Zile de naştere

Intrare în primăvară II 21 martie - Ziua mondială a poeziei

 SE SPARGE MIEZUL GRÂNELOR

 

 

 

Un zvon de viaţă

umblă peste câmp:

se sparge miezul grânelor

sub coajă

şi-l oblojeşte

şi-l înluminează

duh tainic

din adâncuri de pământ

 

Se logodeşte lutu-n somn

cu cerul

Când se trezeşte,

e înluminat,

de parcă

nu l-au troienit zăpezi

şi nici ca piatra

nu l-a uscat gerul

 

Uitarea e mereu

ascunsă-n miez –

e noaptea, zi

şi ziua este noapte,

după cum duhul doarme

sub zăpezi

sau înverzeşte

visurile toate.               10. III. 2009

 

 

 

 

E TIMPUL SĂ PĂȘEȘTI ÎNALT

 

 

 

E timpul să pășești înalt

pe străzi –

un vânt călduț

ivit printre cotloane

a încolțit cartofii  prin cămări

și primenește  rufele-n balcoane

 

De bucurie, pomii înfrunzesc

și sângele s-a subțiat în taină,

e iarba încolțită sub zăpezi

și-ți strălucește pielea pe sub haină.

 

 

 

 

 

 

                                  14. II. 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

PĂTRUNZI ÎN MINE CA O TAINĂ

 

 

 

Pătrunzi în mine ca o taină  –

zadarnic caut baiere ascunse

să le dezleg

 

Mă-nvăluie iubirea ta,

mi-e haina

prin care cerul pot să-l simt:

sublim,

întreg

 

Plutire sunt -

în cer ascuns

port taina

care m-a pătruns

și care prin furtună doar

pot s-o înec

 

Ca soare viu

într-un târziu

te văd c-un ochi

și nici nu știu

din vraja ta

când m-am desprins

 

Simt pacea doar

cum mă inundă –

e veșnicia în secundă

 

încă puțin

 

Și dacă-ncerc

să o păstrez

simt cum

de tine mă desprind

și mor senin.

 

 

 

 

 

 

 

                                       5. IV. 2009 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CA ROUA DIMINEȚII

 

 

 

Ca roua dimineții

eu mă pătrund de vară,

iubirea ta prin anotimp

când mă rotește

și toată sunt ca grânele,

ce- așteaptă secera iubirii

să le  crească

 

Simt c-am ajuns

ca soarele-n amiază –

din depărtări

și din adâncuri

tu mă adună

 

Azi ca un sâmbure de foc,

căzut din cer,

mi-e sufletul

 

Răcoarea de pământ -

de i-o oferi –

el fără șovăire

va ști să te-mplinească.

 

 

 

 

                                                  10. I. 2010

 

 

          IUBIREA

 

 

 

Iubirea e  un anotimp

ce se rotește după stele –

ne-′nalță până în Olimp

sau ne coboară printre iele

 

Iubirea este doar un cuib

cu porumbei pândiți de șarpe –

ne-mpodobește cu-al ei nimb

și-apoi veninul ne desparte

 

Iubirea este doar un vultur

ce-n ceruri ′nalte se rotește –

ea ne găsește orișiunde

și, când dispare, nu vestește

 

Iubirea e doar un abis

în care te cufunzi de dor,

prin care treci ca într-un vis

și apoi cazi ca dintr-un zbor.

 

 

 

 

                                             11. I. 2010

 

 

 

 

ÎN CURÂND SE FACE TOAMNĂ

 

 

 

Bucuria ce întreagă m-a pătruns

e semn că în curând

se face toamnă

Ce-mi pasă ! întreaga vară eu am râs

și-am mers la braț cu îngeri

de lumină având haină

 

Ca o explozie stelară, eu sufletul

prin viață mi l-am dus

și-acum e vremea

să-l întorc

mai spre apus

 

Un satelit divin

voi fi de-acum

dumnezeeasca mână să mă cearnă.

