Prinţesă, ce cauţi la mine în suflet?
Mă răscoleşti, îmi iei tihna din cuget!
Nu mai cutez ochii spre tine să-ndrept,
Ştirbă mi-i lancea, amorţit braţul drept.

Stăpână pe noroade şi imperii,
Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii!
Ţi-am fost cavaler, prin braţele-mi scuturi
Purtat-am în vise roiuri de fluturi.

Ce ţanţos păşeam când gingaşa mână
Noaptea tânjeam să o sărut, stăpână!
Mireasma de poale, în mers unduit,
Mă roade ca râul, prin mal prunduit.

Gura ta dulce, mai dulce ca mierea,
Povară o port, sfântă-i durerea!
Şi-s mândru că sufăr, în moarte o duc.
Prinţesă, mi-i vremea, de dor mă usuc!

Cum frunza, toamna, din ram se desprinde,
La fel braţul meu, spre tine se-ntinde.
Omul renaşte trecând prin înfrângeri
Şi toamna, prinţesă, plouă cu îngeri!

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de George de Podoleni pe Octombrie 11, 2011 la 8:55am
Tu ce vorbesti la eu, Mircea, cam greu pricepe dansa.

ACTIV
Comentariu publicat de Gordan Mircea pe Octombrie 10, 2011 la 9:42pm

Eu aș fi încheiat cu:

Gura ta dulce, mai dulce ca mierea,
Povară o port, sfântă-i durerea!

Așa,

Doar îi mirosiși poala degeaba

Și rămăsesi cu mâna-n vânt.

Nu la fel ar fi stat treba,

De puneai un genunchi la pământ!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->