CE ZUMZET AZI LA STUPII

 

           DIN LIVADĂ!

 

Ce zumzet azi

la stupii din livadă! –

e sărbătoare azi

la urdiniş,

albinele se-ntrec

s-adune

polen din floare

ca pe-un luminiş

şi parcă,

ascuns în mine,

ca o poartă spre cer,

iubirea s-a deschis

 

Văd ceru'-ntors

în iarbă şi în flori,

lumina curge

şi rămâne-n aer,

de parc-ar fi

un caier de culori,

grăbit să-nvingă

al zăpezii vaier

 

E-atât de simplu

viaţa s-o asculţi,

s-o vezi,

s-o simţi!

Doar când te laşi

de anotimp învins,

petalele cum ştiu

să fie-nvinse

de soare

când corola şi-o deschid

şi cum

în seară stau învingătoare

când fără teamă

ochii şi-i închid

 

Nu vor să-şi piardă

sufletu-n răcoare

O clipă doar

privind eu le fac zid,

apoi ele dispar –

e noapte în albastrele răzoare.

 

 

 

 

                                    25. III. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RĂSAD DE VISE

 

 

Azi nu râd,

nu tresar  -

ca printr-o spărtură de cer

îmi apar visele toate

făcute răsad

pentru tine

și-n derularea lor

ca într-un fleș

abia de te văd

cum apari

cum tresari

când auzi paşii mei

legănaţi,

cum laşi cheia sub preş,

cum mă-ntâmpini cu lumile toate în tine

fără să ştii că le ai,

dar în care mă chemi şi pe mine

 

Şi totul devine

atât de simplu

şi-atât de măreţ

ca-n fire

unde totul învie şi-adoarme

doar din iubire

 

Ca pe-o haină

ne tragem iubirea pe trup,

ca pe-o taină

 

 

şi, transfiguraţi de miraj,

nu mai vedem niciun lucru în jur –

totul e-n noi,

nici chiar noi nu mai suntem

cu noi –

ne ascundem

într-un nestăvilit şi unic şuvoi

 

Lumina e trează

doar într-o singură stea

care încă n-a răsărit,

dar ne va aştepta

până vom construi

un cerdac într-un cer

mai aproape de ea.

 

 

 

 

                                            29. III. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

NU EU SUNT VINOVATĂ DE IUBIRE

 

 

 

Nu eu, doar apa tulbure-i

de vină

când gânduri negre-n dragoste

se-anină

 

Nu eu, doar vântul cel rătăcitor

de vină e

când  nu freamăt de dor

 

Nu eu, doar cerul

ce încurcă norii,

e vinovat

de freamătul culorii

 

Nu eu sunt vinovată de iubire,

doar taina ce cuprinde-ntreaga fire.

 

 

 

 

                                                     6. II. 2009

 

 

 

 

 

 

 

          STĂTEAM DOAR

 TÂMPLĂ LÂNGĂ TÂMPLĂ

 

 

Stăteam doar tâmplă lângă tâmplă

miraţi de tot ce ni se-ntâmplă

 

Priveam cu ochii larg deschişi,

de vraja vieţii eram prinşi

 

Voiam să cucerim chiar munţii

c-un nimb ivit în dreptul frunţii

 

Pluteam pe mare sau uscat,

trăiam viaţa doar înalt

 

Stelele-n ziuă coboram

şi ziua-n noapte-o adăstam

 

Cream castele de nisip

risipind viaţa pic cu pic

 

Făceam din lună un veşmânt

şi-n palmă scris-am jurământ

 

de sărăcie şi iubire,

ne credeam rege peste fire

 

Dar ce nu ne credeam cândva?

Şi-acuma unde-i viaţa ta?...           5. III. 2009

 

 

DAR TU ÎN SUFLET ÎMI COBORI

 

 

 

Iau cartea de filosofie

şi urc în lumile abstracte,

dar tu în suflet îmi cobori

prin foi şi literele moarte

 

Tot cu privirea luminoasă

şi în costumul tău cel negru,

în sufletul meu îţi faci casă

şi eşti iubitul cel integru

 

Am pus o pânză-ntunecoasă

pe despărţiri şi peste ceartă,

iubirea mea nu va muri,

te va găsi şi fără hartă

 

E-un loc înalt în univers

unde doar noi ne găsim rostul,

ne subţiem intrând în vers

şi ne e cerul adăpostul

 

Tu ochelarii cei de cal dă-i jos -

iubirea să mi-o simţi,

plutind ca stele în astral,

te-ascund în ochii mei fierbinţi

 

Eşti certăreţ, eşti arţăgos,

iubirea tu mi-ai pus-o-n cui,

dar m-ai iubit vijelios,

iubirea ta, cum alta nu-i

 

Iau cartea de filosofie,

dar printre litere te-ascunzi,

eşti ghem de nervi şi logoree,

eşti tot un fulger când te-ncrunţi

 

Aşa că nu mai am ce face,

în carte nu mă regăsesc,

mă plimb buimacă, ca pe ace

şi doar în versuri mai trăiesc

 

Vezi, sufletul meu se deschide

să te cuprindă într-un vers,

căci versul poate-n el închide

chiar şi întregul univers. 

