Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

INGRID-AMINTIRI DESPRE STAFII

Am plecat din bucătărie împreună cu sora mea,Sara în camera mea pe care trebuia să o împărțim amândouă în acea seară, pentru că în cealaltă cameră, nu erau încă finisate lucrările în curs.Patul era mare și făcusem focul în această primă seară în casă la mine chiar dacă nu era prea frig. Era totuși plăcut cu focul,era miros de văruit proaspăt și de vopseluri deși stătuseră deschise ferestrele până pe seară după ce curățasem podeaua. Era în stare bună, fusese pusa cu câtiva ani in urmă de tata și decisesem să nu o schimb. Se potrivea cu o parte din mobilierul din lemn ce fusese lucrat de un tâmplar prieten cu tata și-mi plăcea.Optasem pentru un stil practic și comod potrivit cu nevoile mele, și putînd folosi ceea ce deja era făcut fără a cheltui prea mulți bani. Mă costase mult construcția canalizării și a băii noi, și izolația casei.Îmi adusesem de la Târgoviște, din apartamentul unde locuisem în trecut, biblioteca și toate cărțile mele îndrăgite, o vitrină cu servantă ce trebuia s-o pun în cealaltă cameră, vitrina joasă și lungă deasupra servantei aceleia era și ea plină cu cărți. Eu le tot achiziționasem de-a lungul anilor. Mai adusesem covorul mare plușat pe fond cafeniu cu nuanțe de galben pai crem și verde și patul mare din camera mea. Nu adusesem altceva în afară de strict necesar deși îmi reveniseră mie mobilele.Transportul costa destul,fiind departe, și preferam să fac și schimbări,nu-mi erau necesare toate acele mobile vechi. Cu Sara curioasă din fire am început să scotocim prin sertare și bibliotecă după tot felul de nimicuri.Eu răsfoiam cărți, și am dat de o colecție a mea de reviste Paranormal dinainte de anul 2000. Vreo câțiva ani le colecționasem după ce le citisem aproape toate numerele, îmi plăceau mult în acea vreme și le citeam cu asiduitate. Sara a găsit albumele mele vechi cu fotografii și s-a pus în fotoliu lîngă pat să le privească. Mă tot solicita să vin să văd cu ea unele fotografii cu bunicii cu rude cu noi când eram copii,poze făcute cu diverse ocazii care ne evocau momente din trecut, care până acum se acoperiseră de colbul vremii acoperite de uitare prin cotloanele adânci ale minții. Mute erau de cînd sora mea era prea mică ca să-și mai amintească și mă folosea pe post de custode al amintirilor uitate, pe mine care atunci demult, fiind mai mare reușeam să readuc mai ușor la suprafață din oglinzile tulburate de vreme, acele momente și să le reânvii și-n memoria ei.Era o experiență pe care nu aveam ocazia să o împărțim foarte des ,căci viețile noastre aveau fiecare făgașul său și nu aveam ocazia prea des, ca în această seară, să împărțim camera, patul și amintirile din trecutul nostru comun, și să ne reânviem icoanele celor duși din lumea noastră, însă vii în inimile noastre.La un moment dat, Sara vine lângă mine cu o expresie de surprindere și mirare zugrăvită pe față, îmi pune sub ochi o poză și-mi zice:
-Când ai făcut fotografia asta, îmbrăcată astfel Ingrid,că nu am mai văzut-o niciodată?Nici îmbrăcămintea asta, așa îmbrăcată pari că descinzi din trecut, costumele astea se purtau prin filmele dinainte de anii 1945. Dacă nu ai fi tu în poză aș crede că e o poză veche,însă ești tu în ea. Ai jucat în vreo piesă de teatru la școală?Mă întreabă ea studiind cu interes fotografia. Privesc fotografia ,interesată și eu și-mi vine în minte ciudata istorie a pozei aceleia ce mi se ștersese din minte demultă vreme.Îi răspund:
-Nu sunt eu persoana din fotografie!
-Eee, tu ești ,doar că e cam stranie costumația, pare din altă epocă.E prima oară că văd poza asta, și ești foarte frumoasă aici, și părul, coafura îți stă bine însă eu nu-mi amintesc de ea.
