Zile de naştere

INGRID-SCURTE PRIVIRI PRIN FERESTRELE TRECUTULUI

E sâmbătă seara, afara e timp urât vântul suflă cu furie,parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere să o supună furiilor sale devastatoare.Poate privind pe fereastră și văzând cum nepăsătoare îi ignor descătușatele furii, punând lemne pe focul din sobă și cuibărindu-mă fericită în patul meu mare,generos unde ascult cu bucurie cascadele sonore ale unui concert de Andre Rieu,interpretând Valurile Dunarii al lui Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze,ca de fiecare data când nu am nimic altceva de făcut,încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară.Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată.Continui să-i răspund ignorându-l și lăsându-mi privirea să zăbovească mai îndelung pe o fotografie frumoasă de unde–mi surâde cu ochi sfidători sora mea mai mică, Sara care pe când a fost făcută poza nu putea avea mai mult de 10-12 ani. Lângă ea mai în spate Haralamb, expunindu-și dinții într-un rânjet de victorie că neobservat i-a stricat fetei frumusețe de fotografie punându-i deasupra capului 2 degete în formă de coarne.
Privindu-i,surâd gânditoare și-mi trimit spiritul în zbor pe aripile Crivățului dezlănțuit înapoi peste ani,să-i permit să arunce câteva priviri prin ferestrele anilor să-mi reânvie în minte și suflet un petec de timp al acelor vremuri.
Privind prin fereastra timpului, mă întâmpină o noapte cu cer înstelat și lună plină ce luminează cu raze de argint fereastra unde doarme agitându-se în somn, frumoasa mea surioara de 12ani.Pare scuturată de un coșmar. Pe un scaunel, jos alături de căpătâiul patului său, se lăfăiesc o pereche de teniși cam soioși care după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită și eu, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta în somn, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât.
Se aseză pe pat din nou, mai liniștită după ce bea apă din cana de pe masă și facându-și semnul crucii ,vrea să intre iar sub pătură dar ceva o reține și începe să miroase aerul în preajma sa făcând o grimasă scârbită în timp ce privește atentă în jur. Atunci vede perechea de teniși murdari ce-i observasem alături de pat, o văd cum privește și niște ciorapi ce spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și miroseau urât, judecând după furia ce Sara o avea în privire când i-a aruncat afară, în coridor sărind din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceiaș furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea. I-am văzut furia din ochii frumoși căprui care de obicei erau surâzatori și blânzi iar acum păreau că aruncă scântei.Aruncă pe spate cu o mișcare nerăbdătoare și repezită,cozile-i lungi, împletite, de culoarea aurului vechi. Pentru cei 12 ani ai ei era destul de înaltă și privind-o admiram cum degaja o senzație de vigoare , vioiciune și eleganță înnăscută, în mișcări.
Iese din cameră în coridor cu acea furie dezlănțuită în priviri, la acea ora foarte matinală - să fi fost în jur de 5,nu mai mult. Se îndepărtează iute ca o nălucă prin coridorul întunecos, trece în viteză prin camera părinților,dă de perete ușa de la camera fratelui său mai mare cu vreo 7 ani decât ea, unde el dormea liniștit,aprinde lumina bombănind furioasă,în mână cu un tenis, amenințătoare aruncă furioasă pătura jos de pe el și începe să-l lovească cu pumnii și cu tenisul pe unde apucă,așa adormit cum era,îl mai trage și de păr în timp ce îl apostrofa teribil cu tot felul de amenințări:
- Ce faci hiena moarti, dihorule și sadicule! Dormi?Te calc in picioare sconcs împuțit cu picioarele tale nespălate, cu tenișii tăi împuțiți și cu ciorapii tăi oribili! Stai că-ți dau eu, fire-ai al moarti cu zeama ta,ticălosule!
El trezit de-a binelea de avalanșa ce se abătuse în puterea nopții pe capul lui, în timp ce se ferește strigă:
- Mamă,tată! Veniți și luați demonul ăsta de aici de pe mine! Aoleu! a înebunit Sara!
În tot acest timp ea îi căra fără încetare pe unde reușea,părând într-adevăr un mic demon dezlănțuit.El la rândul său se apăra încercând să mai amortizeze loviturile cu perna și cu pătura pe post de scut,însă era greu să se opună acelei mici furii dezlănțuite.Mama și tata se treziseră înspăimântați și ei ,crezând că a înebunit copila. O trageau de pe el și încercau să o liniștească dar ea reușea să le scape ca o zvârlugă și iar sărea pe el dând ba cu tenișul ba cu pumnii,roșie toată, cu codițele-i frumoase în dezordine cu pijamaua roz cu floricele albastre și albe la fel și cu ochii amenințători plini de furie ce parcă aruncu flăcări.Tata a prins-o din nou în brațe și o ținea mai strâns ca să nu-i mai scape ,că părea de nestăpânit,o întoarce spre el și o întreabă:
- Sara, ce ai cu frate-tu?Poate ai visat urât că el dormea nu-ți făcu nimic! I se adresau ei îngrijiorați.
- Nimic? Așa credeti voi ! Zice ea în timp ce se zbătea din nou să scape.Mi-a pus la nas aseară dupa ce eu am adormit tenișii lui ce miros a dihor și a sconcs și ciorapii murdari,pe perna mea, lânga nas.Cu duhoarea aia la nas, am avut coșmaruri toată noaptea că mă trezii puțin înainte să mor în vis. Am visat că stătem pe weceu în grădină, ca puțea îngrozitor și că s-au rupt scîndurile weceului și eu mă prăbușeam în hazna, încercam să mă prind înnebunită de frică de alte scânduri iar ele se rupeau,se rupeau pe rânduna câte una și eu nu mai aveam scăpare. În final, când s-au rupt toate și țipam îngrozită în timp ce cădeam spre mizeria de jos m-am trezit plină de sudori de spaimă că muream înnecată acolo! Voi acum dati-mi drumul că vreau să-i bag ciorapii ăia împuțiți ai lui în gură și teneșul!
Se straduia să scape, însă mama și tata o țineau strâns și se abțineau să nu râdă ceva mai ușurați că fata nu înnebunise cum crezuseră și era cu mintea la locul ei,slavă domnului! Deși erau destul de enervați de glumele proaste ale lui Haralamb care acu, treaz de-a binelea, deja începuse să rânjească răutăcios întarâtând și mai tare furia Sarei. Tata la apostrofat cu multă asprime și i-a zis de toate promițând măsuri drastice .Eu știu însă că Haralamb așa a fost încă din fragedă copilarie și cum spune proverbul,”Năravul din fire nu are lecuire!”
Multe de acestea, se întâmplau des între el și mai tânăra noastră surioară ce devenise sărmana un adevărat copil războinic din cauza lui Haralamb care nu obosea niciodată cu farsele sale. Ea deși mult mai mică sărea la el și el le încasa pe bună dreptate însă culmea era că lui îi făcea plăcere mare să o provoce și să o necăjească.Era așa și cu noi când era mai mic și era uimitor, că crescând nu se schimba deloc.

