Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

     - Ia spune puișor, cum a fost cu George, ce s-a întâmplat?

      - Ăăă... Da'  v-am spus:  a căzut de sus din plasa de bagaje, peste ceilalți călători și așa s-a lovit la coaste și pe față!

      - Ei, nu așa, spune toată povestea de la început!

      - Păi, m-a sculat mama de dimineață....

      - Ohoho, nu chiar de acolo,  doar de când v-ați întâlnit cu tovarășa delegat Aurora!

      - Daaa.. În Făurei ne-am dus la sala de așteptare, unde era tanti Aurora cu o hârtie în mână, pe care scria Techirghiol. Acolo mai erau încă doi copii, Liana, care era mai mare și George, cam de-o seamă cu mine. Tanti Aurora avea multe bagaje și mamele ne-au ajutat,  când a venit trenul, să ne urcăm cu toții. Eu am plâns un pic după mama... Că n-o s-o mai văd trei luni...

      Așaaa... A plecat trenul ne-am jucat, eu n-am prea fost cuminte și tanti m-a pleznit, am plâns un pic, că așa trebuia și... S-a făcut noapte! Era cam întuneric în compartimentul ăla, ca la lumina lămpii cu gaz de acasă. Ne-a luat somnul.  Pe mine și pe George ne-au suit în plasele de bagaje de deasupra băncilor, că mai erau oameni în compartiment și nu ne puteam întinde pe bănci, iar Liana a dormit cu capul pe genunchii lui tanti Aurora. Am stat mult privind la oameni cum povesteau, cum discutau cu tanti Aurora și am adormit. Dimineață ne-a strigat:

      - Gata copii, scularea, la prima stație trebuie să coborâm!

      M-am ridicat repede și am dat cu capul de tavan, uite cucuiul - am arătat eu ca dovadă -  iar George nu s-a trezit, doar s-întors pe partea cealaltă. Și atunci tanti a strigat mai tare:

      - George, scoală repede că coborâm!

      Atunci George a sărit din somn și a căzut cum v-am spus...

      - Și după asta ce-a mai fost?

      - Nimica, ce să fie? Aaa, să vă zic mai departe? Bine... Păi, după aia, l-a liniștit pe George din plâns și ne-am dus pe hol să fim aproape de ușă la coborâre. Mai erau oameni și tanti Aurora i-a rugat pe doi dintre ei să ne ajute să coborâm, eu am nimerit la un om mai tânăr și vesel, care m-a luat la subțioară ca pe un snop de ciocani și m-a coborât pe peron. Acolo am fost suiți într-o salvare și... uite-așa am ajuns! Asta e! E destul?

      Doctorii care ne întrebau zâmbeau prietenos la mine, sau între ei, nu știu și m-au lăsat în pace. Au luat la rând și pe ceilalți doi dar cu ei au terminat repede, nu știau să povestească, de parcă le scoteau vorbele, așa, câte una, cu cleștele!

      Pentru că pe drum am răcit și făcusem temperatură, am fost pus singur într-o cameră, la izolare, să nu fie ceva contagios. Izolarea era într-un alt corp de clădire, unde eram singur, singurel! Doar eu și o soră, iar dimineața venea un doctor să mă consulte. În două zile, cu niște pastile, nu mai aveam nimica și am fost adus și eu în pavilion, cu ceilalți copii.

      Ehei, dar copii erau deja cazați în camere, după afinități, după vârste și au rămas doar  copii cu care nu vroia nimeni să stea în cameră: un băiat mai negru la față, Murgu Scocaru dinPloiești, un plângăcios mai mic, Nae Zlotea din Arad și un ciobănaș de-o seamă cu mine, Dorin Langaș din Bacău. Mai era un pat liber, că nu venise un copil: se îmbolnăvise de vărsat de vânt chiar înainte să vină la sanatoriu.

      - Băi, să știi că aici eu sunt șefu', eu tai și spânzur și dacă cineva nu mă ascultă, face cunoștință cu cârjele mele! - mi-a zis Murgu de cum am ajuns în cameră și a ieșit sora care mă adusese.

