Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

            Am ales o temă de interes major, legată de educație, în condițiile în care sistemul de educare actual dă semne de mare oboseală, chiar și după anii 89 .

             O lipsă de coerență,  educarea așa zis psiho-centrată pe elev, cu renunțarea la multe din valorile culturii universale și românești.

             Apoi, este vorba de o  impunere cu precădere a științelor,  mai ales a biologiei sau  psihologiei  clasice ateiste ,  fără o actualizare competentă a datelor științifice   în manualele apărute  la noi, care să arate dialogul  cu  teologia, antropologia ,  pe plan mondial. O robotizare mai peste tot. 

            Lipsa unui  dialog eficient  legat de problemele  majore ale tineretului care se tot acumulează și se agravează  permanent, lipsa analizelor  experiențelor pozitive,  renunțarea din ce în ce mai mult în manuale la modele adevărate  ale poporului nostru care  de-a lungul timpului, au dus la adevăratul progres, se resimte deosebit.  La fel, orientarea gresită  actuală  europeană si nu numai spre intelectualizarea teologiei,  relativizarea, punerea ei  la alegere . 

          "Sfințirea omului nu este un concept științific ci unul ființial "spunea  Cuviosul Siluan Athonitul / 6/

            Cunoașterea umană se face conform posibilităților naturii omenești afectate de cădere și  după Înviere, spunea Pr. Arhimandrit Sofronie Saharov/3/.

            Un al doilea mod de cunoaștere umană este Calea Fiului Omului. Percepția lumii se schimbă înlăuntrul omului cu Dar  de Sus. Revelarea Lui Dumnezeu în cămara inimii noastre  se face prin experiere nemijlocită-directă.

            Viața în Hristos nu înseamnă să achiziționezi cunoștințe despre Dumnezeu. Suntem chemați la o devenire întru întreaga noastră ființă, prin intervenția Harului dumnezeiesc, adică a Duhului Sfânt Dumnezeu.

           "Devenirea noastră întru  Dumnezeu implică un efort al întregii noastre ființe. Ea ne provoacă o căutare arzătoare pentru  înțelegere. Înaintea unui creștin credincios,  se ridică mai multe probleme de o urgență excepțională, precum"/ 3/ :

1-Problema vieții și a morții.

2-Problemele libertății și ale creației.

3-Sensul vieții și cel al suferinței.

4-Problemele relației credință – cunoaștere umană.

5-Raportul între Lege și Har.

6-Raportul între veșnicie și timp.

7-Dumnezeu și relațiile sale cu omul. "

         Spunea Arhimandritul Saharov în cărțile  acestuia "Cuvântări duhovnicești", volumele I și II din  2004 /3-4/:

         Nici cuvântarea de Dumnezeu intelectuală, fără rugăciunea pocăinței, nici rugăciunea omului fie ea cât de fierbinte, fără viziunea cuvântării Lui Dumnezeu a minții, nu se dovedesc a fi desăvârșirea, 2003, în aceleași "Cuvântări duhovnicești "vol I/ 3/ 

         Apostolul Matei, în Evanghelia sa, Cap 28, versetele 19-20, afirma  :" Hristos însuși ne îndeamnă la lucrarea de convertire și transmitere a credinței în Dumnezeu".

         Cel ce primește credința o face printr-un angajament de viață întru care este chemat. Suntem primitori ai credinței,  nu o avem de la început. 
          Chemarea este la rândul ei, fie din punct de vedere mistagogic, prin inițierea botezului în numele Sfintei Treimi, fie din cel pedagogic, prin învățarea omului  în Duh Sfânt .

          Ce înseamnă însă angajament uman, dacă nu aceea să fim mărturisitori de Hristos, în fața oricui ne-am afla. Vorbim  de un pedagogic care abundă de mistagogie respectiv  descoperire de Sus.

          Asistăm aproape neputincioși la ceea ce se petrece cu religia în școli, devenită materie la alegere. Are loc o  decuplare a învățământului de la contextul religios în țările ortodoxe inclusiv,  care sunt minoritare, spune Pr. Dr. Răzvan Ionescu în cartea sa. /1/

           Școala publică contemporană, aflată într-un context multireligios și de secularizare se legitimează prin aconfesionalitate și prin neutralitatea sa față de orice transmitere a credinței în Dumnezeu.

          Chiar și în țările majoritar ortodoxe cum este și cazul țării noastre, ora de religie nu izbutește cel mai des, mai mult decât o simplă transmitere de cultură, istorie  religioasă. Aceasta  de fapt se  dorește.

          Am fost  profesor nu numai de chimie ci și de religie,   începând  cu anul 2008, când am finalizat și a doua Facultate, cea de Teologie Ortodoxă pastorală din București. Pot mărturisi cititorilor mai departe din experiența dobândită în anii care au trecut.

           E vorba de peste 8 ani, raportat  la religie, până în anul 2016. Am predat, începând cu 2008, la trei licee.

