Zile de naştere

INGRID-UN VOIAJ CU BUCLUC

Era către sfîrșitul lui septembrie, fusese o zi plină nu avusesem un pic de răgaz pînă pe seară cînd lucrătorii au terminat lucrul pe ziua respectivă și eu îi așteptam să vină la masă. Prin părțile noastre se obișnuiește că atunci cînd ai oameni la muncă, trebuie să te îngrijești să le poți oferi prînzul și cina, uneori cînd vin dimineața devreme le oferim și pe la 10 o gustare și o cafea. E destul de incomod și eu am mai căzut la înțelegere uneori cu lucrătorii ce locuiau în sat sau aveau mașină personală să le plătesc și să se îngrijească ei de hrana lor, cel puțin de cină. Alteori, ca în acest caz, oamenii locuind mai departe și neavînd mașină , nefiind prin apropiere nici vreun bufet sau vreo bodegă unde să poată servi masa pe contul lor le oferim noi hrana, astfel ei nu sunt nevoiți să meargă acasă și lucrul merge mai repede. –În acea zi făcuseră soba de teracotă , și următoarele zile trebuiau să-mi lucreze la interioare,deci îmi făcuseră o listă cu ce materiale îmi mai trebuiau. Fratele meu se ocupa și el cu vopsitul fierului pe casă și a doua zi era necesar să merg la Pitești să cumpăr. Am vorbit cu Haralamb să vină cu mine, cu mașina la Pitești, a doua zi.El cunoaște foarte bine magazinele potrivite unde trebuia să mergem, să tîrguiesc cele de trebuință.
A doua zi am plecat de acasă de dimineață și am tot umblat prin Pitești prin mai multe magazine, pînă către prînz, tîrguind cele ce eu aveam nevoie.În final ne-am oprit un moment la un bar am luat fiecare cîte o cafea și apoi am pornit-o spre casă, pe la ieșirea din Trivale- printre păduri, până la Cocu. Soseaua e destul de bună și traficul mai redus decât pe Papucești- Moșoaia-Vedea. Și peisajul e frumos.Timpul era destul de frumos, era senin cald ,o zi însorită.După ce am trecut de grădina zoologică ce se află în pădure la cîțiva km de la ieșirea din oraș, am mai mers o bună bucată pe șoseaua ce șerpuia mereu mărginită de codrii pe ambele părți, cînd și cînd relevânduse privirilor noastre, cîte un sat cu case răzlețite prin luminișurile dintre păduri, de-a lungul străzii coborînd sau urcînd în serpentine. Observam cu un sentiment de dezamăgire terenuri ale localnicilor, multe cam lăsate în paragină, lăsîndu-mi o senzație de tristețe si părăsire. Prin luminișurile de pe marginea drumului, e măsură ce ne apropiam de Valea Cocului, pădurea lăsa loc unei vegetații mai sărăcăcioase din cauză că zona fusese împînzita cu sonde de extracție a petrolului,și era presărată cu capete de pompare. Cred că trecusem de satul Sămara și strada curgea drept, umbrită de frunzișul des și verde al srăjerilor ei falnici, cînd mașina tocmai se avîntă după o curbă pregătindu-se să înghită un alt khilometru de pantă ce curgea în jos cînd ni se ivesc pe marginea drumului o turmă de capre, conduse de un localnic mai vîrstnic, slăbănog îmbrăcat ponosit cu părul cărunt și privit mai de aproape cu o căutătură răutăcioasă iscoditoare în căutare parcă de pricini de ceartă cu cei ce-i ieșeau în cale.El tocmai încerca să mîne caprele spre interiorul pădurii speriindu-le cu o bîtă lungă ce o rotea amenințător concomitent cu niște strigăte guturale și ceva huiduieli.Cînd îl vede Haralamb ,de departe, pune o frână și oprește mașina zicînd:
-E heee ,ia uite pe cine văd!Așteaptă un pic în mașină Ingrid că trebuie să schimb 2 vorbe cu banditul ăsta de colo!
