Zile de naştere

Despre  Scrisoarea  a-VII-a

 

Unii oameni se simt chemaţi şi îndreptăţiţi să comunice celorlalţi gândurile, experienţele şi trăirile lor, cele ale momentului şi cele acumulate prin vieţuire, dar şi a celor imaginate ca rezultat al primirii multor informaţii parţiale, aglutinate şi redate ca o sinteză proprie  Scriitorii, folosind toate formele imaginabile de alcătuire a operei lor literare, au slujit această idee cu multă sârguinţă, omenirea având la dispoziţie milioane de cărţi manuscrise, tipărite sau în format electronic (până acum). Supus acestei porniri incalificabile (în sensul bun al cuvântului), continui scrisoarea către sufletul meu cu speranţa transmiterii unor păreri proprii asupra unor evenimente omeneşti banale.

 

 

                          Scrisoarea a-VII-a.  Donatorul de organe

              

    Partea 1/4

   1. Adrian Stoleriu intrase în acest local select deoarece aici nu se fuma. Mai exact localul avea separeuri izolate bine unde nu pătrundea fumul din sala mare. Întreg spaţiul era puternic ventilat şi disconfortul se afla la un nivel minim. Legitimaţia specială, fără de care n-ar fi putut trece de uşa păzită, i-a deschis calea. Chiar dacă Mircea Livadaru, prietenul său nu avea cartonul albăstrui de liberă trecere, însoţindu-l pe Adrian se asimila  obişnuiţilor casei.

- Este singurul loc unde mă simt bine. De la operaţie nu pot suporta fumul de ţigară. Luminiţa a luat obiceiul să fumeze pe terasă… Va trebui să vii să vezi locuinţa  unde ne-am mutat de câteva luni!

- Am auzit că aveţi un domeniu acolo…

Adrian comandă sucuri şi cafea unei fete bine alcătuite, cu o fustă scurtă.

- Privitul nu costă, remarcă Livadaru.

- Am întârziat cu proiectul aproape un an, pentru operaţie…

- Se vede reuşita!

- Perfect! După o lună de recuperare şi readaptare m-am simţit foarte bine. Medicamentaţia împotriva respingerii este şi ea susţinută, iau cinci feluri de pastile.

- Am să comand pentru mine un cogniac… am cu ce să-l plătesc!

Ochii albaştrii ai fetei se concentrară pentru a scrie comanda.

- Dumneavoastră mai doriţi ceva? întrebă ea pe Adrian.

- Nu, numai domnul Mircea doreşte, are cu ce plăti… Eu sunt operat.

- Aveţi nevoie de un tratament aparte… Vă aduc imediat comanda de până acum!

- Lista de aşteptare este lungă… preţurile cresc mereu, aşa că avansezi mai mult prin descalificarea celor care nu pot  plăti decât prin rezolvări de cazuri. Am plusat serios! Mai aveam câteva luni de trăit şi mă întrebam cui am s-o las pe Luminiţa!?... Toată treaba a dus către trei sute de milioane… La Viena, dar cu materialul clientului, cu organ din ţară. O complicaţie uriaşă care m-a secătuit de bani şi de nervi! Norocul a fost Luminiţa, a pătruns peste tot cu şarmul şi tenacitatea ei.

- Eu nu m-aş fi descurcat!... Totul e bine acum?

- Desigur… Numai că am căpătat o stare … sunt mai impulsiv. Nu-mi cunoşteam această latură, sau poate mi-o stăpâneam mai bine! Sunt mai grăbit, parcă mi-am schimbat zodia! Ştii, eu sunt născut în „Gemeni”!

- Nu cunosc ce caracteristici are un „geamăn”.

- Mult calm şi dispus la îndelungi pregătiri înaintea acţiunii…

- Şi… cu Luminiţa?

- Preludiul a fost punctul meu forte, pregătirea îndelungată a „actului” a convins-o definitiv!

- Înţeleg, acum este altfel? Te precipiţi?

- A… nu! Doar că îmi cere un efort… pentru a mă abţine! Doctorii spun că nu am excitante în tratament, doar sedative, iar acestea nu-şi fac efectul!

- Are dreptate fetiţa de aici, ai nevoie de un tratament special pentru a nu te supune la efort…

- Luminiţa s-a sacrificat pentru a nu mă surmena…

Au izbucnit amândoi în râs.

- Nu vreau să mă înţelegi greşit… Mă codesc să-ţi spun… Este o problemă…

- Spune, m-ai făcut curios cu ezitările tale!