      - Tu să fii șef pe patul tău, pe noi să ne lași în pace! - am spus eu.

      Fără să  zică nimic s-a repezit, cu o figură amenințătoare, să ia o cârjă să mă disciplineze, dar eu am și fugit pe hol și am mers la sora șefă și i-am povestit conflictul, spunându-i că eu nu stau cu așa animal în cameră!

      Sora șefă, avea o privire blândă, caldă, cam ca bunica mea, doar că mult mai tânără! M-a pus să stau pe patul din cabinet și să vorbim. Eram intrigat, ce să vorbim? Ăla ne bate și ea vrea... Să vorbim?

      - Spune Ionele, dintre un om și un cal cine-i mai puternic și cine conduce?

      - Păi... calu-i mai tare iar omul mai deștept. Da' dacă-ți scapă calul o copită, ăla ești!

Murgu a sărit să dea cu cârja doar pentru că n-am acceptat să fie șef! Ce era să fac? Am fugit aici la dumneavoastră!

      - Bine, o să-l punem la punct dar, nu uita, el e puternic dar tu, tu ești mai isteț ca el! Tu crezi în Dumnezeu?

      - Daaa! În fiecare seară mă rog și-i spun ce-am greșit, ca să dorm împăcat!

      - Ei, să știi că la Dumnezeu nimica nu-i întâmplător! Poate că te-a pus în situația asta ca să te încerce, să vadă câtă omenie ai tu în suflet, câtă bunătate! Hai să rezolvăm și problema asta, dar nu spui nimica, e taina noastră ce-am discutat! Iar când nu știi ce să faci,vino la mine și ne sfătuim împreună, da?

      - Da, dar cârja lui e grea, mi-e un pic frică!

      - Curaj, o să-l sperii eu că-l trimitem acasă și se va liniști, să vezi!

      Am mers împreună în cameră și l-a speriat că-i face referat cu trimitere acasă, s-a liniștit ca prin farmec, ba și-a cerut scuze, cică el doar glumea!

      Am rămas singuri numai noi copii și, după câteva clipe, Murgu a început:

      - Aha, țăranul ăsta e al dreacu'! Las' că vine ea noaptea și să-mi saie mie ochii din cap dacă nu te tai! Te tai și gata! Ba o să mă tai și pe mine nițel, ca să zic că tu ai sărit cu cuțitul, și eu doar m-am apărat! Ha, haaa! Cu mine nu se pune nimeni, băi, țâcă!

      Era o pace înveninată, ceilalți făceau ce spunea el, i-a pus să-i spele ciorapii, să-i lustruiască ghetele și alte corvezi pe care le făceau cu frică, fără să crâcnească.

      Am ieșit la WC și de-acolo am mers iar la sora șefă și i-am povestit totul! A mai luat o altă soră și i-au controlat bagajele. Au găsit cuțitul, cuie, bile legate cu sfoară, un box pentru bătaie, ce mai, erau îngrozite de ce ”dotare” avea Murgu.

       A venit noaptea! Frica era la ea acasă! Cum să dormi? Am ațipit un pic și am visat că Murgu mă strângea de gât! Am sărit din somn speriat și m-am dus pe hol la sora de noapte:

       - Tanti, bateți-mă, omorâți-mă dar eu cu Murgu nu pot să mai dorm în cameră!

      I-am povestit totul și m-a înțeles. Mi-a pus din rezerva de pături câteva pe jos, în camera unde țineau ele uneltele de curățenie, m-a învelit cu alta și am adormit pe loc.

      A doua zi sora șefă l-a chemat în cabinet și au stat de vorbă o grămadă de timp. A ieșit de acolo cu o mutră spășită, plâns, și a venit direct la mine.

      - Bă ești dat dreacu', gata, mă predau, ești mai isteț ca mine, te-ai prefăcut că ți-e frică, ăștia mari, proștii, te-au crezut și era să fiu trimis acasă! Gata, de-acu' tu ești sef de cameră!

