Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

INGRID-MURISEM ȘI AM REÎNVIAT

E iarnă, e sfârsit de ianuarie,e dupăamiază târziu.Azi am încheiat conturile unui capitol din viața mea, cel mai trist cel mai zbuciumat.Rătăcesc pe aleile parcului care la această oră e aproape pustiu.Vântul suflă înghețat,răvășindu-mi părul cu sălbăticie,și patimă, dorind parcă să-mi atragă atenția că nu sunt de tot singură. El i-mi e alături și mă scutură în felul său, destul de nedelicat dar eu înțeleg că nu din adversitate și pentru a-mi demonstra că socializează cu mine,mă scutură ca să –mi dea curaj, mă aprobă să continui pe noua cărare a vieții spre care mă îndrept fără regrete.La câte zgârbace mi-a aplicat soarta în ultimii 2 ani, mai, mai să mă doboare,vârtejurile sale cu care mă tot răvășește, respirația-i înghețată cu care se străduie să mă înghețe, î-mi par mângâieri drăgălașe.Îi spun vîntului luându-l în zeflemea:
-Esti nebun de-a binelea Vântule! Păi așa știi tu să mângâi pe cine-ți place?Nu vezi cum m-ai ciufulit, mai ai puțin și-mi smulgi hainele de pe mine și mă îngheți cu suflarea asta a ta!Las-o un pic mai moale! oricum sunt fericită că-mi ești aproape dar lasă-mă să-mi clarific ideile un pic. Eu te iubesc așa înghetat cum ești și își mărturisesc că mă simt curajoasă și cu inima ușoară.Mă simt la începutul acestui nou drum, ca în fața unor file albe pe care trebuie să încep să le umplu cu noi capitole de viață,mă simt liberă dragă vântule, așa ca tine. Simt în vene cum î-mi aleargă nebunește valuri de speranțe, emoții ce fac să-mi bată inima mai repede,la gândul că mă arunc într-un nou început,la întâmplare ca în mijlocul unor valuri necunoscute.Nu le întrevăd adîncimile,n-am idee de pericolele ce se ascund în profunzimile lor,nici către ce țărm mă va arunca destinul meu, spre care în această noapte plec. Nu cunosc pe nimeni în această nouă viață, mă încredințez lui Dumnezeu și simt multă încredere în suflet care nu știu să explic de unde-mi vine.
Mă simt de parcă vechea Ingrid a murit și azi a renăscut din nou. Acum abia încep să întrevăd sensul adevărat al unei profeții ce mi-a fost făcută cu puțin timp în urmă.
Cu câteva săptămâni în urmă eram într-o piață, unde lucram. Era un moment la un ceas cînd nu prea era lume și mă lasasem furată de gânduri cum mi se intâmplă tot mai des în ultimul timp.Se vede că gîndurile nu erau din cele senine și probabil asta se citea pe chipul meu, că se oprește lângă mine o țigancă care mi le-a tulburat cam brutal,zicându-mi:
-Hai frumoaso , lasă-mă să-ți ghicesc!Tu ai o piatră mare pe suflet ce te apasă și eu pot să te ajut, crede-mă!mă uit la ea, era aceeaș tigancă care s-a mai oprit de vreo2 ori în ultima saptămână, să-mi ceară să accept să-mi ghicească și am izgonit-o zicându-i să-mi dea pace ,să-și vadă de treaba ei, că eu nu cred în ghicit.Ea a insistat, eu am refuzat categoric și atunci am reușit să o fac să plece, acum însă nu se dă dusă.M-am încruntat văzînd-o și i-am zis supărată de ale mele necazuri, mai mult decît de ea:
-Ți-am mai zis și alte dăti că nu doresc să-mi ghicești!Pleacă și dă-mi pace!
-Chiar dacă plec , tu frumoaso nu vei avea pace! Lasă-mă să-ți ghicesc!Ghicesc și în tarot, eu ție nu-ți cer nimic, î-ti ghicesc fără bani. Pui tu o monedă cât de mică și să știi că eu nu mai ghicesc la nimeni gratis!Tu î-mi placi, vreau să-ți ghicesc și să te ajut!
-Lasă-mă-n pace și nu mă mai bate la cap, ți-am zis că nu sunt interesată!
-Î-mi vorbești urât dar eu î-ți citesc sufletul și văd că ai un suflet bun,și ai un necaz mare că dacă nu te aperi te răpun dușmanii tăi.