-Îl cunoști?îl întreb eu îngrijorată văzîndu-l coborînd deodată furios din mașină, el nerăspunzîndu-mi și îndreptându-se grăbit în jos pe șosea.Mie nu-m mirosea a bine ,așa că îl urmez neștiind ce o fi avînd cu șeful caprelor. Omul l-a văzut de departe și se oprește și el din mînatul turmei sale de capre,mă văzuse și pe mine venind în urma lui înainte să observe Haralamb că îl urmasem și începe de departe să profereze cuvinte obscene către Haralamb.
-Ce faci mă păcătosu dracului?Veniși iar să pângărești pădurea, cu alta? Cred că amărâtul acela când a zis alta se referea la mine, că frati-meu se uită în urmă și abia atunci văzu că îl urmasem.
-Ce vorbești bre?De aia te ai apucat alaltaieri să arunci cu pietre în mine cînd m-am dus în pădure să-mi fac nevoile că erai să-mi spargi capul?Ești nebun moșule!
-Ha!Eu nu sunt nebun mă vulpoiule? pe cine crezi tu că prostești?Te-ai dus în pădure cu bagaboanta aia ce era mai mult dezbrăcată după tine, să vă destrăbălați amîndoi ,să pîngăriți pădurea păcătoșii dracului !Ha! Vă pupați amîndoi cînd v-am văzut eu!Păcătoșii dracului!De aia nu mai dă Dumnezău ploaie din cauza voastră!Nenorociților!Eu ascultam cam năucită de câte era acuzat amărâtul de frate-meu și aveam vaga idee că dumnealui, căprarul, mă avea și pe mine în colimator cînd zicea că nu mai dă Dumnezău ploaie din cauza păcatelor noastre, mă credea drept o altă bagaboantă .Haralamb își controla furia, probabil văzându -mă pe mine, și-i zice ridcând tonul:
- Bre,pe mata nu te privește ce făceam eu în pădure , eu eram acolo pentru treaba ce-ți zisei, și aia de ai văzut-o era una din Cocu ce mi-a cerut să o iau la ocazie așa că nu eram în pădure cu ea de ce spui mata aci de față cu soru-mea.O fi venit înpădure că poate o trecea și pe ea ceva n-am luat-o eu după mine, eu m-am dus cu treaba mea și ea cu a ei iar dumneata ești țîcnit de-a binelea dacă crezi că ai dreptul să arunci cu bolonani după mine.Mă uit la dumneata că te ia vîntul dacă suflă mai tare că ai merita vreo cîteva pe cîrcă ,zice Haralamb . Atât ia trebuit acelui om, că începe iar să zică tot ce –i venea la gură și amenința cu bastonul.Eu atunci de teamă să nu înceapă duelul între cei doi, deși Haralamb era cu mîinile goale,era mai voinic, mai iute la mînie și mai tînăr și reteveie te împiedicai de ele ,că erau crăci tăiate chiat alături la marginea pădurii puse stivă , intervin trăgându-l de mânecă pe fratele meu înapoi și încercînd să-l opresc.Moșul cu un rînjet batjocoritor mă apostrofează:
-Tu ce cauți cu banditul ăsta în pădure că dacă te vede cineva ar zice că ești femeie serioasă?Eu nu cred că voi sunteți frați cum zice el,că nu semănați deloc. Îmi păstrez calmul și-i răspund, ținând strîns în acelaș timp pe Haralamb care se înfuriase și încerca să mi scape către grămada de crăci , să apuce una. Răspund încruntată , băgărețului de căprar pricinaș:
-Nene, eu chiar îi sunt soră și te sfătuiesc să te duci mai repede după caprele dumitale în loc să faci pe sfîntul Ilie și pe judecătorul păcatelor lunii ce trece pe drum că nu prea ești asa în fire și dacă- mi scapă turbatul de fratimeu eu nu te mai pot salva! Moșul ținea bîta amenințător rînjindu-mi dezgustător și mormăind răutăți și ofense printre dinții galbeni și stricați. Între timp Haralamb se dezlănțuise în înjurături și amenințări la adresa unchiașului că a ofensat-o pe soru-sa, eu nu mai reușesc să-l mai țin pe loc îmi scapă, se repede la unchiaș, îi smulge bîta și o aruncă cât colo și îl prinde de guler zicându-i:
-Hai Rembo, să te văd de ce ești capabil că m-ai enervat destul tu pe mine! Acu îți permiți să fii măgar bătrîn și nesimțit și cu soru-mea asta fraieră, care încercă să-ți apere masca să nu ți-o șifonez eu! Hai dă, uite-mă aci! dă cu pumnii dacă te ține cureaua, nu cu pietre de la distanță!Unchiașul schimba fețe fețe și încerca să-l înduplece pe Haralamb îngăimând scuze, că a greșit ,că poate ne-a judecat greșit... și altele din acestea. Eu vin mai aproape iar, temîndu-mă că îi scapă lui Haralamb un cap în fața unchiașului la furie așa cum amenința și nu doream să-l văd în belea pe frati-meu din cauza nebunului de unchiaș. De aceea mă străduiam să-l opresc că altfel unchiașul mă enesrvase și pe mine cu insinuările lui prostești. Omul se comportase urât se vedea că e foarte mărginit și nu avea minte multă dacă se preta să se comporte astfel. Unii oameni sunt de felul lor tributari, unor mentalități primitive, greșite, propriei ignoranțe și prostie,acela părea a fi întocmai și lecția primită cred că îi era de ajuns, în plus nu doream necazuri fratelui meu, având de-a face cu un om destul de bătrîn și firav, deși prost de gură.Haralamb își slăbește stînsoarea și îl împinge către pădure vorbindu-i răstit:
-Fă-ți un bine moșule și nu-mi mai ieși în cale că a doua oară nu mai scapi așa ușor! Lasă dracului lumea în pace și veziți de bătrînețele și de caprele tale!Și mulțumește-i ei că nu o încurcași așa cum ai merita! Adaugă ,făcând semn către mine cu privirea.
Unchiașul a priceput că se îngroașe gluma că începe să-și facă cărare printre fufișuri după caprele sale privindu-ne urît mai cu seamă că fratimeu continua să-și verse supărarea continuînd să- i zică de toate. Eu încerc să-l fac să tacă la început cu duhul blîndeții apoi că nu mai înceta deloc îi zic supărată:
-Încetează odată și haidem la mașină și îmi povestești sincer cum a fost treaba cu aia din Cocu!El mă privește cu un început de surîs un pic strâmb pe sub mustață ,luându-mă în primire pe mine acu că moșul se îndepărtase.
-Ești o fraieră Ingrid, crezi că lumea e bună cu tine dacă tu ești cu ea?Îl apărași pe prostu ăla care se ia de toată lumea și crezi că el ar ține cont dacă mâine ar putea să-ți facă rău?Tu, cred că ești prea visătoare! A tot continuat așa cu maximele sale asupra a cât sunt eu de fraieră , pînă la mașină și eu l-am suportat!Cînd am urcat tot nu tăcea, eu i-am tras un ghiont zdravăn, că tot îmi reproșa el că-s prea bună,și i-am cerut răstit să pornească mai repede că pierdusem destul timp . I-am zis să înceteze cu diversiunile sale că după părerea mea dorea să-mi distragă atenția să nu-l întreb ceva de dezbrăcata pentru care căprarul se pusese să arunce cu pietre în el cu două zile în urmă.El își expune dantura într-un rînjet strâmb zicându-mi:
-Eee, cine vorbește de diversiuni!Tu încerci diversiuni acu ca să nu-ți mai strig adevărul în față, că esti slăbuță Ingrid,trebuie să te faci mai lup ca lupii cînd trăiești printre ei, ca să nu te mănînce!