 

 

 

 

                                              11. I. 2010

 

 

 

 

 

 

 

AZI SIMT BUCURIA DEPLIN

 

 

 

Azi simt bucuria deplin

pentru că toate cerurile cântă în mine

și păsările mi se reflectă-n priviri

Zborul lor mă încercuie -

e-un zbor ascuns

cum ascunse sunt gândurile

care plutesc între noi

așteptând să se transforme-n cuvinte

și-n gesturi, și-n cântecul trupurilor

cuprinse de dor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                            12. I. 2010

 

 

 

 

 

 

 

ARBORELE MEU ROȘU

 

 

 

Arborele meu roșu s-a deschis

în lumină,

iată, fructele lui tainice așteaptă

să le culegi,

să le mistui

o dată cu respirația,

să ardă-n lumină

ca o candelă cosmică,

ca o stea în formă de inimă

plecată dintre noi

pe firmament.

 

 

 

 

 

 

 

                                                   12. I. 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ŢII MINTE?

 

Ţii minte

pomul tânăr din livadă?

În joacă

îl plantaserăm

noi doi

şi-am spus cuvânt de jurământ:

cine-a plantat,

va trebui să-l vadă

 

Au trecut ani,

noi am uitat

şi azi

iar l-am văzut:

e decât casa

cu doi metri mai înalt

şi, frunza

când uşor i-a fremătat,

te-am revăzut o clipă

şi.-am oftat

 

Dar frunza lui

m-a mângâiat încet,

de parcă mi-ar fi zis:

lasă-l pe el,

eu îţi rămân prietenul fidel.   25. III. 2009

 

 

 

 

 

ÎMI TRAG NEPĂSAREA PE TRUP

 

 

 

Îmi trag nepăsarea pe trup

ca pe-o haină

şi sufletu-ntreg mi-l arunc

prin hubloul hazardului

 

Ca piatra devin,

nu mai vreau să pătrund

nicio taină –

imună să fiu la freamătul vieţii

 

Dar asta se-ntâmplă

doar noaptea

când prin alte lumi

mă închin

şi-apoi,

trează,

iar vreau

să-i stau în prag dimineţii,

iubirii,

durerii

iar pradă să fiu

când lumina mă cheamă

din înaltul înaltului.

 

 

 

                                                   2. IV. 2009

 

N-AI SĂ MĂ RECUNOŞTI

 

 

 

N-ai să mă recunoşti,

de-ai să mă vezi

întâmplător

în cer,

de faci fereastră

 

Atâta bucurie ne-nţeleasă

în câmpul plin cu miei

şi vajnici iezi,

de parcă

tot ce simţeam

până mai ieri

pe prisma nevăzută-a

casei noastre

ne-a fost furat

şi dus de vânt pe câmp

şi-n floarea din fereastră

 

Când a-nflorit,

nici nu mai ştiu,

ştiu doar că-n ea

e dimineaţă

şi-n mine

e deja târziu,

dar ţin piept zilei

la amiază –

trează să fiu,

de mă găseşti,

şi nici să bănui

în vreo clipă

că-n mine

timpul se-nserează.

 

 

 

 

                                       25. III. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E-O VREME-AFARĂ ASTĂZI

 

      CA ATUNCI

 

E-o vreme-afară astăzi

ca atunci

când tocmai ai plecat

şi frâiele tristeţii

neprinse-n chingi

mi le-ai lăsat

 

Şi totuşi,

o putere mă înalţă

în mine ca-ntr-un început

în care

totul e doar iubire

ca şi cum

neîncetat

pluteşte-o vrajă

peste fire

 

Doar rareori

îmi mai apari

ca rana

ce încă nu s-a vindecat deplin

Nu deschid ochii,

nu ridic sprânceana,

iertare îţi trimit printr-un surâs –

de mine să mă bucur

ca-ntr-un vis,

fără oftat,

fără suspin.              25. III. 2009

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Olga Alexandra Diaconu pe Martie 22, 2011 la 9:37am
Mulțumesc, Lenuș, mă bucur că ți-au plăcut.

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Martie 22, 2011 la 4:43am
Superbe versuri...Felicitări!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->