Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

          Jocuri de cuvinte - cânepă

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Cânepă

          Moto: „O plantă care, permanent,/ E discutabilă ca rod:/ Ea poate fi medicament/ Sau ştreangul de pe eşafod.” (Cânepa – definiţie, de Stelică Romaniuc)

          Fiu de țărani musceleni (vezi „Jocuri de cuvinte – Muscel”) am apucat civilizația cânepii, adică a acelei plante erbacee anuale cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunze dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată ca plantă textilă pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). Eu nu știam nimic despre ulei. Mama păstra sămânța pentru cultura din anul viitor.

Plantație de cânepă

          DEX '09 (2009) ne prezintă etimologia: „Lat. *canapa (= cannabis)”. Așadar, cuvântul este moștenit din latinul târziu canapa, acesta din latinul vulgar canapa, *canapis (vezi cuvântul aromân cãnipã, cel italian canapa și dalmațianul canapial, „cordon”), din latinul cannabis, din grecescul antic kánnabis - κάνναβις. Așa că acest cuvânt, cânepă, este un dublet al lui canabis, neștiut de mine, purtător de straie de cânepă, în copilărie.

          Abia târziu am aflat de cânepa indiană, varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). Știam doar că li se zice cânepă și fibrelor textile extrase din tulpina de cânepă, participând eu ca spectator și ajutor la tot procesul tehnologic de obținere a acestor minunate fibre!

Tulpinile de cânepă uscate

          În alte limbi cânepii i se spune:

ānəc° - аныцә în abhază;

asa - (あさ) în japoneză;

bang - بنگ în persană, bang - банг în tadjică, bhaang – भांग în hindi, bhāṅga - भाङ्ग în sanscrită;

bpàan - ป่าน în thai;

càgnu, cànniu în sardă, cambe în occitană, cambe, carbe în provensală, cánabo în galiciană, cáñamo în spaniolă, cáñamu în asturiană, canapa în italiană, caṇappu - சணப்பு, caṇampu - சணம்பு, caṇappai - சணப்பை în tamilă, canapu, cànapu în corsicană, cànem în catalană, caneva în valenciană, cãnipã în aromână, cànnavu, cànavu, cànnamu în sicíliană, cânepă în română, cânhamo în portugheză, chanvre în franceză, chonv, coniv, tgonev, tgoven, chanv în romanșă, cjanaipe, čhanaipe în friuliană;

Cuvântul cânepă în diferite limbi

cây gai dầu în vietnameză;

cnáib în irlandeză (tot din latinul cannabis);

cywarch în galeză;

daema - 대마 în coreană, dàmá - 大麻 în chineză;

gæn - гӕн în osetă;

hamp în daneză și în norvegiană, hampa în suedeză, hampi în islandeză, hamppu în finlandeză, hampur în feroeză, Hanf în germană, hemp în engleză (din medievalele engleze hemp, hempe, henpe, henoppe, henepe, henep, hanep, din vechiul englez henep, din protogermanicul *hanapiz; dublet al lui cannabis și canvas), hemp - העמפּ în idiș, hennep în neerlandeză și în afrikaans (în final toate din protogermanicul *hanapiz);

► insangu în zulu;

kalamu în bască;

kanab - канаб în tadjică, kanabo în esperanto și în ido, kanaf – کنف‎, kanab – کنب‎ în persană, kánnabis - κάνναβις în greacă antică, kánnavi - κάνναβη în greacă, kànnavi în griko,

kanãpė în lituaniană, ḳanapi - კანაფი în gruzină, kanep în estonă, kaņepe în letonă, kanepʿ - կանեփ în armeană, kanop în uzbecă, kanópli - каноплі în bielorusă, kenep în turcmenă, kennip în manx, konop - коноп în bulgară și în macedoneană, konope în slovacă, konopí în cehă, konopie în poloneză, konopli - коноплі în ucraineană, konoplja - конопля în rusă, konoplja - конопља în sârbocroată, konoplja în bosniacă, croată și slovenă (toate, pe diferite căi, din latinele canabis sau canapa etc.);

kanstʹ - кансть în erza;

kantăr - кантăр în ciuvașă, kender - кендир în sór, kender în maghiară, kendi în turcmenă, kendir - кендир în chirghiză, kendir - кендір în cazahă, kendir - кендир, kendiraș - кендираш în kumükă, kendir, kenevir în turcă (din turceștile otomane kendir - كندیر‎, kendir - كندر‎, „cânepă”, din prototurcicele *kentir, *kendir, „cânepă”), kendir în tătară crimeană, kinder - киндер în bașchiră și în tătară, kindír - киндір în hakasă (toate în funal din prototurcicele *kentir, *kendir, „cânepă”, posibil cognate cu grecescul antic kánnabis - κάνναβις);

kara kuuray - кара куурай în chirghiză, qaraqwray - қарақурай în cazahă;

kërp în albaneză (din an precedentul *kanëp, vezi românescul cânepă, din latinul vulgar canapa, din latinul cannabis, derivat din grecescul antic kánnabis - κάνναβις);

kənaf în azeră;

kilca, kilcá în țigănească;

kölöppüne - көлөппүнэ în iacută;

