Iată! Aleg o nuanță de cer și îmbăt îngerii

cu amintiri infinite, dar mă trezesc

în izvoarele de dureri ale lumii.

Știi! Ochiul morții a voit să mă vadă

când a adormit fereastra inimii.

 

 

 

 

 

 

Pe aripi de lut

 

Vin îngeri să zboare pe aripile  pământului

și  îndulcesc vorba tăcerii în fapte oculte

într-un periplu cu unghiul deschis

de mă lovesc toți sfinții din cântec cu Vorbe de Duh,

dar colind pentru o clipă în zarea albastră

cu lumina stinsă sub pleoape și pun la vorbă,

o vorbă în vânt ca să crească în tot necuprinsul.

Pământul mai zboară cu mine pe aripi de lut

Și umplem tăcerea-n cuvinte deșarte.

 

Din firul acesta de foc, în focuri m-avânt

și calc pe un drum nefăcut...

Mi-e cald și mi-e rece și sete și dor

în gândul din gândul uitării din mine,

dar urc și urc și cobor într-un fel călător

să văd dacă uit, Creatorul de Bine...

 

CERASELA JERLĂIANU

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->