Este deja cunoscut că sintagma “românul s-a năsut poet” este verificabilă. Este suficient să cutreieri site-urile literare ca să-ţi dai seama de asta, ca să nu mai punem la socoteală puzderia de cărţi de poezie ce abundă şi umplu rafturile librăriilor şi bibliotecilor şi pe care, din nefericire prea puţini le mai şi citesc.
Se scrie mult, uneori se mai şi plagiază şi poate, nu din imposibilitatea plagiatorului de a scrie ceea ce gândeşte ci, uite aşa de-al naibii fiindcă românul în genere simte nevoia de a fi şmecher, de a se da mare.
Fiind o împătimită a genului literar despre care facem vorbire, în ultima vreme am citit multă poezie prin site-urile litarare pe unde mă preumblu. Se scrie mult, se scrie în genere prost, fiindcă aşa cum spuneam, românul fiind poet în fiinţa lui simte nevoia să se producă. Nevoia aceasta de a ieşi cu un talent oarecare în faţă a luat o amploare socială şi dacă orice fetiţă frumoasă poate cânta fără voce (doar cu anatomia) şi să aibă succes, de ce nu am putea face la fel şi cu poezia? Şi cum după revoluţie cultura a sucombat ajutată în mare parte şi de factorii de decizie ai acestei ţări, rezultatele se văd în toate domeniile, artă, modă, limbaj, atitudine, etc. Nici poezia nu face excepţie. Nu vorbesc despre moda şi tendinţele actuale din poezie, e un subiect mult mai amplu pe care simt că nu pot şi nu am dreptul să-l abordez acum dar care mă doare.
Am citit recent o poezie a lui Ion Dodu Bălan despre crezul poetic ea spune aşa

Ars poetica

Dacă nu te smulg din sufletul meu, Poezie,
Dacă nu te scriu cu sângele şi cu lacrima mea
Dacă ritmu-ţi nu este chiar pulsul inimii mele-
Cavalcadă de Pegaşi pe o vreme de vijelie-
Dacă picioarele-ţi de iambi de dactili ori trohei
Nu se succed sincron cu paşii mei,
Melancolizaţi în urma sicriului epocii pe care o ducem la cimitir,
Dacă n-ai febra trupului meu bolnav fără leac,
Dacă nu ai nimic din toate acestea, şi în plus
Ceva din imensa durere a lumii deznădăjduite
Dacă eşti cinică şi nu-ţi recunoşti strămoşii în doine şi balade,
Dacă porţi chipul dezordinii şi al răcelii ce a căzut peste noi
Ca o ploaie cu grindină peste o grădină cu flori
Dacă nu duci visurile omenirii în poala vorbelor tale
Cum aducea mama fructele de la vie
Cum ai putea fi modernă şi umană, Poezie?

Iată ce înseamnă pentru Ion Dodu Bălan poezia. Dacă mergem mai departe în literature universală găsim un poet american care are un crez poetic demn de remarcat
Charles Bukowski

dacă nu vine explodînd
din tine în ciuda a orice
nu o face.
numai dacă vine neîntrebată
din inima şi mintea şi gura
şi viscerele tale
nu o face.
dacă trebuie să stai cu
orele holbîndu-te la ecranul
calculatorului sau aplecat
deasupra maşinii tale de
scris căutînd cuvintele,
nu o face.
dacă o faci pentru bani sau
faimă, nu o face.
dacă o faci pentru că doreşti
femei în patul tău, nu o face.
dacă trebuie să stai acolo şi să
o rescrii din nou şi din nou,
nu o face.
dacă e muncă grea doar
gîndindu-te despre ea,
nu o face.
dacă încerci să scrii
ca altcineva,
uită de asta.
dacă trebuie să aştepţi
pentru ca să răcnească din
tine, atunci aşteaptă
răbdător, dacă nu mai
răcneşte din tine,
fă altceva.
dacă dintîi trebuie să o
citeşti soţiei tale sau prietenei
sau prietenului sau părinţilor
tăi sau oricărei alte persoane
nu eşti pregătit.
nu fi ca atît de mulţi scriitori
nu fi ca atîtea mii de
oameni care se consideră
scriitori,
nu fi nasol şi
plictisitor şi pretenţios,
nu fi consumat cu iubirea de
sine
bibliotecile lumii au căscat
pînă la adormire
din cauza acestui fel de
scriitură
nu te alătura la asta
nu o face.
numai dacă vine din
sufletul tău ca o rachetă,
numai dacă stînd nemişcat
te-ar aduce la nebunie sau suicide sau crimă,
nu o face.
numai dacă soarele din
interiorul tău îţi arde viscerele
nu o face.
cînd într-adevăr este timpul,
şi dacă ai fost ales,
se va face de la sine şi va
continua să se facă pînă cînd
vei muri sau va muri
în tine
nu există o altă cale şi
niciodată nu a existat.

