Sfântul Atanasie cel Mare afirmă, în deplin acord cu scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii ,  că : „ Dumnezeu S-a făcut Om pentru ca omul să devină dumnezeu”. Acest  aspect  al credinţei creştin – ortodoxe , relevă clar frumuseţea  şi plentitudinea bucuriei fiecărui suflet care experimentează imensa  dragoste pe care Dumnezeu , Cel în Treime , o împărtăşeşte din marea Sa milostivire  omului.  În Ortodoxie , spre deosebire de alte confesiuni creştine, Dumnezeu nu vrea  omul , în mod simplu ,o finţă cu oarecare harisme, cu oarecare însuşiri, cu o oarecare superioritate faţă de restul creaţiei, ci îl vrea dumnezeu după har . Această stare de sfinţenie revărsată de Dumnezeu în viaţa omului  îi aduce acestuia o permanentă stare de bucurie.” Fiţi, dar , voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este „(.Mt 5,48). Omul reprezinta  coroana creaţiei, de fapt , singura fiinţă ce se deosebeşte de toată creaţia , singura care poate deveni dumnezeu.

         Biserica noastră Ortodoxă  trăieşte , aspectul  îndumnezeirii omului, în fiecare zi: prin Tainele ei, prin imnografia ei , prin icoanele ei , prin întreaga sa viaţă  liturgică. Chiar şi arhitectura unei biserici ortodoxe este în deplin acord mărturisitor cu îndumnezeirea omului. Turla bisericilor, pe care este pictat Atotţiitorul,  simbolizează , pogorârea cerului pe pământ . Ea arată că Domnul ''a plecat cerurile şi S-a pogorât''; că Dumnezeu S-a făcut Om ''şi S-a salaşluit întru noi'', precum scrie Sfantul Evanghelist Ioan. Aşa cum spun şi Sfintii: Maxim Mărturisitorul, Dionisie Areopagitul  şi alţii , Dumnezeu este plin de o dragoste sfântă pentru fapturile sale. Datorită acestei iubiri extatice şi nesfârşite, El iese din Sine Însuşi şi caută să se unească cu ele. Iar aceasta se exprimă şi se înfăptuieşte  prin energiile Sale necreate. Experienţele îndumnezeirii sunt trăite în funcţie de curăţia sufletească a omului.Cu cât omul se întoarce mai repede la Dumnezeu , asemeni fiului risipitor şi se curaţă mai mult de patimi, cu atât mai înaltă va fi experienţa pe care Dumnezeu îl va îndvrednici să o traiască frumos în lumina divnă. Atunci  ,va vedea pe Dumnezeu dupa cuvintele : ''Fericiti cei curati cu inima,ca aceia vor vedea pe Dumnezeu".  Şi ce bucurie mai mare poate experimenta omul , în viaţa sa , decât aceea de a-L vedea pe Dumnezeu .

             Harul îndumnezeirii , păstrează nestricăcioase şi trupurile sfinţilor, sfintele moaşte , care izvorasc mir si săvârşesc minuni. Aşa cum spune  Grigore Palama,” dupa ce harul lui Dumnezeu se uneşte mai întâi cu sufletele sfinţilor, se sălăşluieşte apoi şi în trupurile lor , sfinţindu-le şi pe ele.” Şi nu se sălăşluieşte numai în trupurile lor, ci şi în mormintele lor, în icoanele lor şi în bisericile lor. Iată de ce ne închinăm şi sărutăm icoanele, sfintele moaşte , mormintele si bisericile sfinţilor. Deoarece toate acestea primesc din harul lui Dumnezeu pe care sfântul îl avea în sufletul sau datorită unirii lui cu Dumnezeu, datorită îndumnezeirii lui.

            Astfel credinţa creştină ortodoxă reprezintă  o relatie ontologica între om si Dumnezeu, o relatie launtric obiectivă. Credinţa,înţelesă ca participare ontologică în cadrul unei intalniri între persoane, este asadar, prima conditie a cunoaşterii teologice. Credinta trebuie sa fie conştientă,  ea trebuie sa ne descopere,printr-o cunoştinţă existentiala, "esenţa lucrurilor" la care nădăjduim, prezenţa lor în noi. Credinţa mortifică şi totodată stimulează intelectul, ea face ca raţiunea sa dea roade printr-o nouă relaţie existenţială cu Dumnezeu, relatie proprie Creştinismului şi care constituie criteriul nostru lăuntric al Adevarului. Acest lucru se realizează mai ales atunci cand ne împărtăşim cu dumnezeieştile,nemuritoarele,preacuratele,cereştile şi de viaţă făcătoarele,înfricoşătoarele lui Hristos Taine" cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este prezenţa reală a Mântuitorului în sufletul nostru.

