Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Se unduieşte depărtarea
Dansând în valuri de căldură.
Secat e şipotul de apă
Sub apriga arsură.

Rămas e totu- n amorţire.
Sudoarea-i semnul că exişti.
E setea unica dorinţă.
Te miri că mai rezişti.

Aleargă clipele spre umbra
Pe care-o va aduce seara.
Te doare azi căldura verii,
Ca peste rană pusă sarea.

Întâi, o boare ne-nsemnată
Te mângâie fără efect.
În mijloc de cuptor încins
E singurul defect.

Pe nesimtite strălucirea,
Se colorează-n cenuşiu,
Iar vântu - ncepe a mătura,
Pământul stacojiu.

O pâclă fină prinde-apoi
În vălu-i tot ce mişcă.
O simţi în dinţi scrâşnind discret,
De faţă-apoi te pişcă.

Nu poţi să crezi c-a devenit
Un fapt concret furtuna.
Se mişcă toate-n jurul tău,
Iar totul e tot-una.

Vârtej de praf ameţitor
Apucă-n horă totul.
Se-aude tunetul mugind.
Vibrează orizontul.

Se simte-n jur miros de ploi
Cum n-au fost niciodată.
Se vede-n cer cu capu-n jos
Necunoscută hartă.

Îţi pare totul ireal,
Din ceea ce se-ntâmplă.
Aleargă toate spre-adăpost,
Când tunetul cuvântă.

Se pregăteşte-n nori potop,
Ard bliţuri zgomotoase,
Va fi spectacol cum n-a fost,
Pe teme răcoroase

Şi-ncepe Doamne, uragan,
Venit din depărtare.
Zăpada iernilor căzând
Peste căldura mare.

Se schimbă totul simultan.
Natura se transformă.
Răcoarea ploilor din cer
Dă pulsul la reformă.

Coboară gheaţa răpăind,
În valuri verticale.
Peste pământul însetat
Pâraie nasc în vale.

Gem scurt copacii-ncovoiaţi,
Din frunze-şi spun surpriza.
Se-nalţă abur împrejur.
Impactul naşte briza.

Se pleacă totul vinovat,
Sub ploaia ca pedeapsa.
La casele de peste drum
Se zbate-n toc fereastra.

Şi cade, cade ne-ncetat,
De crezi că e sfârşitul.
Apa-i decor predominant,
Sublimul şi cumplitul.

Dar încetează dintr-odat
Aşa cum a-nceput.
E clar şi rece în văzduh.
Urgia? A trecut!

Ieşind încet din adăpost,
Uimit de-aşa schimbare,
A gâzelor paşnic popor,
În jur discret apare.

Raze de soare se-mpletesc
În roua de pe frunze.
Poteci pe arbori regăsesc,
Furnicile confuze

Ceaţă se-nalţă din pământ,
Flori îşi usucă faţa,
Păienjeni umblă agitaţi
Să-şi recompună aţa.

Triluri diverse păsări scot,
Frunzişul reînvie,
Străbat săgeţi de peste tot.
Sub ape e câmpie.

Departe, ca o amintire,
E tunetul şoptit.
E cerul din cristal croit,
Când toate-şi vin în fire.

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Elena Mezin pe Mai 28, 2011 la 9:55pm
Apreciez versurile dv profunde , revelatoare .Merci.

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 28, 2011 la 1:39am
Frumos poem...Felicitări!

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 27, 2011 la 8:15pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->