Îți spăl chiloții, ciorapii, ce vrei tu, numa' să nu mă trimită acasă, că acolo suntem paișpe frați, iau bătaie zilnic și de la tetea și de la frați, iar de mâncare... Când apuc - spuse el trist. Sau când fur!

      Simțeam încă frică de el, dar și milă...

      - Cum, milă de-un tiran? Ce-mi veni? - mi-am spus eu. Nu știu, dar figura lui și ce-a zis de-acasă m-a umplut și de milă și de groază!

      M-am dus la sora șefă să vorbesc cu ea. Mi-a spus că i-a promis că o să-l ajute să scape de cârje, cu un aparat ortopedic, dacă își vede de treabă și e cuminte.

      - Vreau și eu un aparat ortopedic!

      - Da, copile, o să vină o comisie de doctori să vadă cine poate avea un aparat ortopedic și cine nu. De-asta i-am promis, că eu singură nu vă pot ajuta, am salariu așa de mic!

      - Așa că poți sta de-acuma liniștit în cameră cu el, își dorește prea mult să scape de cârje!

      M-am dus în cameră. Eram încă impresionat de tot ce aflasem. Murgu se oferi să-mi facă orice treabă, iar ceilalți mă priveau cu frică: eram cel care l-a ”învins” pe Murgu!

      I-am făcut, în timp, să aprecieze colegialitatea, l-am ajutat chiar și pe Murgu cu multe mărunțișuri, îi făceam rost și lui de ceva de mâncare de la bucătărie că-i era mereu foame, ca și mie.

      - Ce fel de om ești tu, băi, Ionele, de dai celui care vroia să te bată, și mă ajuți și la lecții! Ești dat dreacu' băi, m-ai dat gata, ce mai!

      - Murgule, tu crezi în Dumnezeu?

      - Nu prea, eu știu ce să zic... Uite și tu ce ne-a dat pe cap! Ce vină avem noi, copii, ha? Că ai mei beau bine, se bat ca chiorii și mai trântesc un puradel! Și noi tragem și suferim doar pentru că am făcut ochi în cocina lor!

      - Măi Murgule, acel Dumnezeu care te-a trimis acolo a făcut-o cu un plan! Noi suntem mici, nu-i știm toate planurile lui, dar, hai să judecăm! De exemplu, tu îți iubești frații mai mici?

      - Oooo, daaa! Dacă se atinge cineva de ei, praf îi fac!

      - Ei, vezi? Da'dacă tu nu erai, cine-i apăra? Și dacă tu o să te faci mai bun, o să-i înveți și pe ei să fie buni! Vezi, ai un rost, n-ai venit pe lume doar să suferi!

      - Da, băi, da de ce șchiop, băi? Ha? Puteam să-i apăr și sănătos... Ce bine era!

      - Ai spus că ai și frați mai mari, ăia sunt sănătoși, de ce nu fac ca tine, ia zi? Vezi, numa unu' care suferă, crede și la ăilalți! Dacă erai sănătos, îți vedeai de ale tale și restul... nimica!

      - Nu cred băi, eu îi iubeam și dacă eram sănătos! Dar cred că mă mai luam cu ale mele și n-aveam timp... Băi, să știi că ai dreptate! Am fost lăsat șchiop cu un rost! Bă, da deștept e Dumnezeu ăsta! Cum faci să vorbești cu el, că vreau și eu! Cred că am să-i zic câte ceva, să-l mai și rog altele! Da crezi că ascultă el pe unul nasol, ca mine? Nu mă ascultă, bă, îți spun eu! Că-s un țigan prăpădit...

      - Dacă tu ai trimite pe cineva cu o treabă și vezi că nu prea se descurcă, nu l-ai împinge un pic de la spate, nu l-ai amenința sau chiar ajuta să-ți facă treaba?

      - Cam așa e, nu știu... Mă doare mintea, la astea e de gândit, băi și eu nu prea le am cu astea!

