Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Se întoarce spre esenţe mistuind trecut şi umbre

Şi din iadul existenţei, fabulos şi cast erupe,

Întocmind eternităţii o recenzie de temeri,

Contemplând întreaga lume, plânsul, trena ei de semeni...

Ca un voal de aripi albe, lin fuzionând apasă 

Peste tâmplele ninsorii, spre întoarcerea acasă. 

O clepsidră risipindu-şi în tăceri întoarceri stranii,

Viaţa, clipele frumoase, visul, tainele şi anii. 

 

Se întoarce spre esenţe mistuind trecut şi umbre - 

Voal de foc şi de lumină, un şirag de pietre scumpe, 

Răsăritul de apusuri, mister fără dezlegare 

Al iudaicelor treceri peste lumea în mişcare...

Clopot ce străbate jalnic suflet blând, suflet sfielnic, 

A bisericii canoane, al dumnezeirii sfeşnic...

Umbra trecerii spre mâine prtător pe valul sorţii 

Spaima, plânsul şi durerea cea de dinaintea morţii. 

 

Şi din iadul existenţei, fabulos şi cast erupe 

Voluptoasă devenire... Unde-i oare?! Unde? Unde?

Ce cărări mirajul pâinii îl primesc ca pe-o ursită?! 

Unde-i cheia ce ascunde a tăcerilor ispită?! 

Ne înscriem în lumină în eliptice orare,

Curcubee-n must de lacrimi, dăinuind etern în zare. 

Oh, a trecerii durere o simţim ca pe-o povară...

Se aşază jar de stele peste umerii de ceară.

 

Întocmind eternităţii o recenzie de temeri 

Trecem - titluri şi impresii, umbre albelor creneluri.

Universul, faima lumii, toate-s treceri irosite,

Spini înmugurind în noaptea nerostitelor ispite.

Şi-n cenuşa altor timpuri ne întoarcem spre-a-nnopta,

Însetaţi de albe treceri, pe potecile de nea.

S-a oprit deodată totul... Caruselul vieţii noastre

Şi suntem un gând, o umbră, cântul pasărei măiastre.

 

Contemplând întreaga lume, plânsul, trena ei de semeni,

Crucile purtând un nume, timpuri de credinţe-gemeni,

Mă întorc înspre geneză, "universuri de cuvânt"

Şi-n a gnosticii lumină, vocea însămi o ascult.

Mulţi mi-au irosit esenţa, trena de cristaluri pure,

În atâtea ipostaze când aveam alt chip, alt nume.

Altui regn aparţinusem, iar acum, m-am întrupat

Om trudind de generaţii altor timpuri... Minunat!

 

Ca un voal de aripi albe, lin fuzionând apasă

Tâmplele eternităţii... Unde oare sunt acasă?! 

Înfrăţită în lumină şi-n Duh Sfânt cu Dumnezeu, 

Sunt doar lutul fără viaţă, trist căutător mereu. 

Se aude-n mine clopot! Tunet! Ploile mă cheamă...

Fulger blând şi şovăielnic aud strigătul de mamă.

Da-ţi-mi braţul vostru fraged, prunci! Chemaţi-mă-napoi!

Vreau ca înc-o veşnicie să trăiesc de-acum prin voi!

 

Peste tâmplele ninsorii spre întoarcerea acasă,

Mă aşez pe catafalcul rugilor... Trăin, la masă,

Trupul meu îşi iroseşte timpul său şi-n mine-apune

Şi se risipeşte parcă ruginitul meu renume.

Sunt doar un nimic, adesea licurind precum o stea

Într-un vis... Trecut-au anii! Viaţă, nu mai eşti a mea!

Voal de lacrimi de lumină şi-ntuneric repetat

Care trece, trece, trece, într-un sfânt coabitat.

 

O clepsidră risipindu-şi în tăceri întoarceri stranii

Suntem azi... Deodată parcă au trecut prin timpuri anii.

Vezi?! De-acum o amintire pe aleile pustii

Trecem noi, prea albi la tâmple, prea bolnavi şi prea târzii...

Chiar şi toamnele asudă de osânda noastră... Trist!

Clipele-au trecut... şi viaţa... Totul pare-a fi un vis.

Praf de stele peste pleoape... Nimeni  nu ne mai iubeşte!

Ştim că va veni o noapte... moare cel care trăieşte!

 

Viaţa, clipele frumoase, visul, tainele şi anii

S-au pierdut în ceaţa vremii, în videoclipuri stranii.

Universuri paralele şi-au intersectat durerea...

Noi, bătrâni şi paranoici, ne lipseşte mângâierea.

Diagnosticaţi senili, amputaţi de jurăminte,

Ne-ndreptăm ca un ecou către Cerurile Sfinte.

Rol mutaţiei divine, printre îngeri ne-am pierdut  

Şi-am fost oameni... Ce ruşine! Şi o luăm de la-nceput!

 

Viaţa, clipele frumoase, visul, tainele şi anii,

O clepsidră risipindu-şi în tăceri întoarceri stranii,

Peste tâmplele ninsorii, spre întoarcerea acasă,

Ca un voal de aripi albe, lin fuzionând apasă.

Contemplând întreaga lume, plânsul, trena ei de semeni,

Întocmim eternităţii o recenzie de temeri,

Când din iadul existenţei fabulos şi cast erupe,

Ne întoarcem spre esenţe, mistuind trecut şi umbre.  

Vizualizări: 101

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Mai 19, 2015 la 10:14pm


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Mai 19, 2015 la 10:13pm

Foarte frumos!Prețuire!


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 8, 2015 la 7:13pm
Superbă glosă!

INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Mai 7, 2015 la 2:43pm

Multmesc tuturor pentru citire. Desi aveti dreptate, caci da, glossele par interminabile, am respectat tehnica scrierii. Totodata am tinut sa fie ceva de actualitate, facand aluzie la realitatea traita de multi dintre noi. C de obicei in lucrarile mele, am pus sufletul amanet, altfel nu s/ar fi putut. 


ACTIV
Comentariu publicat de Mihail Toma pe Mai 7, 2015 la 10:06am

Vorba lui Aurora... După prima spaimă când tot răsuceam cursorul și nu se mai termina... am ronțăit-o în timp record. Brava!


ACTIV
Comentariu publicat de Lilioara Macovei pe Mai 7, 2015 la 9:12am

O frumusete de creatie, felicitari din toata inima!


ACTIV
Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Mai 7, 2015 la 9:05am

O glosă fabuloasă!

Deşi pare interminabilă, nu poţi decât să o citeşti alert, cu sufletul la gură...

Multă admiraţie, stimată doamnă!

Aurora, cu încântare


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 6, 2015 la 9:30am
Excelentă! Felicitări!

INACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe Mai 5, 2015 la 3:59pm

Inspirat poem... 


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Mai 5, 2015 la 2:12pm

Lecturat cu placere. Foarte frumos!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->