            Evanghelia în Ortodoxie se trăieşte, în cel mai frumos mod ,întrucât Aceasta se transmite prin toate simţurile. Îl văd pe Hristos prin icoana Lui şi văd sfinţii Lui prin icoanele lor,ca printr-o fereastră. Ii aud Cuvântul Evangheliei şi cuvântul cântarii.Ii cânt prin voce, Îl pipăi facând semnul Sfintei Cruci, Îl miros prin mireasma duhovnicească a tămâiei pentru ca, dupa aceea, culmea-culmilor , să Îl si gust prin Sfânta Impărtăşanie.Veniţi să gustaţi şi să vedeţi cât de bun este Domnul”.         

            De aceea în Biserică ne bucurăm de harul îndumnezeirii nu numai cu sufletul, ci si cu trupul nostru , deoarece si acesta ,ostenindu-se împreună cu sufletul, se va şi slăvi împreună cu el, ca templu al Sfantului Duh, Care sălăşluieste în el. De altfel , în Biserica noastră participăm la comuniunea sfinţilor, trăim experienţa şi bucuria unităţii în Hristos. Prin aceasta ,vrem să spunem ,că înlăuntrul Bisericii nu suntem persoane izolate, ci o unitate , o frăţietate , o comuniune făţească. Şi nu numai între noi, ci şi cu sfinţii lui Dumnezeu care încă mai trăiesc pe pământ sau au adormit. Căci creştinii nu pot fi despărţiţi nici chiar prin moarte. Şi aceasta pentru că ei sunt cu toţii uniţi în Trupul cel înviat a lui Hristos. Aceasta ne aduce multă bucurie , atunci cand cunoaştem măreţia menirii pe care o avem, fericirea care ne asteaptă în împărăţia cerurilor. Ea, prin fagaduinţa în dumnezeire,  ne îndulceşte orice încercare şi necaz pe care îl întâmpinăm de-a lungul acestei vieţi trecătoare.

          Biserica Ortodoxă nu este astfel, o fundaţie socială, culturală sau istorică, asemenea altor instituţii din lume. Lumea,  poate să aibă institutii, fundaţii şi alte lucruri bine organizate, însă Biserica noastră Ortodoxă  oferă spaţiul unic şi irepetabil al comuniunii omului cu Dumnezeu, al îndumnezeirii omului.  Nicăieri altundeva omul nu poate deveni dumnezeu , decât în Biserică. Nici în universităţi, nici în instituţiile de asistenţă socială , nici in oricare alt loc frumos si bun pe care-l are lumea.Toate acestea oricât de bune ar fi, nu pot oferi ceea ce oferă Biserica . De aceea, oricât ar progresa instituţiile si sistemele lumeşti, ele niciodată  nu vor putea înlocui Biserica. Dumnezeu, potrivit învăţăturii teologice ortodoxe,este Unime în Treime si Treime în Unime.  Domnul nostru Iisus Hristos nu vine singur , El este întotdeauna cu Dumnezeu-Tatal, El este întotdeauna cu Dumnezeu Duhul Sfânt si nu ne putem gandi la un cer în care nu este de faţă Maica Domnului, nu ne putem gandi la un cer în care nu sunt de faţă Sfintii Apostoli, sfinţii toţi , îngerii lui Dumnezeu, într-un cuvânt Biserica Triumfătoare. Aceasta este vocatia noastră de creştini,să reproducem pe pamânt mişcarea dragostei din Sfânta Treime. Este semnificativ că în timpul Sfintei Liturghii, înainte de a spune Crezul , rostim aceste cuvinte:"Sa ne iubim unii pe altii, ca într-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită".

                 Sfinţii Părinţi şi teologiii Bisericii mărturisesc la unison că dacă vom aşeza iubirea ca fundament în viaţa noastră creştină  vom depăşi filozofia antropocentrica a egoismului , devenim persoane adevarate, oameni adevaraţi şi frumoşi.

 

 

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nicoleta Mija pe Ianuarie 29, 2016 la 8:36pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->