Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

-Doamne, Doamne, dolmi?... Nu dolmi?... Mai ții minte seala aceea când îmi doleam să te învăț lugăciunea cu Îngelașul? A tlecut aploape un an de atunci. Mama e tale mândlă de mine că am mai clescut. Mă laudă la toți colegii ei de la selvici că sunt băiat male, dal eu tot mă lovesc de colțul mesei. Nu te mai întleb dacă ai învățat lugăciunea, că sunt sigul că o știi și cu ochii închiși. La vâlsta ta al fi lușinos să nu o știi.


Mi-e dol de Alina, Doamne. Și de doamna de la glădi; chial și de Lelu, băiatul vecinilol cale mă supăla când stliga că sunt defect. L-am ieltat. Dal cel mai dol și mai dol îmi este de bunicul. Mama zice că bunicul a plecat la tine, în cel. N-ale cine să mă mai salte pe picioale și să-mi spună: “- Măi, ștlengalule, ial te joci cu ochelalii mei? O să-ți stlici ochișolii.” Dacă te întâlnești cu el te log, te log din inimă, să polți mască. Ascultă-mă, că nu te învăț de lău. Pelicolul încă nu a tlecut. Să nu cale cumva să-l îmblățișezi. Păstleză distanța de doi metli să nu te îmbolnăvești și tu și să moli...Și-atunci eu cu cine o să mai volbesc seala, înainte de culcale?! Acum, mă întleb, dacă o fi să moli și tu, adică să ne pălăsești unde pleci?! Celul e plin de bunici. Nici întl-un colțișol nu mai ești în sigulanță pe pământul ăsta. Am văzut eu la televizol, clede-mă pe cuvânt, chial și în Amelica și în Austlalia e pandemie. Melgi la Polul Nold? Dal, acolo e foalte, foalte flig. Nu ai auzit că nesufelitul ăsta de vilus lezistă cel mai bine la flig? Îți lecomand să cauți un loc de izolale mai căldulos. Am o idee. Ai putea să vii cu ludele tale să stai la noi. Bunica are la țală o casă male, male, cu culte și acum că e singulă s-al bucula să-i țină cineva de vâlsta ta de ulăt. Ai avea camela ta și poate ne înludim până la ulmă, vlei? Spune, vlei? Măcal plomite că te gândești ca să știu să volbesc din timp cu ea...adolă să plimescă musafili. Face o dulceață de zmeulă cum n-ai mâncat în toată viața ta...


Dolmi, Doamne, Doamne?!?... Eu nu pot dolmi... Sunt înglijolat pentlu familia lui Moș Clăciun, pentlu doamna Clăciunița, pentlu leni, pentlu luclătolii din fablica lui. Spel că elfii poaltă mască, se spală pe mâini cu dezinfectant după ce constluiesc jucăliile și plegătesc dalulile, da-lu-ri-le, da-ru-li-le. Of, lasă că înțelegi tu ce vleu să spun. Nu lâde că tlezești toată casa, st! După cum obselvi nu am scăpat de L-ul ăla nesufelit cu toate poeziile desple lață, în schimb mi-au mai căzut tlei dinți; tlei dinți îți dai tu seama? Nu am culaj nici să lâd. Tata zice că am o gleblă în gulă. Mama mă înculajează că o să-mi clească alții mai flumoși și mai lezistenți, să nu dispel. Sunt așa de calaghios...Pentlu asta mă bucul cel mai tale că am stat în casă și nu m-a văzut Alina, dal mă și întlistez și mă fac și mai ulât la gândul că îmi dolisem tale mult să o sălut când nu elam știlb și n-am făcut-o. Ce flaiel am fost!
Ție de cine îți este cel mai dol? Mie poți să-mi spui, ai încledere. Sau vlei să mă jul? Mă cunoști doal, știu să păstlez un seclet...


Doamne, Doamne, dacă nici tu nu poți dolmi și vlei să mai volbim, spune-mi, ai fost plecat undeva în vacanța de vală? Nicăieli? Nici noi. Îți dai și tu seama ce clunt este să stai numai în casă de palcă ai fi pedepsit pentlu o greșeală de neieltat. Lasă că o să tleacă și nenolocilea asta și o să melgem vala viitoale la male...
Doamne, tu mai ai vleun bunic sau vleo bunică? Și unde locuiesc? La țală? Să nu-mi spui și tu la fel ca mama că volbesc mult și pun o mulțime de întlebăli, dal simțeam nevoia să volbesc cu cineva mai bătlân decât bunica poate îmi vine vleo idee desple ce să-i cel întl-o sclisoale lui Moș Clăciun să-mi aducă. Am învățat să scliu, dal numai cu litele mali de tipal. Eu îmi dolesc o sulioală sau un flățiol. E înglozitol să fii singulul copil întl-o familie. Toți stau cu ochii pe tine și sunt tale cicălitoli. Nu cled că-ți imaginezi plin ce tlec. Tu ce-ți dolești cel mai mult și mai mult?... Nu, nu tlebuie să-mi spui, știu e seclet.


Noapte bună, Doamne, Doamne! Să ne auzim cu sănătate. Stingi tu, te log, lumina? Acum nu-mi mai este flică de întunelic. Am mai clescut tlei centimetli, dal tot nu ajung la gula Alinei să o sălut. Tlebuie să mă lidic pe vâlfuri. Ce ți-e și cu fetele astea, clesc văzând cu ochii!...


Dolmi?!... Nu dolmi?! ...Ialtă-mă, nu vleau să te delanjez, dal uitasem să-ți spun ceva foalte impoltant. Știi, dimineață a venit Moș Nicolae. A pus dulciuli în toate încălțălile. Și mamei și tatei și bunicii, dal ce, ei sunt copii? Hai să fim selioși, sunt oameni în toată filea...


Plângi? Palcă am auzit eu o smiolcăială, sau poate mi s-a pălut. Bălbații nu plâng niciodată, spunea bunicul. O să vină moșul și la tine, ai să vezi.
Vlei să-ți spun o poveste ca să visezi flumos? A fost o dată ca niciodată, că de n-al fi nu s-al povesti, un băiețel cale avea patlu bunici. Întl-o zi, când tocmai îi căzuse al tleilea dințișol...

Veronica Șerban

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Veronica Șerban pe Decembrie 14, 2020 la 11:01pm

Mulțumesc și prietenilor mei, CIOBOTARIU MARIA și Mihai Ștefan Arsene!


ACTIV
Comentariu publicat de Veronica Șerban pe Decembrie 14, 2020 la 10:58pm

Mulțumesc frumos, doamnă, Anișoara Iordache! Vă mai aștept, cu drag!


ACTIV
Comentariu publicat de Anişoara Iordache pe Decembrie 10, 2020 la 9:38pm

Un monolog foarte frumos, inedit, sustinut de un copil.Imi place acest stil.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->