-Îți repet Sara dragă că nu-s eu cea din poză și dacă vrei îți povestesc cine e persoana și povestea ei:
-Spune-mi că mor de curiozitate ,că seamănați ca două picături de apă.Stiu că la liceu erai poreclită Nana că te semuiau cu grecoaica aia ,Nana Muskouri ,însă asta nu e Muskouri.
-Era verișoara primară a bunicii Maria, mama mamei noastre, preoteasa Maria dacă ai auzit pe bunici că o pomeneau uneori, soția moartă a preotului bătrân, care a construit biserica nouă, din Vale de la Săliștea.Eu îmi amintesc când eram o copilă ,veneam zilnic de la școală cu ghiozdanul în spate din Linia Mare și pe drum trecând, salutam lumea pe lângă care se întâmpla să trec. Aveam vreo 13-14 ani și mi s-a întâmplat în repetate rânduri să mă oprească vreun bătrân sau vreo bătrână care nu-și dezlipea ochii de mine,își făceau cruce într-una mă întrebau :
-A cui ești tu,fată?Eu răspundeam cam stingherită ,mai cu seamă de faptul care îmi părea ciudat că toți se închinau văzându-mă pe mine , de parcă se temeau și nu-mi plăcea cum se uitau la mine.
-Sunt a lui Gheorghe G.
-Eeee ,esti nepoata lui Florea Popa și a Mariei?
-Da! Răspundeam eu.
-Doaaaamne ce semeni cu Mariaaa! Ca două picături de apă!și continuau să se închine. Eu priveam la ei uimită și-mi ziceam în sinea mea că ori sunt orbi și nu văd bine ori sunt cam bolânzi. Ma priveam de multe ori nedumerită în oglindă , după ce mă uitasem bine la bunica Maria și nu vedeam nici o asemănare așa mare între noi.Ea era micuță de statură ,eu mult mai înaltă, ea era brunetă cu părul negru, eu pe atunci eram un șaten mai deschis la păr , și la piele, la trăsături nu-mi părea că semănăm prea mult.
Le zisesem și părinților de întâmplările acelea, ei se priveau lung unul cu altul și săltau din umeri zincându-mi că lumea spune prostii.În fine, am început să nu mai dau atenție la remarcile acelea cu care mă obișnuisem.
Când aveam vreo 17 ani, într-o zi, trebuia să vin de la Pitești cu autobuzul acasă și în timp ce așteptam în autogară, era multă lume de la Săliștea și de la noi din sat, care așteptau în stație.De pe o bancă,o femeie în vîrstă, mă privea ca hipnotizată , nedezlipindu-și privirea de pe mine.O cunoșteam doar din vedere și stingherită de felul acela de a mă privi ,am salutat-o de la distanță înclinând capul,după care mi-am întors privirea ,uitându-mă dacă nu oi fi având ceva pe dos sau în neregulă, de-i atrăsesem astfel atenția.Ea între timp venise în apropiere și cînd mă întorc îmi zice:
-Mă scuzi că te întreb, tu ești nepoata lui Florea și a Mariei Popa?Eu,îi răspund, sperând să aflu misterul acelor priviri insistente:
-Da doamnă, văd că mă și cunoașteți !
-Eee maică, am auzit de tine, și văzîndu-te cum semeni cu doamna Maria, mi-am închipuit că tu trebuie să fii nepoata lor!Eu atunci cam contrariată îi zic:
-Mă scuzați doamnă, dar cum de ați auzit de mine? Cum de am devenit așa de faimoasă că oamenii au auzit de mine, că eu chiar nu știu!