-Ia uite cine ajunsei eu să-mi dea lecții de școală a vieții! Tu, marele înțelept al lui Pește, d-aia muști tu întîi ca să nu aibe alții timp să o facă? Când începeam cu chestii din astea discutam în contradictoriu până-n pânzele albe cu el că nu obosea niciodată și mă tot provoca, așa era încă din copilărie.Eram obișnuiți.Am ajuns acasă și el mi-a cerut să nu-i spun Liei de incidentul din pădure ca să nu se îngrijoreze, și mi-a făcut cu ochiul.
-Ești un mizerabil Haralamb, asta ești! Eu o iubesc pe Lia mai mult decît pe tine, tu ești mai norocos decât ai merita că o ai pe ea!
-Și eu o iubesc pe răurăcioasa aia mică!îmi zice el râzînd, și în felul său chiar o iubea.Am descărcat vopselele din portbagaj și celelalte cumpărături, iar apoi m-am dus în bucătărie unde lucrătorii luau masa de prînz de care se ocupase mama, în lipsa mea. Pe seară, după ce mereriașii au plecat ,am mai stat un timp de vorbă cu părinții mei.Printre altele, i-am spus tatălui meu de drumul ce –l parcursesem de la Pitești către casă ,fiind un traseu ce în mod obișnuit nu-l făceam.Haralamb îl preferase că era mai scurt și mai cu puțin trafic.I-am spus că eram decepționată văzând terenurile omenilor părăginite, neîngrijite ,se vedea clar că nu se prea ocupă lumea să le cultive mai deloc,pomii nemunciți, îmbătrîniți . Tata mi-a răspuns:
-Eeeh taică, așa e! Tinerii s-au dus toți la oraș, preferă să trăiască din șomaj, nu vine niciunul să muncească pământul la țară,iar ăi bătrîni fac și ei ce pot, dacă mai pot. Bogăția o fac oamenii, dacă omenii vor toți la oraș satele rămîn pustii, terenurile în paragină.Eu i-am zis:
-Nu e bine tată, cu lipsa asta de locuri de muncă ar fi bine că statul , primăriile comunelor să stimuleze și să atragă pe tineri și spre agricultură.În Italia mulți dintre tinerii cu școli, au rămas fără muncă, ca și pe la noi . La ei, cei ce se ocupă cu locurile de muncă organizează cursuri de recalificare în agricultură, tăieri de pomi,de vii că în zona unde sunt eu sunt multe vii, cursuri pentru degustători de vinuri, piscicultură ,și se recalifică și în promovarea produselor agricole și a mîncărurilor tradiționale,ca bucătari adică.Mulți tineri absolvenți de universitate și-au gasit joburi în agricultură, însă sunt un pic îndrumați și stimulați de forțele lor de muncă și ca să primească șomaj sunt chemați să facă acele cursuri de recalificare care sunt gratuite ,pentru șomeri.Eu, nu sunt foarte documentată despre asta, îți povestesc din ce am urmărit la televizor.
-Păi la ei i-or ajuta pe tineri, sunt și mai bogați ,aici nu au cu ce să se apuce tinerii de agricultură.N-au bani să investească chiar de ar vrea, ăi bătrîni nu au nici ei că pensiile la noi sunt mici taică,oamenii sunt săraci, nu-i ajută nimeni.
-Știu tată, ai dreptate!Am mai discutat noi un pic după care părinnții mei s-au retras în camera lor. Tata nu se simțea prea bine, din păcate.
Va urma –de Maria Giurgiu

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


ACTIV
Comentariu publicat de maria giurgiu pe Februarie 7, 2015 la 3:06pm

Mulțumesc mult de popas și aprecieri, doamna Rodica Nicoleta! Cu drag, multă prețuire și respect, Maria.


INACTIV
Comentariu publicat de Ion Rodica Nicoleta pe Februarie 7, 2015 la 10:23am

Haralambie si Ingrid, atat de diferiti ca firi... Si totusi atat de unuiti. Cat despre necazurile vietii si despre oameni, asa este, chiar daca le faci bine, imediat ce nu mai au nevoie de tine, uita. Felicitari! Ai prins un aspect care apare repetat in viata de zi cu zi. 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->