Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Îmi amintesc utima noastră întâlnire. Era prin noiembrie și eu am venit în concediu din Italia după o lipsă mai lungă. Locuiam sigură și cum sosisem pe seară răpusă de oboseală și de frig după călătoria lungă cu autocarul, la sosire am făcut un ceai, am mâncat ceva frugal, apoi m-am întins să-mi destind oasele amorțite de atât stat pe scaunul mașinii. Mă așezasem pe canapeaua din living cu o pătura pe picioare și o carafă cu ceai fierbinte alături pe măsuța jioasă în fața televizorului, cu intenția ca puțin mai târziu după ce mă încălzeam, să dau câteva telefoane . Nici nu știu când mă furase somnul. M-am trezit târziu după miezul nopții și văzând ora târzie, am amânat tot restul intențiilor pentru a doua zi. Am stins televizorul și m-am cuibărit la loc, lăsându-mă îmbrățișată cu voluptate de căldura patului meu. Am alunecat iar în brațele ispititoare ale lui Morfeu până în dimineața următoare, când m-au trezit câteva raze fără astâmpăr strecurate în cameră printre perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-am ridicat dintre perne fericită că reușeam să-mi mișc membrele, fără să mai simt în ele plumbul și amorțeala de cu seară.
Am deschis fereastra, lăsând să năvălească în cameră aerul rece cu miresme de toamnă târzie, împreună cu suratele razelor ce mă treziseră ceva mai devreme. Mi-am făcut o baie fierbinte cu săruri aromate, care mi-a îndepărtat definitiv toropeala din oase și mi-a limpezit privirea interioară. Gândurile îmi zburau asemeni unui stol de lăstuni vioi, la mai multe lucruri deodară și mă asaltau în cohorte tentațiile de a savura cu nesaț fiece lucru ce semnifica ,,acasă”. Deschisesem căldura și în casă se făcuse cald și plăcut, astfel că după ce am terminat cu baia,mi-am făcut cu meticulozitate un masaj regenerator cu cremă . Simțeam o stare plăcută de beatitudine și îmi croiam planuri în minte cum să continui restul dimineții. Următorul gând era, să pun de o cafea și să o sun pe Diana care locuia un etaj mai jos, să o invit la mine. Deja jubilam la surpriza ce îi voi face când va afla că-s deja acasă.
M-am îmbrăcat în grabă după ce am închis fereastra, constatând în treacăt că deși strălucea soarele, frigul era totuș pișcător în acea dimineață. Am luat telefonul cu mine și am intrat în bucătărie, să pun de cafea. Abia ce am pus cafeaua la foc și la ușă a sunat cineva. Intrigată m-am dus degrabă să deschid. Era chiar Diana care a intrat pe lângă mine în casă, bombănind încă dinainte să-i deschid și-mi aruncă bosumflată în loc de bună dimineața:
- Crezusem în primul moment că au intrat hoții la tine și vroiam să chem poliția. Văzând geamul deschis am gândit, că totuș hoții nu-s așa proști să deschidă ferestrele și să se simtă ca la ei acasă, pe unde se duc la furat, când am auzit apa curgând la baia ta. Cum te rabdă sufletul, să vii după atâta vreme și să nu mă anunți, când eu mă gândesc mereu la tine și ard de nerăbdare să te revăd? Halal prietenă! Am îmbrățișat-o cu drag și i-am răspuns încercând s-o îmbuez:
-Tocmai vroiam să cobor să te invit la cafea Diana! Am venit târziu aseară și cum știam că ai fost la târg fiind vineri, nu te-am deranjat, gândind că tu deja dormeai. Încă îmi amintesc tabieturile tale, draga mea.
-Asta era o excepție și nu m-ai fi deranjat. Și să știi, că tabieturi au doar babalâcii, așa că n-ai nimerit-o cu mine! Puteai să mă anunți când sosești exact și te așteptam să cinăm împreună. Mă așteptam, că sosești abia diseară.
-Nici eu nu am știut cât va dura voiajul. Ultima oară am făcut mai mult pe drum, pentru că se aștepta mult în vămi, pe când acum... De când am devenit comunitari, călătoriile durează mai puțin. Hai, lasă supărarea și intră, că dă cafeaua în foc! Ea nu a așteptat să o îndemn încă o dată, a intrat și m-a urmat în bucătărie. Eu am pus pe masă ceștile cu cafea și un platou cu plăcinte încălzite la microunde. Le cumpărasem seara la sosire de la Minimarketul de vizavi.
-Cu plăcintele astea pe care cred, că le-ai luat de la Minion, iar nu ai nimerit-o! Cine știe ce au băgat în ele fufele alea, ca să le iasă și lor ceva în plus. Dacă le rămâne marfă veche, alea o reâncălzesc în cuptor și o pun la vânzare ca marfă proaspătă. Le știu eu. Hai mai bine la mine, că am ceva mai bun pentru tine și e de casă. Te așteptam, ce crezi tu?
