Zile de naştere

 

Când te-am cunoscut, evoluţia normală a curgerii timpului meu s-a schimbat! Acesta a luat-o într-o cu totul altă direcţie decât până atunci, căutându-te!... Ca pe un drum şerpuitor de munte, cu urcuşuri şi coborâşuri, pe margini de prăpăstii, prin poeni luminoase, sau pe la umbra copacilor, urmând calea ajungerii la tine, m-am trezit la un moment dat undeva sus, chiar foarte sus, dar unde tu... nu erai! În tot acest timp propriu, altul decât cel normal, te-am avut în faţă şi am făcut mari eforturi să mă ţin după tine, si dintr-o dată ai dispărut!... Nu te mai vedeam niciunde, nu mai erai călăuza mea, nu mai aveam nicio ţintă a călătoriei mele extratemporale!

Mai departe nu mai exista decât Dumnezeu, care era acolo în apropiere, I-am simţit prezenţa prin toţi porii fiinţei mele, am încercat să ajung la El, dar nu m-a vrut acolo!... A decis că mai am o grămadă de lucruri de făcut pe Pământ!...

Am încercat să mă întorc pe aceleaşi cărări pe unde venisem dar nu reuşeam, drumul de întoarcere nu-mi mai era călăuzit de nimeni, şi, deşi era o coborâre, de fapt era mult mai greu, că nu ducea spre nimeni!... Nu mai aveam o ţintă!... Practic singura soluţie a fost să mă arunc de acolo, să plonjez de pe piscurile dorinţei de iubire în platitudinea vieţii normale, fără să se fi inventat o paraşută pentru aşa ceva, o paraşută de coborât în timp. Împactul cu solul a fost unul foarte dureros, dar nu mortal! Altfel m-ar fi reţinut Dumnezeu la el, nu ar mai fi fost necesară această întoarcere!

Pe pământ plantele au fost cele mai prietenoase, pentru că ele nu au niciodată o opinie, animalele au fost foarte simţitoare, ele având toate dotările senzoriale mult mai dezvoltate decât ale omului, iar oamenii mi s-au părut foarte agitaţi şi mici, nemairecunoscându-mă că fac parte din această specie.

Nu am aterizat exact acolo de unde părăsism curgerea normală a timpului! Ceea ce îmi provoacă cele mai mari nedumeriri este referitor la ce s-a întâmplat în acea diferenţă de timp şi nimeni nu îmi poate spune nimic! Toţi spun că nu s-a întâmplat ceva deosebit, că eu nu am fost plecat nicăieri şi că viaţa şi-a urmat cursul ei normal!

Pe Pământ, te-am reîntâlnit şi pe tine, şi cel mai dureros fapt, pentru mine, este că şi tu spuneai la fel ca toţi ceilalţi, că de fapt nimic nu s-a întâmplat şi că totul a fost doar în imaginaţia mea bolnavă!...

Eu mă simţeam ca şi cum aş fi avut un vis foarte plăcut din care m-am trezit brusc şi regretam că m-am trezit!... Aş fi preferat să rămân permanent acolo! Parcă acum înţeleg mai bine teoria neeuclidiană a paralelismului, două axe paralele, cea a vieţii şi cea a lui Dumnezeu, am reuşit să le apropii, şi aceasta pe calea iubirii!... 

Vizualizări: 73

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Decembrie 14, 2014 la 6:18am

Citit cu drag...Frumos!


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Decembrie 11, 2014 la 6:22pm

"Am încercat să mă întorc pe aceleaşi cărări pe unde venisem dar nu reuşeam, drumul de întoarcere nu-mi mai era călăuzit de nimeni, şi, deşi era o coborâre, de fapt era mult mai greu, că nu ducea spre nimeni!.." Aprecieri sincere.


INACTIV
Comentariu publicat de Lili Șipoteanu pe Decembrie 11, 2014 la 6:00pm

,,Ceea ce îmi provoacă cele mai mari nedumeriri este referitor la ce s-a întâmplat în acea diferenţă de timp şi nimeni nu îmi poate spune nimic! Toţi spun că nu s-a întâmplat ceva deosebit, că eu nu am fost plecat nicăieri şi că viaţa şi-a urmat cursul ei normal!"

Uneori e mai bine să cunoaștem opinia celor de langa noi, despre ce insemnam noi pentru ei, iar dacă o mai cunoaștem și la timp, e perfect! E buna câte o astfel de evadare, din când în când. Frumos!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->