          Unul din acestea a fost unul important, de mare tradiție- Liceul" Dimitrie Cantemir". Nivelul ridicat al pregătirii elevilor în acest  liceu, toți cu medii peste 9, precum și faptul că toate cele 14 clase  ale liceului și-au exprimat dorința de a studia și religia, începând cu clasele a IX-a până la a XII-a, cca 420 elevi, mi-a permis să am discuții excepționale cu aceștia, in  anul 2008.

          Liceul era foarte aproape de Biserica "Grădina Icoanei" și de Schitul Darvari. La Grădina Icoanei, cu elevii l-am descoperit pe Părintele Popescu, a cărui figură luminoasă am prezentat-o în cartea  "Drumul inimii  către lumină"/7/. 

          Între problemele importante ridicate de elevi/eleve în orele de religie ale acelui an au fost: avorturile, fumatul, drogurile ușoare sau nu, atitudinea lor față de părinți,  situații de criză cu ei, necesitatea iubirii aproapelui, dar și aceea de dobândire a unei culturi generale care să se întărească după gimnaziu, rugăciunea lor oriunde.

          Elevii aveau  diverse confesiuni,dar majoritar erau  ortodocși. Cei de alte confesiuni asistau la ore, dar nota o primeau de la  confesiunea respectivă  pentru a o trece doar în catalog.

          Deplasările noastre  repetate, mai ales la Biserica" Grădina Icoanei "au fost de mult folos elevilor. Mulți dintre ei se și spovedeau și împărtășeau acolo . Orele de religie s-au dovedit de mare folos în multe cazuri.

         Situațiile  grave apărute cu elevi din unele  clase, mai ales în raporturile acestora cu familia, fugile de acasă, înfruntările  cu părinții, mai ales datorită libertinajului unora din eleve/ elevi, încercările rare  de afiliere la unele secte, au pus alte  probleme în acel  an- 2008.

         Ceea ce am căutat să le mărturisesc acestor tineri și se pare că am avut  confirmarea în bună măsură în acel an, de la  mulți, a fost faptul  că prin  mediul celular,de exemplu  experiențele elevilor  negative sau ale părinților se pot transmite mai departe, mai mult decât orice genetică  de tip ADN, ARN .

         De aceea,  ei  trebuiau să fie foarte -foarte atenți la ceea ce fac, ca să nu ajungă să sufere. Genetica își are limitele sale, de numai  circa 25 la sută, cum spune Prof. dr. biolog Bruce Lipton de la celebra Stanford University -SUA,  în cartea  celebră  "Biologie des croyances",  apărută în anul 2006  .

         Tot în acea perioadă, anul 2008 , în care am terminat licența sub conducerea  marelui  dogmatician Prof. dr. George Remete, cartea acestuia cu titlul "Cunoașterea prin tăcere" , cu marele premiu al Academiei,  apărută atunci  a fost subiect de analiză în mai multe referate ale elevilor mei.

           La fel, deplasarea  în Malta, de Sfintele Paști catolice, în luna aprilie ,a constituit un  prilej excelent al unor experiențe unice ca profesor, in cadrul unor contacte europene, într-o țară aproape integral    creștină,  în care oamenii ies de Sărbători, în procesiune  la 80-90 la sută din aceștia  în stradă, în multe  orașe.

           Adaptarea intelectuală propusă de psihologi în procesul de învățământ imaginat de aceștia, în școli, centrată pe elev, cum se tot spune, este  depășită ,  dacă  se dorește să se refere doar  la exigențele societale.

          Arhimandritul Sofronie vorbea de ireductibilul contrast între înțelepciunea și gândirea lumii și înțelepciunea și gândirea Lui Dumnezeu/ 4/.

          Una este parvenirea omului la cunoașterea teologică doar prin fomare intelectuală , versus Școala adevărată, cea a rugăciunii,  alta este rânduiala, referindu-se la Mănăstiri ca școli importante, unde oamenii învață să ajungă să vorbească cu Dumnezeu, prin rugăciune, afirma  tot Sofronie în 2004 /3 citare din 1/.

            Mănăstirea și Parohia sunt exemple concrete de ALTFEL, față de exigențele prioritare specifice unei unei comunități academice, în care accentul se pune doar pe acrivia științifică./ 1/ 

            Aici, în acestea este înainte de toate căutată voia Lui Dumnezeu, cu toate consecințele care decurg în planul cunoașterii umane.Învestirea umană este personală. "Învrednicește-ne Doamne, fără de păcat a ne păzi noi". Ea  se rostește  la Liturghie, și poate fi una din cele mai sugestive expresii ale încărcăturii noastre existențiale  specifice.

            În Occident, Universitățile catolice  majoritatea porneau de la mediul monahicesc , de la o generație la alta.

Evoluția ulterioară a arătat o desprindere a acestora de înrâurirea religioasă, prin laicizare, respectiv prin  devenirea învățământului de stat.

