Zile de naştere

ÎNCERC SĂ FIU ACEEAŞI

 

             Primei iubiri

 

 

Încerc să fiu aceeaşi ca atunci

când cerul mi-era haină

Stând pe brânci,

priveam miraţi la stelele din noi,

iubirea copleşindu-ne şuvoi

 

Nu, n-au murit de tot aceşti copii,

dar sunt acum pe jumătate vii

 

Nu mai au suflet fraged şi candid –

chiar viaţa lor s-aşterne ca un zid

 

şi se-ncrustează straniu pe-a lor faţă –

în ochi lumina e un fir de aţă.

 

 

 

 

 

                                  19. 09. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A PLOUAT DE-ATUNCI CU ANI

 

             Primei iubiri   

 

A plouat de-atunci cu ani

peste inima deschisă,

părul ne-a încărunţit

parc-ar fi o floare ninsă

 

Gânduri vii s-au învechit,

s-a-nvechit și frumuseţea

şi pe feţe înăsprite

doar durerea-şi vrea nobleţea

 

Eu eram ca o hetairă

prea grăbită să mă dărui,

tu, un pui de leu avid

tinereţea să mi-o-nvălui

 

Cerul ni s-a arătat

blând închis între pleoape

când, venind unul spre altul,

pământu-l aveam aproape

 

Concentrat într-un sărut

infinitul ne-a adus

în vârtejul libertăţii

spre-un tărâm necunoscut

 

Eram plini de-acea putere

ce ne face invincibili

şi-ascultam fără de vrere

cum eram numiţi teribili

 

Alegeam doar bucuria,

cu privirile senine,

viaţa ne era vecia

ce aduce numai bine

 

Încercând s-alegem timpul

navigăm printre decenii

și ne credem  în Olimpul

ce plutește pe vecernii

 

Primim clipele de pace

cum în iarnă o ninsoare,

dar suntem sortiţi de parce

s-avem alt drum fiecare

 

Doar o respirare lungă

şi-o clipire din pleoape

ar putea să ne ajungă

să păstrăm cerul aproape?...

 

 

 

 

 

                                11. X. 2009

 

 

 

NICI TU VREO VINĂ N-AI

 

 

 

Nu eu sunt vinovată de iubirea

ce mă învăluie cu-a ei mireasmă,

nici tu vreo vină n-ai când firea

îţi pune-n palme îngeri

de pe catapeteasmă

 

Ca nişte flăcări vii

venim unul spre altul,

chiar iarna când e-aproape,

simţi-vom pe Înaltul

 

Şi încercăm uimiţi -

pierduţi în fire -

duh sfant să-mbrăţişăm

cu trupurile noastre,

simțind iar cum plonjăm

în ceruri cu zefire.

 

 

 

 

 

                                      11. X. 2009

 

 

 

 

 

ȚI-AM PUS ÎN PALME

 

 

Ți-am pus în palme

cerul meu ascuns,

ținut ostatec

chiar și pentru mine

 

Neliniștile mele

pe rând le-am strâns căuș -

să simt iar pacea firii

lin cum vine

 

Dar n-ai știut din palme

să-l răspândești în jur –

cu noi întreaga fire

întruna să renască

 

Și-acuma moare-n mine

iubirea ce ți-am vrut

și-asteaptă în neștire

alt cer să se-mplinească.

 

 

 

 

 

 

1. XI. 2009

 

 

 

NICI POEZIA NU M-A MAI PĂTRUNS

 

 

 

Nici poezia nu m-a mai pătruns

de la o vreme cu-armonia ei –

eram o zbatere de cer ascuns

sub un obroc rămas fără de chei

 

Acum te simt: vii iar ca un zefir

să mă învălui cu iubirea ta

Aș vrea să fiu un lung și tainic fir

ființa ta s-o pot înconjura.

 

 

 

 

 

 

 

                                      15. XI. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PASĂREA SUFLETULUI

 

 

 

Când dimineața

nu-ți luminează sufletul

o dată cu soarele,

când seara

nu-ți coboară în suflet

dorul de cer,

când noaptea nu-ți aduce

îngerii somnului,

mângâie-ți pasărea sufletului,

hrănește-o cu iubirea de sine

și-ai să devii lumină

din Lumină.

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                  20.I I. 2010 

 

 

 

 

 

 

MĂ LAS PIERDUTĂ

 

 

 

Mă las pierdută-ades,

de-o melodie, prinsă

și-n ritmul ei sălbatic

sunt singura învinsă

 

Vreau una iar să fiu

cu viața în tumult,

dar cine mă oprește

din ce în ce mai mult?...

 

ca singură să-mi port

menirea prinsă-n joc

și viața să-mi rămână

închisă sub obroc?...

 

 

 

 

 

                             5. IV. 2009

 

 

 

 

 

 

 

 

VRAJA ZILELOR DE VARĂ

 

 

 

Vraja  zilelor de vară

azi aș vrea să ți-o descriu –

să te mângâie pe geană

când ți-e sufletul pustiu

 

Pe terasă-ntr-un șezlong

vântu-n păr abia adie

și, cu ochii-nchiși, ca-n somn,

parcă-auzi o melodie

 

Și, atrași de al tău farmec,

un cățel și o pisică

te privesc înmărmuriți:

ai pe mână o furnică

 

Ochii când deschizi, e seară,

soarele s-a-ndepărtat

și, pierdut în zarea zării,

șuier-un accelerat

 

Vai, un curcubeu cu aripi

a-nceput să fluture

colorându-ți ochelarii

vraja să ți-o scuture

 

Ah, o undă de tristețe

te cuprinde-ncetișor

cum se lasă pe neveste-n

palma ta un fulg ușor

 

Îți ridici ochii spre soare,

ridici mâinile-amândouă

și auzi un gând cum spune:

pace ție! pace vouă!

 

 

 

 

 

 

 

                                    10. II. 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

UITE, FRUCTELE SUNT COAPTE

 

 

Uite, fructele s-au copt -

cad de drag,

e vara-n toi

și cosașii-au adormit

iarba ′naltă din zăvoi

 

Aerul a zămislit

zvon de bucurie-n crâng

și învață-abia să cânte

un pui vesel și nătâng

 

Simt cum vine câte-o boare

dinspre crâng la noi în casă:

viața tremură-ntr-o floare

prinde-i suflul, nu zi „lasă“.

 

 

 

 

                                               10. II. 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FILELE VIEȚII

 

 

 

Intru în filele vieții

ca într-o carte:

la fiecare filă

retrăiesc câte-o iubire

și totuși, nu mă regăsesc

nicăieri pe mine –

cea care am scris cartea.

 

 

 

 

 

 

 

 

                                         28. I. 2010

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Martie 25, 2011 la 7:17am

admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Martie 24, 2011 la 10:02am

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->