În toamna asta plină de magie,
M-ai părăsit, cuvântu-ai strepezit,
Mi-ai dat, la schimb, o mică efigie
Și-o lacrimă ce ochiu-a limpezit.

Mergi sănătos, asta-i urare veche,
Alta nu am... și ziua se deșteaptă;
Eu nu mai cred în suflete pereche
Pleacă, te rog, deşertul te așteaptă!

La ce e bun atât război în mine?!
Mi-aş fi dorit... să fiu un om smerit!
Deși am ars, să știi, nu mi-e rușine
Pe tine, cred, zadarnic te-am iubit!...

Vizualizări: 110

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Noiembrie 11, 2013 la 12:02am

O ,,Efigie'' tare pesimistă.


ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Noiembrie 10, 2013 la 9:15pm

n-ai de ce să alergi, după tren și...


INACTIV
Comentariu publicat de Claudia Cioca pe Noiembrie 10, 2013 la 8:21pm

Frumoase versuri.


INACTIV
Comentariu publicat de Elena Spiridon pe Noiembrie 10, 2013 la 10:36am

Mare doamna esti tu, Lenus!


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Noiembrie 10, 2013 la 9:38am

Frumoase versuri!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->