Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Gogomanul / Text umoristic / autor Aurora Luchian

Gogomanul, se zvonește,

C-ar vorbi cât și un pește.

D-ai țicnit și repezit,

Cu păr creț și năclăit,

Cu o răgușeală-n glas,

Și cu doi metri de nas.

Maică-sa nu ar fi slută.

Rea de muscă și incultă;

Motivă c-ar fi așa,

Că-l născu pe o saltea

Din paie, lângă un par,

Moșită de un măgar.

Nu la termen, mai devreme,

Că vru nătângul pesemne,

Să-și expună mutra sa,

În lumea ce-l aștepta

Curioasă, c-au iscat,

Că-i făcut c-un prost din sat.

Bârfa-i adevăr și pace!

Era cu prostu-n răstoace,

Și uitându-te la ei,

Juri că-s gemeni, urâței!

Iar tatăl din bătătură,

Ce-l crescu, scuipă și-njură...

Nu pe Gogoman, sărmanul,

El se-nfoaie ca curcanul

Că-i spune ”feciorul meu”;

Pe soață: de Dumnezeu,

De morți și neam depravat,

Că-i numit ”încornorat”.

Gogomanul îl iubește,

Că deh, îl povățuiește,

Să-și șteargă când e răcit,

Nasul hâd și prelungit;

Să-și ia straiele corect,

Să se lege la șiret...

Îl fixează cu mirare,

E urât și mult îl doare,

Că îi poartă numele,

Și e ca tăciunele,

Negru și carachios,

Și deodată-i furios,

Făcând-o stricată, zdreanță,

Plesnind-o și peste ”cloanță”,

Pe nevastă, că doar ea

Îl zămislise așa.

-N-ai găsit, tunase el,

Un tont mai frumos nițel,

Să mă-ncornorezi, năuco?

S-o trosnească... Mai apuc-o!

Ea fugi înspre uluci,

În dosul a trei butuci,

Și șoptește: Un stricat,

Parcă eu am mai sortat...

Gogomanul, din grădină,

O aude și-o alină:

-Oi fi eu al nu știu cui,

Din sămânța prostului,

Însă el de nu era,

Lumea nu se minuna!

Urli tăicuțu* în van,

Mă mândresc că-s gogoman!

Vizualizări: 157

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->