Zile de naştere

Torc un fir, mai torc un altul

Din al vremurilor caier,

Preamărind-ul pe Înaltul,

Dar, mă simt al sorții, flaier.

Torc mereu și fără teamă,

Privesc anii ce-au tot curs,

Înapoi, nu mă mai cheamă,

Mă îndrept  înspre apus.

 

Văd secvențe ca-ntr-un film,

Amintirile-mi sunt multe,

Clipa  pare-un microfilm,

Care nu vrea să m-asculte.

Să se-oprească pentr-o clipă

Să m-asigure, că saltul,

Nu-mi va frânge o aripă,

Torc un fir, mai torc un altul.

 

Cerul mat, nori croșetează,

Și răsfiră astru-aprins,

Șoapta gândului vibrează,

Visul alb pare că-i nins.

Reface savoarea clipei,

Care pare-un fulg prin aer,

Pe-un traseu, ca fumul pipei

Din al vremurilor caier.

 

Prin talazuri de chemare,

Pare zborul lin de fluturi,

Visele-mi țes o-ntrebare,

Ce-o preia un joc de vânturi.

O risipe-n lumi cu teamă,

Când e unul, când e altul,

Vindecă câte o rană,

Preamărindu-l pe Înaltul.

 

Uimit privesc întregul, Eu,

Fiori de zori mă înfioară,

Simt mâna Lui, lui Dumnezeu,

O simt a nu știu câta oară.

Îmi cântă azi, doar biruința,

Deși ce-aud îmi pare-un vaier,

Păstrez în mine, azi, credința

Dar, mă simt al sorții, flaier.

 

Film,  de-ar fi,  a-l prelucra

În cuvinte măiestrite,

Tot frumosu-aș demonstra,

Este-n vise,  neumbrite.

Piatra dură a timpului,

Cioburi aș preface-o , tramă,

Cum  din inul câmpului

Torc mereu și fără teamă.

 

Explorez vii fantezii,

Cu migală dulce-amară,

Las iubirea-n poezii,

Nu-i acuma,prima oară.

În versuri calde radiază,

Ca o stea în pumn de lut,

Cum un flaut concertează,

Privind anii ce s-au scurs.

 

În vlăstari de primăvară,

Sub celestul,  fără maluri,

În ploi de patale-n seară

Îmi rulează ritualuri.

Printre mantii de carmină,

Să citesc ca-ntr-o reclamă,

Că, prin El, voi fi lumină,

Înapoi, nu mă mai cheamă.

 

Voi da timpului culoare,

Îndatorată-n veci, doar, Ție,

Pe-altarul Tău, voi pune- o floare,

Ca semn de-adâncă măreție.

Pe sfânt mormânt ce-i luminat,

Las gând curat, tăcut, nespus,

Și-ți amintesc, că n-am uitat,

Mă îndrept înspre apus.

 

Mă îndrept înspre apus,

Înapoi, nu mă mai cheamă,

Privind anii ce s-au scurs,

Torc mereu și fără teamă.

Dar, mă simt al sorții flaier,

Preamărindu-l pe Înaltul,

Din al vremurilor caier

Torc un fir, mai torc un altul.

 

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Emilia Popescu Rusu pe Aprilie 4, 2017 la 7:24pm
Un poem al nostalgiei, al trecerii printre anotimpurile ființiale.Admirație!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->