      - Crezi că le știa cineva din naștere? Omul, de nevoie, învață multe, multe, nu?

      - Da, băi, zice o vorbă la noi că te-nveți cu ele ”ca țiganul cu scânteia”! Băi, da' știi tare multe, de unde dreacu' le-ai învățat?

      - Păi, de la popă, din Biblie, nu mai știu! Dar chiar și de la școală câteva! Tu ai văzut vreodată o biblie, ai citit?

      - Nuu, noi nici nu prea știam să citim în casă, ai văzut ce greu citesc eu! Noroc cu tine câ mă tot ajuți. Bă, tu ești un ciudat bă, de ce ești bun?

      - Nu știu mă, cred că de-asta m-a lăsat Dumnezeu și pe mine șchiop, ca să sufăr și să mă îmbunez... Vezi, credeam că aici ne-a adunat Dumnezeu pe toți cei bolnavi, credeam că aici e un fel de școală de făcut oameni buni! Da', văd că nu-i chiar așa: și printre ăștia ca noi sunt mulți răi...

      A trecut timpul, sora șefă mă iubea ca pe copilul ei, că avea și ea unul și-mi aducea câte ceva bun când făcea acasă și mă chema în cabinet să mănânc pe ascuns, că n-avea bani să dea la toți, cum ar fi vrut inima ei.

      Când am plecat acasă, Murgu a plâns după mine și a spus:

      -Băi,Ionele, tu ai fost mai mult decât părinții mei, băi! M-ai făcut să fiu alt om, mi l-ai arătat pe Dumnezeu și omenia! Mulțumesc, n-am să te uit niciodată, băi, niciodată... Și-i curgeau lacrimile pe obraz și mă strângea în brațe!

Vizualizări: 106

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Iunie 12, 2017 la 8:18pm

Mulțumesc dragă Veronica, sunt bucuros că îți place!

O vară frumoasă!


ACTIV
Comentariu publicat de Veronica Carjeu pe Iunie 12, 2017 la 7:15pm

Sa devenim mai buni, mai intelepti....ce frumos!


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Iunie 8, 2017 la 11:32am

Ce surpriză plăcută! Am avut onoarea, demult, cândva, de a fi publicat într-una din antologiile editate/supervizate de Valentina Becart! Asta mi-a dat curaj, mulțumesc!

Mulțumesc și pentru aprecierile postării mele.

Cu simpatie...


ACTIV
Comentariu publicat de valentina becart pe Iunie 8, 2017 la 10:38am

”A venit noaptea! Frica era la ea acasă! Cum să dormi? Am ațipit un pic și am visat că Murgu mă strângea de gât! Am sărit din somn speriat și m-am dus pe hol la sora de noapte:
- Tanti, bateți-mă, omorâți-mă dar eu cu Murgu nu pot să mai dorm în cameră!
I-am povestit totul și m-a înțeles. Mi-a pus din rezerva de pături câteva pe jos, în camera unde țineau ele uneltele de curățenie, m-a învelit cu alta și am adormit pe loc.
A doua zi sora șefă l-a chemat în cabinet și au stat de vorbă o grămadă de timp. A ieșit de acolo cu o mutră spășită, plâns, și a venit direct la mine.
- Bă ești dat dreacu', gata, mă predau, ești mai isteț ca mine, te-ai prefăcut că ți-e frică, ăștia mari, proștii, te-au crezut și era să fiu trimis acasă! Gata, de-acu' tu ești sef de cameră!”

Cu încântare,
Valentina


ACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Iunie 6, 2017 la 7:55pm

Faine imagini, m-ați distrat, chiar în ton cu cele două aspecte ale  ”acțiunii”!

Vă mulțumesc domnule Muntean! O vară minunată vă doresc!


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iunie 6, 2017 la 6:16pm

Imagini pentru copii si discriminarea


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Iunie 6, 2017 la 6:14pm

Imagini pentru copii si discriminarea

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->