Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Răbdarea timpului curge încet, apusul savurează cerul până la ivirea zorilor. Gândul orfan şi-a schimbat locul departe în stele. În ritmul ceasornicului vechi caut urma paşilor pierduţi. În ochi port calmul cuvintelor nespuse…lângă alte silabe care sunt doar o umbră a unui gând.

Şi parcă timpul unelteşte pe la spate, surâde tuturor, chiar şi vieţii. S-au poate este împovărat de atâtea vise îndepărtate.. Am cumpănit multe zile, am vorbit, am plâns, am râs, am vrut să uit de timpul scurs. Cu o îmbrăţişare am vrut să opresc timpul care strigă ca o fiară.

Astăzi, ieri, poate mâine şi azi nu vreau decât puţin răgaz şi te rog mai stai. În zgomotul tăcerilor noastre greu desluşesc strigătul speranţei.

S-a veştejit o floare pe masă în casa goală. Simt că mă topesc ca o lumânare care încet se stinge şi moare. Dar…nu moare uşor un copac când îl atinge un vânt turbat..

Zboară timpul, soarele apune, lumina păleşte, zboară timpul.

 

 

Trec clipele ca firele de nisip în clepsidră. Ne cufundăm în noapte şi într-o rază ascunsă într-un cuvânt. Am rămas pe gânduri, privesc cum cad uşor pe pământ frunzele argintii. Cu ochii mari admir oceanul de stele aprinse în templul iubirii. De-am fi acolo numai noi!Nu te opresc să colinzi cât vrei şi să-ţi afli tihna în clipele din clepsidră.

A mai trecut o toamnă a paşilor tăcuţi, desprinşi dintr-un trecut. La geamuri frunza împrăştiată, torenţiale ploi aruncă  frigul toamnei peste noi. E linişte, citesc scrisori din vechi plicuri în care am adunat firele de nisip din clepsidră.

Ascult sunetul ploii colorat de multe emoţii adunate în frunzele toamnei. Vreau să transform clipele în mărgăritarele ploi de dragul pământului. Nu avem nevoie de călăuză, rătăcim prin ploaie cu paşii îndrăgostiţi de refrenurile ei.

Aş vrea să colorez toamna pe acordurile bătrânei chitări. Aş vrea să colorez un sunet într-un cântec pe care îl ştim doar noi.

 

 

Adesea prin a vieţii valuri, lovită de vânturi năprasnice, mă afund câteva clipe într-un vers şi într-un ţipăt mut din inimă. Pribeagă câteodată în această pustie lume, păstrez în suflet a iubirii făclie. Bucăţi mărunte din vise şi gânduri se sfarmă, împrăştiate, pe cerul nopţii strălucesc. Te voi întâlni vreodată…, tu pururi aşteptat…, eu mereu te – am căutat şi mai cred că cel care a fost, mai este. 

Poate multe vise ca mine sunt troienite şi de gerul din ele sunt risipite. Migălesc câte o vorbă, curge vremea şi alunecă pe chipul meu. Mai amuţesc câteva clipe, tu mă înţelegi, noi ne înţelegeam în toate. Descui cufărul cu vise şi le las să zboare, rostesc cuvinte nerostite într-o zi cu mult soare. Se-nvălmăşesc culorile peste mine, clipele dau năvală, cerul se încarcă de stele, adun în pumni picături de rouă ce greu se poate descrie în cuvinte… Peste o zi înnourată răsar ramuri înflorite, aş vrea să retrăiesc o ploaie curată.

Risipesc cuvinte printre rânduri, adun în ele multe gânduri, nu mă tem de vremuri ce or să vie, am nestemat iubirii într-o cutie. M-am gândit de multe ori că viaţa-i o poveste, în care adesea obosiţi suntem prizonierii ce se ascund în vise.  M-am agăţat de fiecare lacrimă şi m-am ascuns de mine într-o poveste… poate şi tu vrei să spui altă poveste…Şi timpul se scurge în gânduri şi inimi, fără oprire, fără întoarcere...

 

 

 

 

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->