Îmi vine în minte cum într-o zi am plecat la școală împreună cu Gioni.Haralamb nu era cu noi, el mergea la școală de dimineață fiind în ciclul primar în timp ce noi eram dupa amiaza fiind in ciclul 2.El venise deja când noi trebuia să plecăm și a avut timp să moșmondească pe la ghiozdanele noastre.
În timp ce coboram coasta prin pădure către școală îl vedeam pe Gioni că își căra ghiozdanul cu greutate și mă miram de asta.El la fel, se minuna de ce o fi așa greu azi ghiozdanul.Mergem ,mergem, coborâm în vale în Geamăna ,el ramânea mereu în urmă ,lucru ce de obicei nu se întâmpla. Începem să urcăm spre Grebăn, ne întâlnim și cu alți copii,el respira greu de parca avea pietre de moară în ghiozdan și nu cărți. Era transpirat tot , obosit de greutate și ramânea în urmă. Rămân și eu cu el și îi zic:
- Văd că ți-e greu ghiozdanul, Gioni! Nu știu de ce ai pus atâtea cărți azi în el, dă-mi câteva să- ți le duc eu, că al meu e ușor! El se oprește să-mi dea din cărți zicându-mi:
-Nu știu nici eu de ce, că nu am ore grele azi,cred că am uitat să scot pe cele de ieri. Ne oprim și deschide ghiozdanul iar abia atunci vedem că jumătate era plin cu pietre.Eu Încep să râd și el se încruntează enervându-se și zice:
- Ia uite!Astea mi le-a pus hiena aia de Haralmb în ghiozdan! Sigur! Și nu-mi trecea mie prin minte de ce e ghiozdanul așa greu!î-l termin când ajung acasă, pe bestia aia, firar al Soti de nonorocit! Să vezi numai ce îi voi face dăca pun mâna pe el! Eu râdeam și ceilalti copii văzând grămada de pietre ce le scotea din ghiozdan, râdeau și ei că îl cunoșteau toți pe Haralamb ce-i poate pielea. Deși era mai mic decât noi, pe atunci era și de înăltime mai mic , slăbuț și mai firav de constituție , cu ochi neastâmparați și mereu gata să pună în situații neplăcute pe oricine, cu un rîs mereu zeflemist desenat pe figură de cele ce plăsmuia în mintea lui ca să necăjască pe careva, lucru ce-i făcea mare plăcere, însă și cu un pronunțat simț al umorului înnăscut că oricât te supăra în final îi făcea șă râdă până și pe cei lezați direct,încât scăpa mereu basma curată în urma năzbâtiilor ce făcea altora.
De pe atunci au început prin sat să-i meargă porecla de Vulpe și azi dacă întrebi prin localitate de Haralamb, nu-l prea știu mulți ,dacă întrebi însă de Vulpe, toți îl cunosc. Și În ziua de azi Și-a pastrat caracterul și faima.Ne face să ne enervăm la maxim provocându-ne în fel și chip cu farsele sale.Dacă cel căzut în vizor ia de bun ce spune el,fiind și convingător, se distrează pe seama lui zeflemist și cu toate astea e de mirare că nu e urât de lume ci dimpotrivă mulți îl simpatizează, că are un anumit fel de a fi, știind să te și măgulească pentru a derge busuiocul, cum spune o zicală de prin părțile noastre.
Cînd ne întâlnim,noi ceilalți frați cunoscându-l bine, nu mai suntem ușor de convins de veridicitatea glumelor sale de un gust îndoielnic și știm să întoarcem roata în favoarea noastră însă găsește mereu metode noi,fiind destul de original și inventiv. Am devenit și noi experți în a ne eschiva, întocmai ca într-un joc de scrimă. Suntem mereu en garde când îl avem prin preajmă,e un fel de scrimă a cuvintelor cu asalturi ,eschivări și parări de lovituri neașteptate,subtile și lipsite de fair play uneori la care noi ne străduim să le parăm după posibilități. Cînd el exagerează,nu ne purtăm cu mânuși că prea multă delicatețe ar fi păgubitoare și în defavoarea prestigiului personal în cazul acesta . E astfel cu toată lumea, are o inteligență perversă precum vulpea.În final sfârșim că ne distrăm copios de toate aiurelile sale și cu el prin preajmă un lucru e sigur, că nu se plictisește nimeni și atmosfera e mereu animată de discuții ce nu lâncezesc.Cine nu participă direct le ascultă cu interes și nu se poate spune că cineva se simte exclus.
