Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace şi de dor, 

În nopţile când încă treci, iar paşii-n gânduri ţi-i măsor, 

M-ascund la sânul tău de vis, argint bătând de-acum la tâmple...

Vezi?! De poveşti îmi este dor! De lacrimi ochiul mi se umple...

Se sting şi stelele pe cer... Tu, o poveste dintr-un gând,

Eşti nimfă, roză şi mister şi-n suflet veşnic te ascund.

Oricât ar fi de-ntunecat pământul, tu îmi eşti lumină,

Iubirea şi cuvântul sfânt ce-mi dau puteri şi rădăcină. 

 

Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace şi de dor, 

În gânduri şi în vise treci - o aripă bătând în zbor. 

Mi-ai primenit către amurg, tăcerea lacrimii cu stele...

Aş vrea s-alerg, să te ajung... În clopot, lacrimile mele

În valuri azi se risipesc. Te-au alungat pribege vânturi,

Iar paşii tăi sălăşluiesc pe fantomatice pământuri. 

Îţi ţes poem de borangic şi-n crini îţi rostuiesc iubirea,

Pe sâni, în râuri, pe ilic, îţi încrustez nemărginirea.

 

În nopţile când încă treci, iar paşii-n gânduri ţi-i măsor, 

Când buzele mi le atingi cu palma ta... şi mă-nfior, 

Când pieptul munte-i şi-n câmpii se risipeşte, mă aplec,

Şi îngenunchi... Tu, mamă, ştii! Pe ceruri limpezi te petrec.

Sunt jadul brazilor sclipind în ochii tăi, măicuţa mea

Şi-n braţe vreau să te cuprind, o clipă să te pot avea.

Dar... unde oare te-ai pierdut?! De ce-ai plecat? Poveşti de vis

Ţi-aş prinde într-un legământ... Mamă - oh, candelă, te-ai stins!

 

M-ascund  la sânul tău de vis, argint de-acum bătând la tâmple...

Mătănii de mărgăritar, de roze şi de pietre scumpe,

Pe glezna timpului hain se lasă-n valuri de miresme.

Trec, iată, fără-a se opri cocori de voaluri de mirese!

Dac-aş putea te-aş înrăma, istorii să îţi stea în cale,

Să nu mai pleci... În drumul meu să creşti copac bătând în floare.

Dar timpul n-am să-l pot opri. Văd lacrima brăzdându-ţi faţa.

Năframa-i udă... Plâng în somn! Plouă... Ce tristă-i dimineaţa!

 

Vezi?! De poveşti îmi este dor! De lacrimi ochiul mi se umple.

Să fii copil nu e uşor! Dar nici părinte alb la tâmple...

Acelaşi dor nestăpânit, aceeaşi taină,-aceeeaşi sevă,

Aceeaşi rugă,-acelaşi mit, acelaşi prunc, aceeaşi Evă.

Aceeaşi lege de "a fi" şi zborul spre înţelepciune,

Transcendental, acelaşi gând, dar şi aceeaşi plecăciune.

De-acum, un suflet pustiit s-a frânt în două emisfere

Căci prunc şi mamă rătăcesc prin lume, univers şi ere.

 

Se sting şi stelele pe cer, tu o poveste dintr-un gând,

În unduiri de salcie, te-apleci în rugi către pământ.

Sunt sângeri prinşi pe braţul tău, privirea-i rană care doare.

Acum că pruncul ţi-e plecat, priveşti pierdut în depărtare.

L-a cucerit pământ străin, în foame şi-a pierdut pământul, 

Acolo-ai depărtării spini i-au frânt pe veacuri legământul.

Amară-i maică pâinea lui... Şi lacrima-ţi este amară,

Căci pruncul grabnic ţi-a apus, slujind de-acum în altă ţară. 

 

Eşti nimfă, roză şi mister şi-n suflet veşnic te ascund

Icoană pe un val de cer. "Nu mai văd bine, nu aud!"

Tu îmi răspunzi. Eu te sărutTu iarăşi plângi... Şi plâng şi eu.

Câte mătănii, câte rugi tu ai făcut spre Dumnezeu?! 

De câte ori ai adormit cu mine-n gând, măicuţa mea?! 

De câte ori plângeam şi eu, dorind să te mai pot vedea! 

Credeam că voi veni bogat, dar ce sărac mă simt acum! 

Să fiu din nou copil aş vrea... Şi timpul să-l întorc din drum! 

 

Oricât ar fi de-ntunecat pământul, tu îmi eşti lumină,

Un val pe marea fremătând, pe cer, o stea diamantină.

Eşti răsăritul sângeriu, lanul cu maci, cântec de dor,

Pădurea cu înalţii brazi şi apa rece de izvor.

Eşti steagul ţării, neamul meu, crucea ce între veşnicii

Stă ca un legământ nescris. Esenţa verbului "a fi"...

Eşti, mamă, tot ce am mai sfânt, un suflet drag, eşti gândul bun...

Ştiu că în veci te voi iubi, cum ştiu că-n veci voi fii român.

 

Iubirea şi cuvântul sfânt, îmi dau puteri şi rădăcină,

Mă vor primi la umbra lor, de-acum, secundă de odihnă.

Vântul, arcuş de soc şi jar, îmi va cânta jalea şi dorul...

Vor plânge-n ploi, uniţi pe veci, de-acuma, mama şi feciorul,

Căci fie viaţa cât de grea, în ţară pâinea nu-i amară.

Rămâi, străin ce-ai pribegit! De-acum întoarce-te în ţară!

Şi tu eşti prunc şi ai părinţi! O mamă poate te aşteaptă!

Şi rugi şi lacrimi către sfinţi şi către Dumnezeu îndreaptă.

 

Iubirea şi cuvântul sfânt îmi dau puteri şi rădăcină...

Oricât ar fi de-ntunecat pământul, tu îmi eşti lumină,

Eşti nimfă, roză şi mister şi-n suflet veşnic te ascund...

Se sting şi stelele pe cer, tu - o poveste dintr-un gând.

Vezi?! De poveşti îmi este dor! De lacrimi ochiul mi se umple.

M-ascund la sânul tău de vis, argint, de-acum bătând la tâmple,

În nopţile când încă treci, iar paşii-n gânduri ţi-i măsor,

Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace şi de dor. 

Vizualizări: 93

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Mai 19, 2015 la 10:11pm


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Mai 19, 2015 la 10:05pm

Superbe versuri și un mesaj profund,ce atinge  coardele sufletului!Multă apreciere si admirație!


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 8, 2015 la 4:01pm
Superb Rodica...Felicitări!

INACTIV
Comentariu publicat de Sprincenatu Dan pe Mai 7, 2015 la 10:18pm

Vezi?! De poveşti îmi este dor! De lacrimi ochiul mi se umple.

M-ascund la sânul tău de vis, argint, de-acum bătând la tâmple,

În nopţile când încă treci, iar paşii-n gânduri ţi-i măsor,

Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace şi de dor. 

MINUNAT..


INACTIV
Comentariu publicat de Florin T. Roman pe Mai 7, 2015 la 3:43pm

S - U - B - L - I - M ! ! !


INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Mai 7, 2015 la 2:44pm

Multumesc Aurora, multumesc, Mimi! Si de va fi candva sa nu mai fiu, vreau sa ramana-n urma tot ce scriu...


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 7, 2015 la 9:36am
Reverență!

ACTIV
Comentariu publicat de Aurora Luchian pe Mai 7, 2015 la 9:01am

M-aţi umplut de frumos!

Vibraţie, trăire, substanţă...suflet presărat pe filă...

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->