Dacă mă întrebaţi pe mine care mi-e crezul poetic , am să vă spun că poezia trebuie ruptă din suflet şi apoi trebuie slefuită cu talent şi gândire. Poezia, în forma ei primară, înseamnă trăire care apoi poate fi transpusă în artă. De aici, intervine talentul poetului plus multă, multă muncă. Iar ca această muncă să fie încununată cu success, poetul are nevoie de cultură care este baza oricărei manifestări artistice. Fără această cultură, a face artă, este ca şi cum ai încerca să construieşti un bloc dar el să fie început de la etajul…x , pentru că temelia, adică cultura-ţi lipseşte. A nu se înţelege că pot scrie poezie doar cei care sunt…doctori docenţi, doamne fereşte, cunosc destule cazuri de artişti , poeţi, care nu au fost oameni cu şcoală (ex. Francois Villon) dar aceştia au avut un talent ieşit din comun, au fost oameni care au cunoscut viaţa cu toate asperităţile ei şi au fost buni psihologi, sau cei care intră în categoria autodidacţilor.
Mi-am pus mereu întrebarea pentru cine scriem? Mulţi ar răspunde că scriu pentru nevoia lor de a scoate la lumină ceea ce simt. Aceştia sunt cei care scriu cu sufletul , mai există o categorie care scriu doar pentru a alătura rime de cele mai multe ori şchioape. Cu siguranţă are dreptul legal să scrie oricine , cât vrea, cum vrea, ce vrea. Atâta timp cât nu simte nevoia să facă publică această manifestare. Când simte nevoia să o facă şi o si face, deja trăirile lui nu-i mai aparţin, iar el face un act de cultură fie că conştientizează sau nu, care-l obligă la nişte rigori. Dacă privim în urmă la înaintaţii nostri poeţi şi trebuie să privim , fiindcă un popor care-şi neagă trecutul şi istoria înseamnă că nu există ca naţie, marii nostril scriitori în speţă poeţi deşi aveau o cultură vastă, au scris pe înţelesul tuturor şi aici mă refer mai cu seamă la Eminescu poet uriaş care putea fi citit şi înţeles şi de cel mai simplu om ştiutor de carte.
Nu aş dorii să se înţeleagă că vreau să pun o piedică oamenilor care doresc să scrie poezie, din contră, este minunat că avem această dorinţă (am spus-o şi cu alte ocazii şi a spus-o înaintea mea oameni mult mai importanţi vezi Arghezi) vreau doar, ca eseul meu să fie un îndemn la a citi cât mai mult şi la a învăţa să fim riguroşi cu noi când scriem o poezie. Să înţelegem că dacă dorim să scriem o poezie clasică cu rimă aceasta are nişte forme fixe pe care trebuie să le respectăm, iar dacă alegem să scriem poezie modernă aceasta nu înseamnă numai alăturare de cuvinte care mai de care incompatibile , poezia indiferent de forma scrisă pe care o are, trebuie să aibă mesaj, trăire, fior poetic şi dacă se poate să aibă muzicalitate şi să creeze imagini frumoase şi inedite.
Invit pe toţi cei care au avut răbdare să citească acest eseu la reflecţie şi mai ales la dialog.

Vizualizări: 256

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Marilena Velicu pe Decembrie 3, 2011 la 3:57pm

Nu-mi gasesc cuvinte sa-ti raspund, in primul rand sa-mi fie rusine ca nu am citit pana cum eseul tau, in al doilea iti multumesc poentru toate cuvintele tale frumoase, te admir mult, te respect si te iubesc...si pentru ca ne intrebi pentru cine scriem...eu am inceput sa scriu pentru un OM, un suflet, dar nu mi-am putut camufla versurile si bune sau rele au iesit in vazul lumii, lume care m-a citit si mi-a dat aripi. Felicitari pentru subiect si frumoasa expunere.

