Aseară mi-ai dat o cazma

când mi-ai spus că nu mai vrei

să ştii de mine şi că nu-ţi mai pasă

de nimeni şi de nimic.

Şi s-a pornit viitură mare prin mine

au răbufnit lacrimile din ochi şi-au luat-o

la goană confundând obrajii mei cu o pistă de cros

sufletul se revolta împotriva indiferenţei tale

picăturile vieţii mi se-necau printre suspine

luându-se de mână cu dorinţa unei plecări păcătoase

pe care Dumnezeu nu o vrea încă.

Acum caut o bucată de pământ în care să înfig

cazmaua adânc pentru a face o gropiţă ferită

de ochii tăi şi spiritului de observaţie pe care-l ai

pentru a îngropa urmele viiturii

ca speranţa să scoată capul la iveală şi viaţa mea

să-ţi arate degetul învingător.

Şi nu mă las până n-oi găsi acest loc care

cu timpul va fi acoperit de iarbă şi de flori

şi când îl vei vedea te vei bucura de mirosul lor

fără să ai habar ce-ţi place cu adevărat!

Mihaela Moşneanu

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe August 2, 2017 la 6:38pm

Mulţumesc frumos, domnule Muntean!


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe August 1, 2017 la 8:12pm

Imagini pentru Gropiţa

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->