 

 

 

 

                                           10. III. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MI-E DOR DE GÂNDUL TĂU FRUMOS

 

 

 

Mi-e dor de gândul tău frumos

înscris în mine ca-ntr-o carte

şi care e vijelios,

chiar când distanţa ne desparte

 

Dă-mi vijelia înapoi

s-o ţin pe suflet ca pe-o rană,

iubirea ta s-o simt şuvoi,

să n-o mai las ca pe o vamă

 

Tu n-ai habar când dormi adânc

că eu în noapte nu adorm,

veghez cu noaptea la oblânc

cum aş cădea din somn în somn

 

Eu vamă vremii vreau să-i fiu

până ce n-oi muri de tot

Fii la caleaşcă surugiu -

să-mi laşi tu pentru drum un slot!

 

 

 

                                                       10. III. 2009

 

 

 

 

DOAR PENTRU TINE SCRIU

 

 

Doar pentru tine scriu şi n-ai habar

câtă durere se ascunde-n har

 

Doar pentru tine mă arunc în vers

cu sufletul cât ′naltul univers

 

Nu pot în frâu iubirea să mi-o ţiu

cât fără tine-i sufletul pustiu

 

Nici vara-n toi nu îmi mai intră-n suflet

cât stă iubirea-nchisă ca-ntr-un sipet

 

Nici păsările duse lin de vânt

nu cântă-n mine al iubirii cânt

 

O creangă înflorită, ruptă-i jos

de sufletu-ţi pornind vijelios

 

spre mine ca spre o ameninţare

pentru iubirea altor clipe rare

 

Vijelios iubeşti şi n-ai habar

iubirea s-o păstrezi ca pe-un amnar

 

pe care să-l aprinzi din când în când

să reînvie al iubirii cânt

 

ce ţine trează tainica povaţă:

aceleiaşi iubiri să îi fii viaţă.      10. 3. 2009

ÎNVOLBURAREA E DOAR ÎN ADÂNC

 

 

 

S-a liniştit la suprafaţă marea,

învolburarea e doar în adânc

Ca dintr-un vis îţi mai aud chemarea

şi pescăruşii aripile-şi strâng

 

Nu mai trimit pe aripile-ntinse

mesaje dinspre tine în amurg,

nici eu nu număr zilele proscrise

şi clipele-n surdină cum se scurg

 

Doar marea o păstrez adânc sub pleoape,

înveşmântată-n sute de culori

când soarele torid se scaldă-n ape

şi nu mai lasă peste ceruri nori

 

Lumina peste frunte să-ţi ajungă,

iubirea să-mi aducă înapoi

şi raze, care gândurile-alungă,

să ne-nlumine sufletu-n şuvoi.

 

 

 

                                                 11. III. 2009      

 

 

 

 

 

                   CREDEAM...

 

 

 

Credeam că te-am pierdut pentru vecie

şi-n mine-i dorul pe vecie dus,

dar azi îţi simt prezenţa mult mai vie,

ţin capul drept, ochii privesc iar sus

 

Şi brusc simt cum pornesc întins spre tine,

la kilometri mii ce ne despart –

sunt doar desprindere şi zbor,

mi-e sufletul ca un hambar cu grâne

din care aurul culorii doar cobor

 

Ce bine-i că exişti şi am cu cine

în noaptea sufletului să m-ascund!

Se-ndepărtează ochii trişti, e bine

iubirea s-o păstrezi mereu în gând

 

Dezleagă-mi baierele vieţii iarăşi –

un râu de poezie să-ţi ofer

Ce bine-i când alt suflet ţi-e tovarăş

şi tu rămâi iubirii prizonier!

