Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

-      De ce vrei să pleci azi,

când a venit primăvara?

Nu vezi cât de frumos

străluceşte

soarele?

 

Azi razele mi-au lăsat

urme adânci în obraz,

amintirea doare,

trupul doare...

Am crezut că pot zbura,

m-am aruncat în gol...

dar aripi...

nu aveam aripi...

soarele a topit ceara.

 

Cataractă – înaintez prin cameră,

sufletul nu poate să mă vadă

 

O muzică stranie ...

Nisipul din clepsidră

Se sfârşeşte

în inimă,

inima nu se-ntoarce,

devine piatră.

Eu o sculptez

în formă de cruce

Văd în depărtare

vălul alb...

fata morgana...

 

 

 in imagine: Orlando Pursuing the Fata Morgana - George Frederic Watts

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Zina Dorina Pancu pe Martie 2, 2015 la 8:16pm

Mulţumesc pentru cuvintele atât de frumoase, Ion Rodica Nicoleta. Mi-ai înţeles durerea, lacrima, Am crezut  că fiecare este  Icar, însă lecţia zborului, asemeni eroului din mitologie nu am înţeles-o. Durerea izvorâtă din neputinţa de a striga am convertit-o în poezie şi o dedic amintirii profesorului, colegului meu Mihail Dafinei,pentru care primăvara s-a oprit în noapte,  nu a mai venit... 


INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Februarie 28, 2015 la 7:52am

O poezie care defineste totodata si durerea si lacrima. In profunzime, poemul devine apasator, fata Morgana aduce cu ea sentimentul straniu de neliniste, dar si de impacare cu sine, nisipul clepsidrei se sfarseste, asemeni sperantelor, inima devine piatra din care crucea durerii si resemnarii este sculptata (nu cioplita, deci atentie la finetea ideii!), valul alb pare sa semnifice acceptarea divinului (asemenea crucii). Ne trezim in fata unui poem complet inca de la inceput, in fata mesterului Manole, cel ce si-a acceptat destinul si s-a unit cu golul de dinaintea lui. El avea aripi din sindrila, autoarea, aripi de ceara, topindu-se-n ceara. Iata cum lumina, iubirea, frumusetea, aduce cu ea, durere si lacrimi. Iata cum nu mai exista fericire, doar impacare cu sine si intoarcere la esenta! Poemul trebuie citit cu atentie, scormonit, sfredelit de ganduri si sentimente, astfel ii descoperi maretia! Un material care citit in profunzime, descopera egouri ale firii umane. Si s-ar putea spune multe despre acest poem! Sfatul meu pentru cititori> revenire! De fiecare data poti descoperi in el altceva... Uimitor de frumos! Felicitari!!!!!!!!!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->