-Eeee măicuță ,tu semeni cu biata Maria parcă a-ți fi gemene, însă nu sunteți. Ea dacă mai trăia era bătrână acum șărăcuța că urâtă soartă a avut deși era femeie bună ca pâinea caldă și frumoasă. Vorbește lumea, și părintele ăl bătrîn bărbatul ei, a zis odată, că atunci când vede nepoata Maiei verișoara răposatei sale neveste parcă vede icoana femeii sale. Până și semnele ce le avea preoteasa le ai și tu. Zice lumea că parcă ea a înviat a doua oară.În timpul acesta începe iar să-și facă semnul crucii.Eu mă abțin să zic ceva ,căci în mintea mea abia atunci se făcea lumină, și mă interesa să profit de bătrâna vorbăreață și să aflu mai multe că până atunci nu avusesem nici cea mai vagă idee cu cine semănam de fapt și că lumea se închina văzându-mă ca atunci când le ieșea în cale o stafie, adică eu eram considerată un fel de reîncarnare a sărmanei preotese moarte . Îmi zic în sinea mea că ar fi momentul să aflu mai multe despre această poveste și am decis să încerc să aflu de la bătrână. Mă dau mai aproape profitând că ea nu rezista și tot îmi arunca priviri pe furiși abținîndu-se cu greu să se închine:
-Scuzați vă rog tanti... nu știu cum vă cheamă deși din vedere vă știu... Dar a-ți vrea, să-mi povestiți despre doamna Maria dacă tot îi semăn atâta? Cred că a-ți cunoscuto personal,după câte îmi dau seama ! Mă adresez eu politicoasă ,zâmbindu-i .Ea mă privește și se dă mai aproape de mine;
- Da măicuță, scuză-mă dar parcă o văd pe ea cînd mă uit la tine. Doamna Maria, mi-a fost învățătoare,Dumnezeu s-o odihnească în pace sărăcuța, că mare păcat și-au făcut cu ea criminalii ăia de au omorât-o cu zile măiculițăăă! Poate ai auzit și tu de la părinții tăi,că a fost ceva de ți se făcea părul măciucă de groază de cele ce li s-a întâmplat ei și bietului părinte, bărbatul său. Eu ascultam fără să o întrerup căci nu cunoșteam ce se întâmplase în trecutul acela ce mie îmi rămăsese ascuns până atunci și ea continuă să-mi spună:
-Apăi, prin 1945, după ce sa terminat războiu maică, au venit rușii, aliații.Au venit batăi Dumnezeu! că nu se purtau ca aliați, erau niște criminali și bandiți și au făcut pe la noi prin comună jafuri și abuz. Pe părintele le-a cășunat,că ei erau comuniști și erau contra popilor și a religiei.S-au dus acasă peste el, l-au bătut, l-au legat, ca să le dea averea bisericii și nu s-au mulțumit cu atât; sau îmbătat ca porcii și au batjocorit pe preoteasă nenorociții, au chinuit-o obligâdu-l pe bărbatul ei să asiste la tot supliciul bietei femei legat și el săracul .După asta, ea nu și-a mai revenit maică, a murit repede că nici nu mai dorea să trăiască. A fost mare jale atunci,părintele o iubea și lumea, că a fost o femeie... de o puneai la rană, te vindeca, așa era de bună preoteasa!Eeee, ce vremuri! Zice ea impresionată de aducerile aminte ce mă impresionaseră mult și pe mine.Începusem să înțeleg că oamenii bătrâni ce pe la noi trăiesc în umbra superstițiilor și prejudecăților, impresionați și zguduiți de cele ce se întâmplase atunci demult,când mă întâlneau, le reînviam amintirile despre soarta preotesei și se închinau în fața insolitului, inexplicabilului. La urma urmei doamna aceea fusese o rudă de sănge a mea pe linie maternă și nu ar fi trebuit să pară anormal că se întâmplase că eu îi semănam.
Între timp, a venit autobuzul și ne-am urcat încercînd să ne ocupăm loc fiecare.Am reflectat cu tristețe atunci la cele ce auzisem și povestind acasă alor mei cele aflate ,mi-au confirmat că erau adevărate. Le-am și reproșat că nu mi-au lămurit niciodată aceste lucruri deși eu le povestisem de multe ori cum mă privea lumea și că nu înțelegeam de ce se închinau văzându-mă și nici că nu de bunica vorbeau, când ziceau că semăn cu Maria. Tot atunci mi s-au lămurit simpatia aparte și atenția inexplicabile până atunci pentru mine,de care mă bucurasem de copilă, în fața bătrânului preot. Mă stingherise mereu atenția cu care mă trata pe mine, dintre alți copii. Mă oprea pe drum când mă întâlnea, mă întreba de cum merge școala ce mi-ar plăcea să devin.Când venea la noi acasă cu botezul, deasemenea mereu dorea să vin să schimbe cu mine câteva vorbe. Ai mei cunoșteau cauza.