Niciodată nu-i tîrziu, după cum niciodată nu-i prea devreme. Vine un timp pentru toate şi timpul nostru a sosit. Să nu-l irosim, să ne demonstrăm nouă şi oamenilor că avem ceva preţios de oferit, de împărţit cu ceilalţi să o facem cu generozitate şi seninătate căci de aceia dumnezeu a pus aceste însuşiri în sufletul nostru. Mult succes Marilena tu chiar ai ceva de spus şi o spui cu mare talent.


INACTIV
Comentariu publicat de Camelia C pe Noiembrie 6, 2011 la 6:34pm

Ati pus punctul pe  i. Fiecare om se naste cu un talent..sau nu! Important este, sa ne dam seama, daca avem har pentru ceva sau invatam sa facem lucruri, la care ne pricepem! Imaginatia, creativitatea le avem..sau poate,nu! Asa cum eleganta si distinctia sunt native, nu se pot falsifica! Sunt o adepta a artei clasice, indiferent de ce natura este ea! De aceea, Eminescu este preferatul meu! In zilele noastre, kitschul este la mare rang! Daca nu esti in trend..nu esti cool..Ei asta este, acum! Parol, monser, ne-am pricopsit! Sunt de acord cu cele scrise, doamna Delia! Cu multa stima, pentru dv. si toti membrii acestui site, creatori de frumos.

Citat:

Creativitatea este un proces mental şi social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minţii creative între idei sau concepte existente.

Creativitatea este un concept multidimensional şi se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea şi cuantificarea naturii creativităţii constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, ştiinţe cognitive, arte, inteligenţă artificială, filozofie, economie, management etc. şi deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativităţii rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativităţii şi în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Mulţi oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt deseori denumite "arte creative". Aşa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din ştiinţe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri şi în toate domeniile vieţii cotidiene.

Un termen înrudit cu creativitatea este creatologia, sugerat de Magyari-Beck, I. (1990)[1] pentru studiul interdisciplinar al creativităţii,însă acest termen nu a fost general acceptat şi este rareori utilizat.


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Noiembrie 6, 2011 la 6:33pm

Eu, ca întotdeauna, le zic un pic altfel... Aşa că adug un videoclip... nu ştiu dacă "la temă" sau "în temă"... Oricum este şi acesta o reflecţie...

 

 

mulţumesc domnule Munteanu pentru videoclip.


INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Noiembrie 6, 2011 la 5:58pm

Sunt total de acord cu punctul d-voastră de vedere  ! Chiar dacă unele poeme ale mele sunt mai slabe întotdeauna am exprimat cea ce simt, am dorit să transmit ceva din zbuciumul meu interior ! Din păcate uneori  am postat şi unele creaţii mai slabe !

Cu stimă, Dan

Domnule Sprâncenatul vă rog din suflet nu vă simţiţi vizat. Aşa cum am spus toţi avem îndoieli dar singurul mod de a ne perfecţiona este să scriem, să scriem, să scriem apoi, să nu fim mulţumiţi cu ce am scris şi tot aşa ne von ridica nivelul.


INACTIV
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Noiembrie 6, 2011 la 4:38pm

Prietenii adevăraţi sunt puţini, însă ei reprezintă unelte ale lui Dumnezeu, întrucât Cineva le pune în minte gândul bun şi  ştiu când să vină să te îmbrăţişeze şi când să te certe. Multumim, ca va avem un Prieten Adevarat si fiti criticul nostru, daca se poate. Eu recunosc, le-am lasat ca din topor toate poeziile mele si am de gand sa le reiau la corectat, dar sunt fiinta care am scis poezia la fel ca o gaina cand ii vine sa se oua. Si  nu mai m-am intors la ea, sa-i pun parfum de buna mireasma si s-o infrumusetez, dar nici cu pretentii nu ma ridic. Eu scriu sa umplu un goooool din sufletul meu, si ca sa nu mi se para batranetea urata. Cu drag si stima. Elisabeta Branoiu.

 

Doamnă Elisabetă cuvintele domniei voastre m-au mişcat. Nimeni nu trebuie să se simtă vizat ci...avizat, din mândrie personală trebuie să dorim să fim mai buni, să facem lucruri mai frumoase şi superioare calitativ.Eu îmi doresc din toată inima ca toţi colegii să înţeleagă ce am vrut să spun. Vă mulţumesc din suflet pentru promptitudine şi pentru dialog.


decedat
Comentariu publicat de Stănescu Aurel Avram pe Noiembrie 6, 2011 la 4:14pm

Si eu reflectez.... are rost, n-are rost? Pentru cine? Pentru ce? Nu mi se pare greu sa scrii, mi se pare greu sa-i inteleg pe unii oameni care greu ii numesc asa! 