-Păi tu zici că-s bună , cum pote un om bun să aibe dușmani?Hai lasă-mă și pleacă, î-și dau eu ceva acolo, numai lasă-mă-n pace!
-Nu frumoaso, eu o să-ți ghicesc fără bani, lasă-mă s-o fac,n-o să-ți pară rău! Eu oftez exasperată de insistența țigăncii și un pic jenată căci nu era o femeie prea tînără și nu-s tipul de persoană căreia îi place lipsa de maniere, în raporturile cu lumea.Între timp, vecinul meu ce vindea alaturi,un om mai tînăr, se apropie crezînd că î-mi creează țiganca probleme adresându-mi-se:
-Doamna Ingrid, pot să vă ajut?îi raspund:
-Nu George, mulțumesc nu am probleme! El i se adresează rînjind țigăncii :
-Vezi că dacă o superi pe doamna , o să ai de-a face cu mine!
-Mînca-ța-ș!Eu vreau să –i ghicesc gratis, ai mai auzît matale de vreo tîgancă așa ca mine?Te rog să rămînă aci între noi, că dacă aud ălelante tîgănci rîd de mine!Eu ca să scap de situația penibilă în care mă văd pusă, surîd îi fac semn colegului să plece liniștit la taraba sa și accept de nevoie oferta țigăncii, sperînd să mă descotorosesc maidegrabă de ea. Scoate țiganca un pachet de cărți de tarot, mă pune să tai, dupa ce le așază ea pe masă, mă pune să întorc 3 cărți și începe să-și depene prezicerile:una din cele 3 cărți era13, MOARTEA.Nu aveam habar de semnificațiile cărților de tarot, era prima dată că î-mi ghicea cineva în tarot, așa că am devenit curioasă și am ascultat ce –mi spune chivuța:
-Să știi Ingrid că tu ești acu într-o răscruce a vieții tale, esti încă în pericol,dușmanii tăi sunt...mia zis ea lucruri ce eu deja le știam, descrieri ce au făcut să-mi confirme realitatea coșmarului ce eu îl trăiam deja.Ceva, a fost mai semnificativ și relevant pentru mine mai târziu,din ce mi-a zis ea:
-Ți-a ieșit o carte ce de obicei nu e bună ,MOARTEA dar în contextul acesta și în punctul unde este viața ta acum , că ai trecut deja cu sufletul dincolo de pericol ,nu mai înseamnă o moarte fizică, înseamnă ca și cum ai fi moartă și o să reânvii la altă viață,pierzi tot dar nu văd suferintă în sufletul tău pentru ce pierzi.
-Ce vasă zică asta?Eu am copii, pe ei nu vreau să-i pierd!
-Ceea ce vei pierde nu ai să-l plîngi, deci nu pe copii îi pierzi e ca și cum mori și te naști din nou,tu urmează-ți sufletul ,el cunoaște drumul.
Bine dragă, hai că m-ai lamurit, acu mă simt mai rău ca la început,pierdută-n ceață complet!uite, ia aici banii ăștia că eu nu vreau să-mi ghicești gratis și să fii sănătoasă!
-Dă-mi și o pereche de ciorapi din ăstia, Ingrid mînca-ța-ș că mie frig, și ai să vezi că vei ieși din ceață în scurt timp, adu-ți aminte de ce-ți spun eu, știe tîganca ce vorbește!
-Ia ciorapii și pleacă! Eram gata să cred că dădui peste o țigancă generoasă!Îi zic eu dornică să o văd plecată de pe capul meu.În cele din urmă pleacă rînjind mulțumită.
Azi la nici 2 luni de cînd mi-a ghicit îmi vine În memorie prezicerea aceea ciudată, pe atunci fără sens, că pierd tot și nu voi regreta, că mă voi simți ca o și cum am murit și am renăscut. Azi parcă încep să întrevăd sensul acelor vorbe ale prezicătoarei.
În răstimpul acesta de cînd cu Țiganca limitele suportării suferințelor mele au fost depășite și am decis de comun acord cu copiii mei că voi pleca de acasă după ce mai întîi i-am văzut la sigur pe ei.Cu soțul meu în casă nu mai puteam să rămîn,nu mai existau punți între noi, el deja făcea viața lui de mult timp.Trăia o viață dublă de mulți ani despre care eu nu știusem.Intuisem însă că e cineva după cum se purta cu mine, dupa faptul că pleca de acasă cu zilele inventînd misiuni,datoriile creșteau din senin în loc să scadă cînd le plăteam și multe altele ce am decis să le las îngropate pe vecie sub cenușe fară să le mai reînvii pomenindu-le.