- Adică… tu te rogi în fiecare seară ca fiecare creştin! Foloseşte acest prilej pentru a mulţumi sufletului aceluia care ţi-a dăruit ficatul!

- Fii serios, omule!

 Adrian părea descumpănit.

- Când vei ajunge să comunici cu el, cu sufletul donatorului, nu vei mai avea nevoie de medicamente… Roagă-l să fie răbdător… să te lase cu obiceiurile tale… cu pregătirea… cu felul tău de a face sex! A fost tânăr, dar acum să se mulţumească cu ce …

Mircea Livadaru se exprima greoi.

- Eşti o figură… dar am să reflectez! promise Adrian.

La despărţire a fost invitat să viziteze  „domeniul”.

- Vino vineri seara, jucăm bridge. Întotdeauna în fiecare vineri!

 

2. Şeful de schimb, Tomescu, un maistru cu prestigiu profesional, era acum enervat. Gabi Pahonţu făcea nazuri, refuza să se supună. Aşa ceva nu se putea accepta, avea de păstrat un renume şi o disciplină… El alegea femeile care trebuiau să-i asigure nevoile, numai acelea pe care le plăcea! Nu conta părerea lor, aici nu avea nimeni o opinie proprie. Revenită din spital după o absenţă de şase luni, invoca mereu durerile care persistau şi ameţeala produsă de medicamente.

- Cum te simţi fetiţo? Eşti în formă în seara asta? Nu te poţi sustrage la infinit! Doar dacă vrei să declari ruperea totală a relaţiilor noastre, poate ai motivele tale! Eu nu mă opun… este dreptul tău. Dragostea nu se face cu forţa, întotdeauna! Numai la mine nu ai voie să crâcneşti! Du-te în magazie!

Alăturat biroului se găsea o încăpere mică, pregătită pentru aventurile sale. Uşa era mascată strategic de câteva fişete, aşa că nu se vedea cine intră sau iese.

- Cred că e timpul să renunţăm… Nu-mi permite sănătatea, eu sunt aproape moartă iar tu vrei…

- Ştii că îmi placi într-un fel de nedescris! Dintre toate... Îmi lipseşti şi mă gândesc mereu la zilele frumoase când mă iubeai. Chiar aşa de mult te-a schimbat operaţia?

- Este drept, parcă sunt alta. Medicamentele sau transplantul au modificat ceva din mine, sunt un alt om, puţin schimbat.

- Deci, nu mă mai iubeşti!

- Să fim serioşi, domnule Tomescu! Cum vrei să fii iubit când comanzi ca un paşă: „tu, în seara asta eşti de serviciu la lustruit… Hai, du-te în magazie! Când voi veni să te găsesc cu curu’ în sus!”

- Exact, vezi că ai învăţat bine lecţia!? Deci ştii, dar nu vrei!? Nu-i nimic, fetiţo! Sper ca înlocuitoarea ta să fie mai cooperantă.

- Sunt atâtea dispuse să fie cu tine! Apelează la alta!

- Tocmai terminasem verificarea celor disponibile şi voiam să încep cu tine runda următoare. Nu-i nimic, voi solicita colaborarea celei care se va angaja în locul tău!

- Ştii bine că nu mă pot lipsi de slujbă, mai ales când sunt datoare la bănci. Am împrumutat bani pentru operaţie…

- Cu calităţile tale ai fi câştigat mai bine dacă… Dar norocul acesta nu se lipeşte de tine! Te bucuri doar când te duci la magazie! Femeie, încăperea aceasta are două uşi, alege una dintre ele şi… umblă!

Gabi îl privea cu ochi mari, nu atât de speriaţi sau disperaţi, cât surprinşi de animalismul arătat de omul din faţa ei. Ar fi putut cere uneia dintre cele treizeci de lucrătoare să-i ofere satisfacerea… Nu, el o voia pe ea, voia să o supună, să o posede  înjosind-o. Avuseseră relaţii atunci când voia el, de multe ori înainte de operaţie. Trebuia să se culce cu cineva… Îşi păstra slujba, unele au păţit-o pentru că l-au refuzat. Nu aveai cui reclama, doar o singură alternativă, să te supui! La început se bucura de prezenţa virilităţii lui… S-a dovedit că nu era altceva decât o partidă de sex, atât! Împreunările deveniseră o obligaţie, ca spălatul pe mâini când te murdăreai. Acesta era cazul cu Tomescu.

- Te-ai hotărât?