- Diana, hai să bem barem cafeaua și după aceea mergem la tine! Nu-s vechi pateurile că am așteptat până le-au scos din cuptor, aseară. Mie mie cam poftă de un pateu. Gustă și tu și apoi mergem la tine.
-Bine! Gust unul ca să nu zici că-s neam prost dar să știi, să nu cumperi dimineața pateuri, că îți vând din cele rămase de seara.
- Am reținut! Să știi că-mi place totuș, cum s-a emancipat cartierul nostru. Patiseria asta nouă mi-a părut destul de curățică și atrăgătoare. Fac și pizza la comandă. S-a schimbat micro doișpe cât am lipsit eu.
-Dar ce credeai? Mai târziu dăm o raită prin cartier amândouă și te duc la un bar nou pe care nu cred că-l știi și e destul de șic.
-Hai nu mai spune! Vin cu plăcere...
Am băut cafeaua și tot vorbind noi verzi și uscate am uitat să coborâm la Diana și nici nu am observat, când am dat gata toate pateurile cumprate de la Minion. Când l-am mâncat pe ultimul, i-am zis distrată:
-Să știi că momentan nu mă simt în stare să mai mănânc nimic. Tu?
-Nici eu și e vina ta că ai lăsat platoul aci, ca să ne stricăm foamea cu prostii. Haidem la mine! La prânz ești invitată la mine. Am făcut ciorbă de perișoare cu borș, am sarmale și pun friptura în cuptor mai încolo. Fac și mămăliguță, deși nu-mi iese bună ca a ta.
- Nu aș vrea să te deranjezi pentru mine, Diana!
- Nu-i nici un deranj și nu mă enerva cu obiecții! Știi tu, că dacă mă deranjază cineva, nu –l invit la mine acasă deloc. Doar mă cunoști. Tu ești binevenită!
-Mersi! Atunci fi-i de acord, să cobor puțin mai încolo, că-ci trebuie să-mi despachetez câteva lucruri. Am valiza încă nedesfăcută și-mi trebuiesc lucruri de schimb. Și dacă vrei, pot face eu mămăliguța și o aduc la tine gata. Ce zici?
-Bine dragă! Eu acum cobor și te aștept când termini. Ai dreptate cu mămăliga. Fă-o tu! Dar atunci să aduci și coaja de pe tuci , doar știi cât îmi place să ronțăi coaja. Eu nu știu, cum o faci tu de se desprinde așa bine , că la mine rămâne mereu lipită.
- Perfect! Voi veni cu mămăliga gata și aduc și coaja pentru tine, desigur. Diana a plecat și eu am coborât la ea către prânz, așa cum stabilisem.
În ziua aceea și în următoarele mele zile de concediu petrecute în Târgoviște, ne-am văzut deseori, am ieșit împreună, am însoțit-o cu multă plăcere și prin târgurile săptămânale, pe care le frecventa ea și unde își vindea mărfurile. Ne povesteam bucuriile și necazurile, încălzindu-ne sufetele la focul prieteniei sincere ce ne lega, de când ea se mutase în acelaș bloc cu mine și al încrederii ce nutream una pentru cealaltă. De multe ori în anii trecuți am avut parte de o mână întinsă cu generozitate de prietena mea, ca de un far luminos care-mi semnala un țărm sigur pentru acostare, în întunericul în care naviga în derivă corabia vieții mele pe o mare dușmănoasă, bântuită de furtuni care încercau să mă spulbere. Am încercat mereu la rându-mi, să fiu și eu țărmul ei de speranță și să țin lumina farului cât mai vizibilă, ca să simtă, că există și pentru sufletul ei în timpuri de restriște un umăr primitor, unde șă-și sprijine capul și să-și ostoiască lacrimile. Acel concediu al meu s-a terminat și noi ne-am luat la revedere cu lacrimi în ochi, ne-am promis că ne vom auzi deseori la telefon și că ne vom revedea peste alte câteva luni.
Aceea a fost ultima oară când ne-am văzut în această lume, căci la nici două luni de la plecarea mea am primit cummplita veste, că prietena mea s-a stins. În floarea vârstei pe neașteptate a fost înghițită de adâncurile eternității, spulberată de un ciclon devastator numit ,,atac cerebral”. Pentru mine s-a stins pentru vecie farul de pe un țărm primitor și peste visele și speranțele Dianei a căzut întunericul și tăcerea nopții eterne.

Vizualizări: 84

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Cepeha I. Mihai pe Noiembrie 22, 2016 la 5:50pm

Am marcat ”îmi place”, dar mă întreb: acest calificativ este OK atunci când e vorba de moartea unui om?! Mai bine tăceam.


ACTIV
Comentariu publicat de Mihail Toma pe Noiembrie 21, 2016 la 5:26pm

Prietenii s-au săturat în a-mi reproșa stilul intempestiv în care mă despart de ei.
Ei nu știu că, în fapt, fug de ei gonit de angoasa gândului că s-ar putea să nu-i mai văd niciodată sau... viceversa.

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->