Zile de naştere

doină

 

unde eşti cântec, minune,

făce-s-ar mierla tăciune

că ea ne-a doinit mereu

alături de dumnezeu

şi mierloiul bolovan

să ne cânte an de an.

 

în vârtejuri mari de cer

cântă ziua până pier

şi noaptea pitiţi prin vii,

alături de ciocârlii,

urzesc trilul lor divin

 din cine ştie ce chin.

 

câte toamne au trecut,

câtă vreme am pierdut

culegând melancolii

în amiezile târzii.

 

cercurile s-au închis,

coboară fantome-n vis

şi cum vin  şi se îndură

se lasă pe bătătură

şi prin spaţii îngheţate,

sulfetul de mi-l străbate

şi în iarnă şi în vară

 cu durerea lor amară.

 

 timpul mi-a ucis străbunii

în ospicii cu nebunii,

timpul, îmbrăcat în zale ,

cu armuri medievale

firbe viaţa în cenuşi,

încuiat în mii de uşi

şi eu, biata trestioară,

singuratic pe-afară,

dau târcoale,-mi caut locul

şi mi-aştept la rând norocul,

cu vestitorii de mlaştini,

cu miros  tare de baştini,

printre cruci de lemn uscate,

lângă mamă, lângă frate

în malul mare de stei,

pe sub florile de tei,

toamnele să ne tomnească,

verile să ne verească,

iernile să ne iernească,

primăveri să-ne-nverzească...

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->