Femeia s-a îndreptat spre magazie şi a închis uşa în urma ei.  Mormăitul lui satisfăcut nu se mai auzea. Ştia ce plăcerea avea şi, dacă ajunsese până aici, putea merge până la capăt. Îngenunche pe pat cu faţa spre perete şi capul plecat pe aşternut, dădu salopeta şi chiloţii în jos dezvelindu-şi fesele rotunde şi scoţând la vederea vulva excitată. Era imaginea supremă ce şi-o dorea bărbatul şi care făcea din acuplare o secvenţă de treizeci de secunde. O palmă uşoară peste fund o anunţă că totul se terminase. Nici nu se gândise că ar putea avea un orgasm.

- Ei, ai văzut că nu a fost greu?! Bravo, ai făcut ceea ce-mi place mie mai mult! Voi ţine cont!

Lucrând la maşinile pe care le supraveghea, cu trecerea timpului, o dorinţă tot mai intensă se înstăpânea. Voia, cu adevărat, un bărbat, voia să facă dragoste cu el, ori cine ar fi acesta! Poziţia aceea oribilă o excitase. Nu cunoştea pe nimeni… După despărţirea de soţul ei nu se ivise o legătură stabilă, cele câteva relaţii pasagere nu o mulţumiseră şi nu depăşiseră una sau două întâlniri. Suferinţa îi acaparase toată existenţa. La ora plecării din schimbul al doilea operaţia o jena, ofertarea ar fi trebuit evitată!

Chiar despărţită, soacra ei o ajuta la creşterea băiatului rămânând cu el în timpul zilei. Când lucra în tura de noapte şi venea târziu acasă lua băiatul la ea timp de o săptămână. Deoarece socrul era bolnav, amândoi, băiatul şi soacra sa, rămăseseră în apartamentul lui Gabi.

- Rămâi şi dormi aici, mamă! Unde pleci la miezul nopţii?

- Vreau să văd ce face Stere, ştii că e bolnav.

A făcut un duş şi s-a culcat după ce a făcut rugăciunea de seară. Mulţumea pentru şansa primită odată cu transplantarea unui rinichi… Nu mai avea nevoie de dializă şi de o jumătate de an viaţa părea normală… Mulţumi, pentru prima dată şi donatorului, cel care prin moartea sa făcuse posibilă viaţa ei… Simţi durerea pentru  sfârşitul lui tragic…

- Odihneşte, Doamne, sufletul acelui nefericit!...

Adormi repede.

 

# Cineva a sunat la intrare. Ştia că e vis şi nu s-a mişcat, dar vizitatorul a insistat. Aproape adormită a deschis uşa, fără a privi prin vizor.

- Intră, de ce faci atâta gălăgie? Îmi poţi trezi băiatul.

Bărbatul arăta bine, se mira că i se părea cunoscut şi că îl aştepta…

- Te rog să mă scuzi, eram în pat… Îmi pun un halat!

- De ce crezi că aş vrea aşa ceva? spuse el apucând-o ferm de mijloc şi lipind-o viguros de trupul lui.

Da, ştia, se va întâmpla ceva minunat… Nu se temea şi nu voia să strice vraja cu un gest necugetat… În vise totul se spulberă ca un fum, fără să ştii de ce…

- Cum te cheamă?

- Alexa.

- Alexa, da, aşa este, să nu dispari, am aşteptat să vii… Am o mare dorinţă…

Nu conta unde se întâmpla… Vigoarea lui o aduse repede în pragul bucuriei extreme. Acum, degajată de convenienţele absurde, lipsită de stresul existenţei şi eliberată de pudoarea ipocrită specific feminină, putea să admită nevoia tiranică a prezenţei lui masculine.

- Să nu pleci aşa de repede! Să mai vii, să mai vii! spuse ea văzându-l îndreptându-se spre uşă.

- Să fii acolo pe cinci august! spuse Alexa închizând uşa.#

 

Ştia că e vis, nu se mişca, voia să absoarbă întreaga savoare… Orice gest putea şterge impresia satisfacţiei ajunse dincolo de limitele cunoscute de ea. Nu ştia cine este, dar voia să mai vină… Numai în somn poţi avea o apropiere atât de copleşitoare, numai într-un vis prezenţa omului aceluia aducea atâta desfătare.

Deschise ochii o clipă, afară era întuneric, va mai dormita în culcuşul acela în care fusese Alexa…

Urmează partea 2/4

 

 

 

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de spiridon ramniceanu pe Iulie 5, 2015 la 8:08am

Mulţumesc, dle. Ioan Muntean!


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 4, 2015 la 10:43pm

material selectat pentru revista Chronos 30


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iulie 4, 2015 la 10:43pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->