Viaţa în cuplul Lea-Carlos curgea când lin cu susur de şoapte dulci, cu înţelegere spontană şi acceptări necondiţionate, când şerpuit cu poticniri şi contradicţii aprinse, cu supărări şi împăcări repetate, ca în orice cuplu cu personalitate. Dragostea ajuta la aplanarea multor probleme ce se năşteau uneori din prea mult exces de zel din partea super-protectorului Carlos şi din cauza independenţei îngrădite a Leei, care riposta vehement când simţea că îi sunt ameninţate spaţiile şi mişcările.

   Gelozia şi posesivitatea nu făceau casă bună cu spiritul liber şi sociabil al Leei astfel că, polemici susţinute animau adeseori serile în casa lor. Însă mai mereu înţelepciunea şi diplomaţia amândurora transformau scânteile contradicţiei în focul sacru al pasiunii consumat când pe nisipul umed şi călduţ al plajei, când în apele frământate ale mării care ducea cu sine în adâncuri suspine tainice şi şoapte fierbinţi. În general fericirea domnea suverană peste cei doi şi rutina zilelor aducea un plus de tihna vieţii. Strădaniile lui Carlos de a-şi răsfaţa iubita şi de a-i cancela durerea ce-i umbrea uneori chipul îşi aveau succesul lor. La rândul ei Lea îşi revărsa plinul inimii asupra lui, îndulcindu-i existenţa, linistind tumultul acelui suflet de bărbat mereu în defensivă. Anii treceau sinuoși iar viaţa țesea neobosită pânza ei, imprimând trăiri, evenimente, imagini şi încă ceva ce nu se vedea concret. Mereu are ea ceva în revervă, altfel care ar fi misterul zilelor ce-şi așteaptă rândul cuminţi la ușa viitorului?!
   Prezentul intens pe care Carlos i-l oferea Leei era imposibil de frumos. Călătorii în locuri de vis, plimbări lungi cu motocicleta prin munţii Europei, popasuri romantice şi îndrăzneţe în cabanele presărate prin sălbăticia înălţimilor, seri dansante prin cluburile mondene şi întâlniri cu prieteni acasă la ei sau la alţii. Nimic nu lipsea din casa lor şi bunăstarea era asigurată de bărbatul ambiţios şi capabil care îşi răsfăţa familia şi înţelegea s-o protejeze în felul său. Cine ar fi găsit ceva de obiectat la toate astea? Nimeni în afară de Lea! Aşa susţinea Carlos, adesea necăjit de cererile ei repetate de a o lăsa să muncească, să îşi pună în valoare capacităţile şi să îşi aducă aportul la bunăstarea casei.
   - Ai suferit destul, iubito! Ai muncit ca o damnată şi nu suport să te văd din nou ruptă de oboseală, stresată şi nefericită! Eşti giuvaerul meu şi nimeni nu îţi va spune ce să faci, nu te va mai exploata şi nu te va mai răni!
La asemenea argumente, Lea nu îndrăznea să obiecteze fără să se simtă o ingrată şi continua să îşi reprime năzuinţele. Ofta şi închidea discuţia cu un sărut dulce şi împăciuitor, lăsându-se strânsă de braţele zeului său protector.

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Iulie 12, 2015 la 1:54pm

Pretuire.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->