Întîmplarea a făcut că în final am descoperit adevărul fără putință de a mai fi tăgăduit.Am decoperit clar de ce viața mea devenise de nesuportat și că vina nu era a mea cum eram manevrată să cred ,că memoria și mintea nu î-mi joacă feste.Atunci am avut o mare revelație, că am fost o credulă,am tolerat multe lucruri dintr-o slăbiciune prostească,mă lăsasem mereu subestimată, acceptasem multe umilințe, că ajunsesem să nu mai stiu nici eu care sunt cea adevărată.Fusesem calomiată,acuzată de greșeli ce nu erau ale mele și nici nu mai reacționam la toate astea ,parcă îmi amorțise sufletul sub atîtea lovituri, le încasam fără să mai mă împotrivesc. Singurii care m-au apărat de calomii cu înflăcărare, care m-au reabilitat în fața celor ce contau pentru mine, au crezut în mine, trăind alături de mine momentele de cumpănă, au fost copiii noștrii, ei m-au stimulat să –mi revin, să mă trezesc din amorțire.Aceste ființe tinere,dragi au dat dovadă de bunsimț, curaj și judecată dreaptă . Ei m-au încurajat să plec asigurîndu-mă că se vor ajuta
între ei în lipsa mea (erau încă în școli,unul abia terminase școala și începuse să muncească)eu abia ce-mi gaseam o muncă , îi voi sprijini de unde voi fi, trimițându-le bani.Așa am convenit. Mi-au vorbit ca niște înțelepți, mi-au insuflat curajul și încrederea lor în mine. Astfel vazută prin ochii lor mi-am recăpătat propria încredere.Curajul nu-mi lipsea.Ei aveau dreptate.Am decis să plec de acasă cît mai repede.Mi-au zis:
-Mamă, tu ai fost mereu o persoană curajoasă și noi credem că deși nu ai mai fost plecată în afară ai capacități de a te descurca perfect,oriunde te-ai duce,ești inteligentă, onestă și cu caracterul tău poți reuși cu ușutință.Tu înveți usor și limbile străine, ai fost mereu bună, că le invățai singură să ne poți ajuta pe noi cînd eram mai mici.Noi te susținem să pleci și nu rămînem nici noi cu tata.Ne luăm repartiții în alt oraș că avem dreptul să alegem la terminarea școlii.Așa ne va fi bine și nouă și ție și vom fi mai liniștiți că te știm în siguranță.
Plecam ,lăsînd tot în urmă nu am divorțat atunci a facut el divorțul după ce am plecat.Eram de prisos în viața lui ca femeie și-mi facea viața imposibil de trait, așa că am decis să las totul după mulți ani de căsătorie.Am vîndut ceea ce facea obiectul muncii mele în piață și mi-am aranjat plecarea la muncă în străinătate, în răstimp de vreo lună, am studiat și învățat limba țării respective cît a fost posibil, ca să fiu în stare să mă descurc, neavînd pe nimeni pe care să contez în Italia decît pe bunul Dunezeu.
În această noapte de ianuarie voi pleca. Mi-am luat bilet la autocar,valiza e gata, -î-mi îndrept pașii cu hotărâre spre ieșirea din parc însoțită de mîngîierile aspre ale vîntului pătimaș, mă bucur de priveliștea parcului pentru ultima dată. Traversez centrul orașului îndreptîndu-mă fără ezitare spre casă, luîndu-mi rămas bun de la priveliștea orașului ce pentru 25 de ani mi-a adăpostit viața cu ale ei bune și rele. Pe înserat î-mi iau adio de la oraș cu o ultimă reverență și un mic surîs nostalgic de bun rămas și vînului îi fac o invitație să nu mă ocolească cînd va avea ocazia să ajungă pe acolo pe unde pașii destinului meu mă vor
purta, să-mi șoptească numele,Ingrid! Ingrid!ca să-l recunosc printre toți acei străini, că el mi-e veche cunoștință , să mă bucur!

De Maria Giurgiu.

-

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Decembrie 29, 2014 la 8:33pm
Lecturat cu mare drag!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->