Ne-a povestit ultima dată când ne-am întâlnit la o pertecere de familie ce pătește el cu o bătrână, vecina lui de casă. Vecina asta a lui și-a construit cotețele porcilor lângă gardul ce desparte propietățile ,lângă fereastra casei lui. Se poate imagina ce duhoare îi intră în casă când el deschide fereastra să intre aer, miroase a coteț de porci. Sara când îl aude că se vaită îi zice fară să-l menajeze deloc:
-De frati-meu, ți-ai găsit nașa!Tu cândva îmi puneai șosetele tale nespălate sub perna mea ,acu ți-a pus Tanța ție cotețul porcilor la nas,sub fereastră.Ehe, Dumnezeu nu doarme!
Noi ne distrăm copios pe seama lui și nu-l compătimim , cred că dacă l-am compătimi s-ar simți prost cu adevarat. Așa e el.Deci , îi zice el Tanței înr-o dimineață când ea rânea la porci și el a deschis fereastra:
- Bre tanti Tanțo, ia să muți cotețul ăla de aci că m-ai împutit cu porcii dumitale! Cum deschid fereastra zici că ai dat cu arma chimică pe fereastra mea așa pute de rău!
- Dute la dracu, băi Vulpe, mută-ți casa mai încolo sau zidește fereastra aia dacă nu-ti place! Ce ai pus fereastra aici să mă spionezi pe mine, să știi tu tot ce fac eu!
- Păi bre, fereastra asta e aici făcută de tata ,de când m-am născut eu ,matale însă, ai făcut cotețul aici de curând!
- Păi l-am facut nenorocitule, să nu mă mai spionezi tu, nu puteam să fac nimic fără să nu știi tu!Abia acum am și eu un pic de privasi de când am făcut cotețul!
- Ce e ăla breee?
- Privasi Vulpea dracului ,ignorantule,pe ce lume trăiești mă că nu știi ce e ăla privasi?Mai cultivă-te mă amărâtule și tu ,dracului! Adică, nu mai vezi tu tot ce fac eu în casa mea și în curte, acu vezi doar cotețu! E bine?
Auzind cum e Vulpe pus la respect de bătrâna Tanța și trimis să se mai cultive noi ne prăpădeam de râs, însă el nici nu clipea și continuă să povestească:
- Bre vezi că dacă te dau in judecată că mi-ai pus cotețul lângă geam să mă intoxici,eu voi câstiga! Să știi că legea e de partea mea!Și șă știi că am auzit și eu de praivăsi bă deșteapto, de aia nu înțelegeam că nu pronunți cuvântul bine așa că retrageți cuvintele că eu nu sunt ignorant! Să mai știi că nu mă interesează să te spionez!
- Ce voie mă Vulpe, ce trebuie să-mi dai tu voie să fac ce vreau în curtea mea?O să-mi mut și weceul aici să vedem ce faci? He! Fac yu!Ca să vezi că o știu și pe asta nenorocitule!
Zicând acestea, îi face lui Haralamb semnul acela deocheat din jargonul șmecherilor englezi sau americani, cu degetul în sus, chestie ce la făcut cel mai mult să-i sară mustarul și să o facă și el albie de porci. Noi râdeam cu lacrimi de necazurile lui Haralamb cu vecina sa, baba Tanța.El a continuat să ne povestească
Tanța a început să-l întărâte în fiecare zi ,ba punând băligarul porcilor rezemat de gardul lui, sau îl provoca de câte ori îl vedea prin curte zicându-i de toate ce-i veneau pe limba. Când ea trecea înt-o zi prin dreptul casei lui pe drum la vale, uitându-se chiorâș în curtea lui, el o vede și o strigă :