 

 

 

                                                   8. 11. 2008

 

 

 

 

TRĂIESC DIN NOU CU VISE ŞI HIMERE

 

 

 

Trăiesc din nou cu vise şi himere –

plictisul brusc să-l simt iarăşi cum piere

 

De visul doar mă urcă sus pe culmi

să mă întrec cu norii prinşi de ulmi,

 

vreau să trăiesc în vis, în vis să mă topesc,

blând să-mi şoptească glasu-ţi îngeresc

 

Ce să-mi şoptească? Nu ştiu ce-ar şopti,

s-ar contopi cu glasul inimii

 

şi inimile-ar ticăi acelaşi ritm

pân-am avea pe frunte galben nimb

 

şi-o roată-am deveni, prinşi de fiori -

numai aşa poţi, omule, să zbori.

 

 

 

 

                                                         8. 11. 2008

 

 

 

 

 

 

MI-E SUFLETUL LA PÂNDĂ, TOTUŞI....

 

 

Mi-e sufletul la pândă, totuşi, dragule,

ca vrajba să n-apară iarăşi între noi

şi nici plictisul, înmiit, şuvoi

Nu vreau să-ţi spun din nou pribeagule

Alungă pânda, rupe îndoiala –

e pânda soră bună cu sfiala

 

Alungă norii cu-o privire-ascunsă

de care depărtarea e pătrunsă

Ştim sigur: orice zbor este cădere;

cu cât mai sus, cu-atât dorinţa-l piere

Să fie doar iubirea plonjonul în neant?

Au moartea, fericirea mereu acelaşi cant?

 

Trăim mereu dorinţa de-a ne ieşi din fire

şi de-a zbura prin spaţiu, plutind ca pe zefire

şi teama că mereu, izbindu-ne de cuib,

ne-apare, trist în frunte, un coş în loc de nimb?

E teama de-a ne-nvârte mereu numai în cerc,

deşi e cercul drumul spre Domnul cel imberb?

 

Nu ştim în lumea asta de ce venim mereu

şi ce-am promis în ceruri Purului Curcubeu

Nu ştim de ce atraşi suntem unul de altul

şi amândoi ca unul simţi-vom pe Înaltul

Nu ştim Domnul cât vrea iubirea să-I întoarcem,

nu ştim, fără iubire, viaţa de-o mai toarcem

nu ştim, nu ştim, nu ştim şi-atunci,

în disperare, murim când ne iubim.    8.11. 2008

 

AȘ VREA SĂ-ŢI SCRIU

 

 

 

Aş vrea să-ţi scriu,

dar parcă n-am cuvinte –

m-au părăsit, nu le mai am în minte,

aşa c-am să te chem

doar prin tăcere –

în ea nimic din ce mi-ai dat nu piere,

totul se-adună

fără sunet cântă –

ascunsă e

petrecerea de nuntă

ca-ntr-o sămânţă

care se-nfioară

să poată fi sămânţa ce-o să moară,

să poată oglindi

în zbor întors

lumea de sus

care să moară jos

 

Devin sămânţă,

fă-mă să-ncolţesc –

tu să fii pom, eu fruct dumnezeesc.

 

 

                                           13. 11. 2008

 

 

 

 

MI-AI SPUS SĂ NU-ŢI MAI SCRIU

 

 

 

Mi-ai spus să nu-ţi mai scriu,

aşa c-adorm

şi îţi voi scrie o scrisoare-n somn

Te voi găsi oriunde te-ai ascunde –

sunt radar nevăzut, culcat pe unde,

sunt vântul care-adie

să-ţi aline

durerea care-o porţi mereu cu tine,

raza care mângâie iubirea ta cea nouă,

mai proaspătă ca boabele de rouă

 

Cu tine-am să mă bucur ca un ins

ce-şi ţine-n palmă sufletul învins

Trup nevăzut, cu tine-ntr-o cămaşă,

care la poartă supărarea lasă,

Voi şti când vrei iubirea să ţi-o dărui –

în mine voi simţi cum totul nărui –

şi-n ameţeala cea de moarte-adusă

voi mai găsi şi înspre rai o uşă:

voi retrăi cu veşnica ardoare

iubirea care-nvie, care moare.

 

Tu n-ai să ştii nimic sau poate, da,

neauzit când eu te voi chema.

 

 

                                                    26. II. 2009

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Olga Alexandra Diaconu pe Martie 23, 2011 la 9:25am
Mulțumesc, Lenuș, pentru fidelitatea cu care îmi citești poeziile.

admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Martie 22, 2011 la 9:31pm
Felicitări frumoase poezii

INACTIV
Comentariu publicat de Olga Alexandra Diaconu pe Martie 22, 2011 la 12:42pm
Mulțumesc, Elena.

INACTIV
Comentariu publicat de Elena Mezin pe Martie 22, 2011 la 12:12pm
Felicitari pentru frumoasele poezii, sensibiltate si profunzime.

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->