Zile de naştere

Miros din catedrală

 

Simţeam miros din catedrală de flori de iasomie,

Vedeam o haină pastorală și-aveam gânduri o mie.

Cu ochii măsurăm toţi sfinţii trecuţi prin calendare,

De ziua lor cinsteam părinţii plecaţi din lumea mare.

 

În inimă focul ardea,  ardea de dorul lor

Dar cerul cobora o stea pe valsul unui nor.

Privea cu ochi deschişi, privea la Carul Mare,

Îşi căuta copii duşi, ca-n noapte la culcare.

 

Dar steaua-n ceruri a crescut și-n gânduri mi-a zâmbit,

De mine ei i s-a făcut un dor înmărmurit.

Simţeam miros din catedrală a floare de salcâm,

Iar ceru-n haina pastorală privea pe caldarâm.

 

Și-alunecau de dragul meu, alunecau toţi sfinţii,

În catedrală la toţi cei, care-şi plângeau părinţii.

De dor, cu doru-au coborât, călcând prin întuneric,

Să ducă stele-n Carul Mare, din chinul efemeric.

 

Aprinsă-s eu de nerăbdare, să strâng steaua în braţe,

Iar în eterna mea visare, să lase noi  speranţe.

În drumul meu cel mai de sus, să-mi dea gânduri o mie,

Cu ele să merg la Iisus, și apoi... Cine mai ştie!

 

 

 

 

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de Mihaela Moşneanu pe Iunie 2, 2016 la 11:50pm

Aprinsă-s eu de nerăbdare, să strâng steaua în braţe,

Iar în eterna mea visare, să lase noi  speranţe.

În drumul meu cel mai de sus, să-mi dea gânduri o mie,

Cu ele să merg la Iisus, și apoi... Cine mai ştie!

 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->