- Bre tanti Tanțo, ia stai mata un pic să schimbăm două vorbe că ai începutsă mă calci pe bătături cam des!Să știi că eu te reclam dacă continui să pui băligaru pe gard sub fereastra mea,îți spun ca să știi că nu-ți merge!
Ea se oprește un pic pâna ce el iese la drum și abia a ieșit, că a început să țipe ca apucată, să se tragă de păr, să-și arunce basmaua din cap și să țipe:
- Săriti lumeee,săriți că mă omorâ Vulpe!
El rămăne un moment blocat de surpriză după care fuge imediat în curte să nu-l vadă careva la drum și să aibe nebuna de babă martori când se va plânge la politie să-l reclame ea că a bătut-o el, cînd de fapt nu ar fi făcut niciodată asta, că înțelesese că asta era schema perversei babeTanța.El a fugit în casă în timp ce ea făcea teatru la poarta lui singură, a deschis geamul de la drum și îi zicea și el mai încet tot ce ia venit pe limbă, fără să audă vecinii și să-i pună periculoasa de babă de martori.A doua zi el s-a dus la șeful de post și a depus plângere pentru tărășenia cu cotețul la geam.
Au venit doi polițiști,au chemat pe Tanța la poartă și au înștiințat-ocă are o reclamație făcută de vecinul Haralamb,pentru că a construit cotețul porcilor la geamul lui.Au cerut permisiunea conform regulamentului, să intre în curtea ei să constate dacă e adevărat. Atâta i-a trebui babei, a început să se tăvăleasca pe jos, să țipe că moare de infarct că poliția a venit să o persecute.Polițiștii care erau niște tinerei de fapt , se purtasera regulamentar și i-i vorbiseră cu respect babei.La început ,au crezut-o și vroiau să o ajute să se scoale de pe jos crezând că se simte rau într-adevăr, însă au înteles repede și ei că de fapt baba făcea teatru cu ei profitând că e batrână și că nu dorea ca ei sa-i intre în curte să vadă cotețul. Ei i-au zis lui Haralamb că să o dea în judecată ca să rezolve ceva, că e perversă, și jioacă murdar.
Dupa ce au plecat politiștii pe seară, baba se uita peste gard să-l vadă pe Vulpe. Când l-a vazut ia zis:
- Ce mă Vulpe ,ce tu chiar crezi că te poți pune cu baba Tanța,prăpăditule?Oi fi tu Vulpe dar Tanța e o vulpe mai bătrână și mai deșteaptă ca tine! Zi-mi săru-mâna mă, fire-ai tu al dracului că eu n-am ce învăța dela tine tu însă de la mine ai ce învăța că am trăit pe lumea asta mai mult și eu pun pielea pe băț la zece vulpi ca tine!
Noi râdeam cu lacrimi de faptul ca fratele nostru Vulpe a dat peste o vulpe pe măsura lui, în timp ce el era serios și părea cam lovit în amorul sau propriu rozându-și concentrat colțul îngălbenit al mustății cu o urmă din surâsu-i un pic strâmb, rămas uitat pe figura-i de obicei zeflemistă,probabil reflectând cum să o scoată la capăt cu afurisita sa de vecină ce îi dădea atâta de furcă.

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Aprilie 2, 2015 la 3:19pm

Vă mulțumesc foarte mult pentru popas și apreciere,doamna Lenuș Lungu,Gabriela Mimi Boroianu,Agafia Drăgan și domnul Viorel Croitoru!Cu mult respect și prețuire,Maria.


INACTIV
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Martie 29, 2015 la 10:13am

După ce trec, toate amintirile, bune și rele, sunt frumoase! Îni place, ai scris frumos!


decedat
Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Martie 28, 2015 la 10:52am

Lecturat cu mult drag.


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Martie 28, 2015 la 8:18am
Orice naș își are nașul! Frumoasă poveste!

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Martie 28, 2015 la 5:56am
Lecturat cu drag!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->