gară pustie

 

m-am oprit la ultima stație,

gară pustie,

trenul a pecat singur spre nu știu unde,

singuritatea te devoră,

fântânile plâng,

doi plopi cântă la ocarină,

doar umbre:

de oameni, de pomi, de case.

din cer picau aburi de căldură,

câmpia era incendiată de sentimente.

încotro?

spre înapoi, spre copilărie,

drum închis!

nu ai voie să te uiți peste gard

la anii de aur ai tăi,

la dreapta?

 nu mai găsești nicio femeie

care să-ți alinte sufletul…

la stânga?

prietenii s-au dus…

m-am așezat la umbra plopilor

și-am meditat profund:

 

ce frumoasă e singurătatea

într-o gară pustie…

 

 

luni, 29 aprilie 2013

 

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 1, 2013 la 6:43am

Frumos poem

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->