Când am devenit o domnișoară, și am început să merg la horă,- cred că aveam 17 ani pe atunci, am început să fiu curtată de vreo trei băieți mai mari, care am fost surprinsă să aflu că toți studiau să devină preoți. Nu mi-a trecut nici măcar prin minte în acel timp, că și asta ar putea avea vreo legătură cu asemănarea mea fatală cu acea sărmană doamnă a bătrânului preot.Unul din curtezanii mei chiar începuse să-mi placă ,ai mei, rudele,au început să-și frece mâinile de bucurie auzind lumea vorbind că băiatul respectiv pusese ochii pe mine, și eu încercând să fac pe capricioasa că nici nu eram cu adevărat înamorată de el ,când am vrut să nu mă duc la întâlnire, nu mică mi-a fost mirarea lovindu-mă de un zid de proteste și reproșuri și realizând că nu mai prea aveam loc de întors.Atunci am început să am dubii, că ceva nu e tocmai firesc.Eu eram prea tânără pe atunci și nu eram așa entuziasmată de ideea să-mi fac un prieten cu care să mă mărit. Flirtam, aveam mulți prieteni, nu aveam vreun logodnic sau un iubit și aș fi preferat să nu fiu obligată să-mi fac unul ales de alții. Dacă până atunci mă distrase să mă întâlnesc la cămin , cu el să vorbim ,să glumim să vedem împreună un film,văzând încotro bătea vântul de fapt, mai ales că tipul a început să facă gol în preajma mea încercând să-mi îndepărteze prietenii, fățiș fără să-i pese că eu eram sau nu de acord,să facă pe stăpânul, apoi eu nu am mai vrut să-l văd.Mama a făcut și greșala să- și divulge planurile într-un moment de enervare când a auzit că nu-mi place candidatul lor ,zicându-mi:
-Fato, să nu cumva să nu asculți! Nouă ne place băiatul ăsta, și am vorbit cu ai lui, te plac și ei și băiatul și părintele Mitică a zis că dacă se însoară vreunul din băieții ăștia ce fac seminarul de preoți cu tine, pe acela îl ajută să rămână preot la biserică în locul lui.Cînd am auzit eu acestea am simțit că mi se face piele de găină pe mine. Dacă mai fusesem dispusă până atunci să fiu înțelegătoare și să colaborez, în acel moment înțelegând că eu nu aveam voce în capitol deloc ,am decis să nu le fac pe plac și nu s-a mai înțeles nimeni cu mine de atunci. Le-am spus că vom discuta despre măritiș peste 2 ani când voi termina școala și că până atunci nu doresc să mă oblige să mă întâlnesc cu nimeni, că-s prea tânără pentru asta. Tata înclina să mă aprobe și astfel am profitat de răgazul acela să fac cum credeam eu.
Sara, după cele ce povestisem rămăsese privindu-mă aiurită și-n final reușește să rostească:
-Acum să știi că –mi vine și mie să-mi fac cruce, nici nu știam cu ce fenomen paranormal stau în cameră!Auzi belea ,soru-mea s-ar putea să fie reîncarnarea unei femei ucise!
Mi se făcu frică să dorm cu tine după cele ce-mi povestiși!Eu o privesc să-mi dau seama dacă vorbește serios și-i trag un ghiont zicându-i:
-Păi dragă, du-te și dormi în fânar ce pot să-ți spun!Ea începe să râdă în hohote nestăvilite , și zice:
-Hai că mâine le povestesc celorlalți despre asta. Vreau să văd ce mutră face Haralamb când va auzi cum se închina lumea când se întâlnea cu tine, crezând că ești vreo stafie!
-Aaa da? Nu mi-a fost destul că m-au traumatizat toată tinerețea fantomele trecutului, acum se întorc iar!Te mănînc cu fulgi cu tot dacă nu taci din gură!Îi zic râzând : Acum e rândul tău să-mi povestești cum băteai băieții la școală cu pantoful și despre isprăvile tale din tinerețe că am auzit că erai precum Cynthia Rothrock.Am râs și ne-am simțit grozav în seara aceea și era trecut de 2 când am decis să ne culcăm.
VA URMA.

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Martie 2, 2015 la 6:22pm

Mulțumesc mult doamna Ion Rodica Nicoleta pentru popas în pagina mea, pentru aprecierile foarte frumoase și încurajări!Mă simt onorată!Cu mult respect ,prețuire și drag,Maria.


INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Februarie 28, 2015 la 8:01am

e drept, cand vorbim despre stafii ne facem mereu semnul crucii. Dar descoperirea este mai uluitoare, cand avem inaintea noastra un nuvelist complet a carei inestimabila valoare ma face sa ma inclin. Reverente! 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->