Zile de naştere

Am adunat amintiri acumulate în jumătate de secol de existență. Căldura lor o centralizez de fiecare dată în ființa care mi-a dat viață. Să folosesc cuvântul pentru a creiona fericirea? Am nevoie de culoare. Voi apela la prospețimea agățată fin în metaforă pentru a-mi cizela mesajul de dragoste.

Recitesc eseul. Trimit un exemplar și personajului principal imortalizat pe imaculata hârtie. După câteva zile primesc un telefon. E mama. Solicită explicații. Îi argumentez faptul că scrisoarea care-o primise e de fapt o copie a eseului pe care-l voi trimite la un concurs literar. Nu e de acord. Din modestie? Cuvintele curg prin telefon ca o palmă. Înțeleg într-un final ce mesaj insistă să-mi transmită. Încerc să-l despic, adăugând condimente silabelor ce se grăbesc ele însele în a destăinui cititorului nemulțumirea mamei.

Emoția cuprinde două sentimente care se întretaie: fericire și durere. Fericirea alăturată cuvântului mamă se transformă prin mesajul copilului, plin de recunoștință, care-i conservă strălucirea în amintire. Dar durerea? Există? Slova plânge. Încerc să-i șterg lacrimile prin explicații.

Ca într-un joc, permis pe hârtie, încerc să fac trei exerciții de imaginație.

Inițial, îmi imaginez că sunt un copil abandonat. Locuiesc într-un orfelinat. Sunt în clasa a patra. Am învățat multe cuvinte. Scriu chiar și compuneri. Nu am reușit să înțeleg cuvântul „mama”. Discuțiile interminabile din orele de literatură mai mult m-au încurcat decât să-mi limpezească gândurile. Dar mai contează... sunt atâtea alte cuvinte frumoase în dicționar. Uite, de exemplu: „exist”. Ce mai contează un cuvânt acolo... mamă? Conține atâta durere.

Las copilul abandonat la orfelinat să-și continue existența stearpă, printre frunze și pietre, și pășesc mai departe. Mă împotmolesc în propria existență care mă trage de mână. Vrea să ia și dumneaei cuvânt la discuții. Generoasă o las. Pe axa existenței mele, la un moment dat, a răsărit unul, apoi al doilea copil. Bucuria mi-a zâmbit șoptindu-mi că vom merge împreună mai departe. N-a fost chiar așa. Uneori se împiedica rămânând în urmă, alteori se grăbea fugind în fața mea. Eu cum puteam avansa? Ceva mă ținea în loc. Mă imobiliza sufletește boala copiilor mei. Mă rețineau dorințele lor la care participam ca un simplu spectator neputincios. Atunci peste boabele de rouă, izvorâte din ochii mei protectori, se instala timidă întristarea. Era ca o dulceață din cireșe amare, pe care o savuram totuși cu drag. O forță divină mă ajuta de fiecare dată să mă agăț de fericirea care mi-o luase înainte. Au trecut ani. Destinul mi-a oferit totuși un echilibru sentimental. Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru acest lucru.

Dar revin la scrisoarea trimisă mamei și intru în același timp în al treilea exercițiu de imaginație. Privesc cu ochii minții. O caldă privire mângâie chipul mamei în prezentul acesta tulburat de irepetabile schimbări. O văd resemnată, neputincioasă, dar demnă. Nu-și expune bătrânețea în lacrimi, refuză să-și citească vârsta din cartea de identitate. Mă învăluie o mâhnire în timp ce încerc să centralizez aceste aspecte. Neputința mea, de a opri timpul pentru mama mea, mă determină să oftez.

Revin la primul eseu. Euforia din emoția cuvântului mamă a umbrit? Probabil că nu, dar împletită cu suferința expusă de mine anterior în ce se transformă? Putere - șoptesc unii. Echilibru – solicită alții. Dorința de mai bine – aș zice eu.

Ridic privirea spre Cer, solicitând Tatălui un răspuns. O liniște divină îmi pătrunde în trup. Mi-am autocenzurat sentimentele și am înțeles. Mama are dreptate. Emoția cuvântului mamă se regăsește pe rând în toate sentimentele.

Dar eu ce să fac? Să mai trimit eseul inițial la concurs? N-aș câștiga. Ca argument al „neparticipării mele” trimit aceste gânduri. Și... păstrez pentru mine, ca hrană sufletească emoția din cuvântul mamă. 

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Pop Dorina pe Martie 8, 2018 la 8:44pm

Îți mulțumesc pentru popas și lectură, dragă Aurelia.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->