Zile de naştere

DSC00490
Filosofez vorbind, ca să nu tac,
Și tac vorbind, înlănțuind păreri;
Înlăcrimată-n zori, eu mă prefac
Zâmbind cu sufletul plin de dureri.

Spre nicăieri alerg ca să ajung,
Sperând să povestesc în absolut
Tot ce apare-n dorul meu nătâng,
Iubiri tăcute, stinse-ntr-un trecut.

În vis de noapte lungă mă aștepți
Să ne vorbim în nesfârșite ceruri,
Apoi dispari prin stele și mă cerți
Tăcând, cu lacrima pitită-n nouri.

Cine-ar putea să spună ce mai sunt,
Și de-ar tăcea, aș mai putea să fiu?
Când visele sunt aburi de pământ
E greu să nu observi în jur pustiu.

Aș spune, dar nu pot decât să tac,
Și aș tăcea pe veci chiar de vorbesc;
Să povestesc sau nu, ce pot să fac
Când ploi cumplite mă adăpostesc?

Vizualizări: 184

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 2, 2015 la 5:34pm
O poezie cu întrebări profunde ce frământă sufletul trecând în vers și din vers în sufletul celui ce citește.

INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Mai 2, 2015 la 3:59pm

Frumos poem! Tacerea doare! Nu o lua in seama, cuvantul, ca un clopot de arama, de-acum parca-l aud fosnind sub stele...


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 2, 2015 la 11:54am

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->