Doamne nici nu speram să mă nasc român și nu poet
Însă amândouă pur și simplu mă scot din sărite Mă cople
șesc cu norocul lor non-stop Uneori din indimenticabila
pricină uit că mai trăiesc Cu moartea m-am obișnuit de
când eram de țâță Și fiecare-și vedea de treaba lui
Eu de murit Moartea de supt Așa că bărbați de prin
toate colțurile lumii uniți-vă-n cuget și-n nesimțiri
Deja extratereștri au pus ochii (să sperăm că nu și
alte organisme) pe femeile voastre Hai să le cucerim
și noi sexul opus Pământu-i din ce în ce mai departe
Hăt dincolo de istorie și geografie Primul presocratic
se va naște mâine Poftiți la cumetrie Deus ex machina
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->