           Școala a pierdut astfel ceva important din transmiterea Duhului Lui Dumnezeu, printr-o dorită încadrare universitară în sistemul de gândire specific doar lumii.

Stiințificul a adus cu el impersonalul, omul ne mai fiind privit ca persoană ci  ca individ, influențabil, posibil a fi manipulat de către societate.

           Acest aspect  științific caută să se impună tot mai mult, ca o exigență de prim ordin, în orice cunoaștere.Multe școli  inclusiv teologice și-au extins într-un mod greșit preocupările în direcția exprimării științifice a cuprinsului  descoperirii Lui Dumnezeu.

            Dar  importanța experimentală revine rugăciunii, în școli, biserică, acasă , în cămăruța noastră, cu inima deschisă către Dumnezeu. 

            Educarea cu inima pe care am inițiat-o și practicat-o  mai mulți ani în care am predat la trei  licee este descrisă în cartea autobiografică  "Drumul inimii către lumină" /7 /. Omul se poate smulge din determinările vremelniciei, cum afirma Arhimandritul Sofronie/1, citare 3/.

             Aceasta, în întâmpinarea adevăratelor dimensiuni ale realității, prin dobândirea unei cunoștințe duhovnicești. Este cu putință de făptuit,doar  în măsura în care   cultivăm o viață de pocăință, nu de egoism ,sau  de cultivare narcisistă a egoului, eului propriu, exacerbat la maximum.

            O cunoaștere abstractă intelectuală, cum se dorește, proprie  științei, filosofiei, este limitată. Nu totul în ființarea omului, cu atât mai mult în Ființarea Dumnezeiască  se supune metodei științifice a cunoasterii, spunea Arh. Sofronie în "Convorbiri duhovnicești "vol I /3/:

            De ce să fie sistematicul și impersonalul care abundă în scolastica inevitabile în transmiterea adevărurilor privitoare la credință?O știință astfel nu poate fi  teologia.

           Sistematizarea, cu consecutivitatea ei logică, a fost dusă deja până la ultima ei limită. Adevăratul duh a fost înlocuit în multe locuri cu o scolastică moartă. E vorba de acea teologie devenită filosofie, disciplină științifică, o echilibristică intelectuală, care desfigurează totul radical. Nu este ceea ce ne-a dat Dumnezeu în limbi de foc, spunea tot  Sofronie./4-5, citare din 1/ 

            Educația științifică teologică ne descoperă  doar planul ei orizontal. Ea este neputincioasă pentru a da o experiență  duhovnicească adevărată.

            Ce poate aduce doar un demers orizontal , comparativ și cu cel vertical . Am dat  exemple în aceeași carte "Drumul inimii către lumină "/7/ privitor la Echilibrele dinamice ale sufletului concretizate în starea de pace, fericire.

            "Legea conservării energiei "apărută acum trei secole este evident depășită. Ea nu include și echilibrele energetice stabilite pe verticală. E vorba de energiile necreate, venind tot de la Dumnezeu, inclusiv cele de liniște, de pace, de fericire care sunt privite de .psihologi eronat ca  emoții, percepții etc. 

            A face voia Lui Dumnezeu este  hrană, care transformă făptura omenească, deschizând-o personal  pentru veșnicie.   Noi oamenii ne hrănim cu lumină , afirmatie pe care am întărit-o cu o importantă documentare în aceeași carte / 7/"Copain", cum spune Pr.dr. Răzvan Ionescu /1/ se  reunește din co-pain, cel împreună cu care mâncăm pâinea.

            Dar este  vorba   de pâinea cea  spre ființă-Hristos Însuși, pogorâtă pentru noi de Sus, spre a ne da viață.

            Împlinirea Poruncilor Lui Hristos- Fiul Lui Dumnezeu este mai sigură decât cugetarea de orice fel filosofică, fie ea  chiar și la Dumnezeu. Cuvintele și gândurile umane pot bâjbâi , dar făptuirea  omului  prin ascultare,  transformă sigur!

 

Bibliografie

  1. Răzvan Ionescu, "Duhovnicie și știință în teologhisirea arhimandritului Sofronie Saharov", Editura Apostolia, 2019,
  2. Sofronie Saharov,"Nașterea întru Împărăția cea neclătită" , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2003,
  3. Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești "–volumul I , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004,
  4. Sofronie Saharov, "Cuvântări duhovnicești"–volumul iI , Editura Reîntregirea , Alba Iulia, 2004,
  5. Sofronie Saharov, "Vom vedea pe Dumnezeu cum este", Editura Sophia , București, 2005,
  6. Sofronie Saharov, "Cuviosul Siluan Athonitul", Editura  Reîntregirea, Alba Iulia, 2009,
  7. Mircea Florin Caracaș, "Drumul inimii către lumină", Ediția a I-a, Editura ePublishers, noiembrie 2017. 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->