''oameni care se consideră
scriitori,
nu fi nasol şi
plictisitor şi pretenţios,
nu fi consumat cu iubirea de
sine
bibliotecile lumii au căscat
pînă la adormire
din cauza acestui fel de
scriitură...''

Punctat bine Delia.

 

nu vreau să mă repet şi să rescriu ce am scris în comentariul domnului Gordan, are rost să scriem dar, nu oricum dacă ne respectăm şi-i respectăm şi pe ceilalţi. Poate mulţi vor spune că se găsesc cititori pentru toate genurile da, dar felul cititorului îl dă poetul sau scriitorul şi eu consider că avem o obligaţie morală faţă de noi şi faţă de cititorii nioştrii aceia de a-i face depandenţi de noi (glumesc) şi de a le oferii lucrări valoroase din punct de vedere moral, spiritual şi cultural.

 


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Noiembrie 6, 2011 la 2:53pm

Mulțumim pentru atenționare! Stau cu filele  deasupra flăcării de la lumânare, ros de îndoieli; mai are rost să las urme? Revăd și corectez în calculator și mai scot, timid, câte una la vedere. Majoritatea vor rămâne aici...gânduri pentru urmașii mei.

Pe de altă parte, dacă nu ar fi firele de nisip, nu am putea admira măreția munților.

                 Maestrilor

Sunt bobul de nisip, mângâiat de valuri,

Visând să fiu odată sus pe piscuri,

De unde m-am desprins bătut de vânturi –

Covorul roşu - de versuri - pentru invingatori.

 

Sunt picătura dintr-o limpede mare albastră,

În care să se oglindească măreţia voastră.

 

O zi bună!

 

Domnule Gordan, îndoielile domniei voastre sunt ale noastre ale tuturor celor care scriem. Chiar ieri am fost la un cenaclu literar la o întîlnire în Bucureşti unde şi locuiesc şi am ascultat doi poeţi citind din creaţiile lor care m-au făcut să mă întreb ca şi domnia voastră dacă mai are vre-un rost. Dacă ar fi să-l citez pe colegul Viorel Gongu aş spune că fiecare om are ADN-ul lui poetic, că nimeni nu seamănă cu nimeni în scris, decât dacă nu ţinem seama să fim noi înşine atunci când scriem, dar mai ales că, e loc pentru toată lumea (şi apoi să fim serioşi eu consider că vă alintaţi nu e cazul domniei voastre să vă consideraţi toată lumea). Are rost domnule Gordan eu aşa simt de fiecare dată când sunt roasă de îndoieli şi aceste momente cu sinceritate sunt destul de dese. Are rost pentru că dacă simţi această chemare (fără să fiu mistică) înseamnă că Dumnezeu are un pla cu noi şi că doreşte să spunem ceva celor care vor să ne asculte. Poate că nu am fost atât de meşteră la cuvinte dar eu nu am vrut decât să îndemn pe toată lumea să fie mai riguroasă şi să încerce să-şi depăşească condiţia şi ce spun eu, înseamnă progres domnule Gordan. Vă mulţumesc din suflet pentru citire, comentariu şi pentru că aţi răspuns apelului meu la dialog. Păprerile domniei voastre sunt preţioase. Nimeni nu se consideră mai deştept căci dacă o face cade în extrema cealaltă, dorim să fim o echipă şi pentru asta e nevoie de comunicare. Îmi doresc din tot sufletul să putem comunica şi împreună să construim ceva frumos. Avem atâta nevoie de frumos, de linişte şi înţelegere în astfel de timpuri. Bun venit în echipă.

 


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Noiembrie 6, 2011 la 2:03pm

Felicitări Delia pentru acest eseu minunat.Da sunt de acord în primul rând poezia trebuie să aibe o muzicalitate,acel fior poetic din interior şi să transmită acel mesaj. Mulţi scriu poezii dar nu prea se ţine cont de ritm,rimă şi multe altele.Dar asta Delia nu este o pedică în a scrie mai departe.Din greşeli se învaţă multe dar nici nu trebuie să ne supărăm când ni se spun anumite greşeli.

Oricum doresc să fie critici să avem un sait prosper şi doresc să il promovez pe toate căile dar şi cu ajutorul vostru şi voi promova cele mai frumoase poeme.Mulţumesc pentru această postare.

Cu prietenie Lenuş

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->