ḳomal - кӏомал în cecenă;

nasha în uzbecă;

ols - олс în mongolă, olsn - олсн în kalmükă;

pyš - пыш în udmurtă și - пыш în komi;

qimpə în neoaramaică asiriană;

‎ qinnab - قِنَّب în arabă;

śaṇa - शण în sanscrită;

tarma - тарма în bașchiră (sinonim kinder - киндер);

taru rauhea în maori;

ulhan - улһан în buriată;

קנבוס‎ în ebraică.

          Cânepa în viață și în (c)arte

          Moto: „Handuri, cânepă şi lapte,/ Fire toarse, lungi, subţiri.../ Depănăm întreaga noapte/ Amintiri.” (O, vremuri, de Petru Ioan Gârda)

          Cânepa a jucat un mare rol la românii normali. Îmi amintesc că fiecare familie a comunei mele Livezeni (acum sat al comunei Stâlpeni), din județul Muscel, cultiva cânepă. Cânepa se planta, creștea, toamna se usca. Era tăiată și adunată în snopi și se continua uscarea. Fiecare familie avea o topitorie, de fapt o băltoacă unde pe fund se punea stratul de plante, iar peste strat lemne și pietre. Plantele stăteau acolo minim trei săptămâni.

          Operația se numea topire. Marile fabrici, îndeosebi din Banat, aveau topitorii care funcționau industrial. Plantele scoase se puneau la uscat. După uscare cânepa era melițată cu instrumentul numit meliță. Tija plantei era ușor casantă. Mănunchiul de plante se așeza pe meliță, o unealtă casnică primitivă de lemn, folosită pentru melițare.

          Cea mai bună descriere a meliței o dă Șăineanu în 1928, respectiv un „aparat casnic compus dintr’un drug gros cu o scobitură longitudinală și dintr’o limbă de sfărâmat cotoarele de cânepă ca să cază toată coaja de pe fire” [Șăineanu, ed. VI (1929)], DEX '09 (2009) scrie că l-am moștenit din cuvântul bulgar melica, pe când Șăineanu, ed. VI (1929) că l-am fi moștenit din ruteanul mialița.

          Las la o parte că melița a devenit metaforă pentru gura unei femei limbute, adică guralivă excedentar („gura babei umbla cum umblă melița”). Așa s-a născut expresia „a da cu melița” sau „a da din meliță”, adică a trăncăni, a flecări, cam cum trăncănește Țurcanu zisă Raluca, cea care „fuge de pensionari ca năluca” sau „fuge de ei ca dracul de tămâie”!

Melițe (poate două, poate trei)

          Martori ai folosirii cânepii de către români sunt și scriitorii. Vă amintiți de Ion Creangă, cel care a fost prins la furat de cireșe, că cele mai bune fructe sunt cele ale vecinului, la coborâre din pom punând la pământ oarece cânepă (Mă dau iute pe-o creangă mai spre poale, și o dată fac zup! în niște cînepă.). Vă puteți convinge urmărind filmul Amintiri din copilărie (https://www.youtube.com/watch?v=Emv22XvtLWA). Tot Creangă depune o mărturie a timpului (avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui). Ați uitat biciul de plugușor?

          Despre cânepă au scris și Negruzzi ([Sticletele] zboară, la cînepă se lasă,/ Ciupește două fire), grupul ceho-român Jarnik-Bîrseanu („Avem cînepă de vară,/ Ș-o mîncă focul pe-afară,/ Iară cînepă de toamnă/ în șopron stă ca o doamnă.” sau „Fetele de la Vezá/ Nu știu toarce cînepá”) sau Geo Bogza ([Oamenii] sînt îmbrăcați în pantaloni largi de cînepă).

          Există și expresia glumeață „cînepa-dracului” pentru un păr încâlcit, oarece plete, care i s-ar potrivi de minune primarului Nicușor Dan, cel gospodar, atât de gospodar, că spre 50 de ani, când tot omul are familia la casa lui, locuia cu chirie! Sunt curios unde locuiește acum!

Cânepa-dracului”, „bun” gospodar

          Folclorul a sancționat „cânepa-dracului” (Cînd se duce băiatul acasă fără nici un purcel, îl înhață moșneagul de cînepa-dracului, și-i trage o sfîntă de bătaie). Nu știți care Nicușor? E ăla care de „ziua bicicletei” „a făcut în parc naveta/ și-a căzut cu bicicleta”! Fals! De fapt, speriat de șobolanii lui Nicușor din parc, șeful Raiffeisen cade peste Nicușor și Tanczos Barna (https://www.youtube.com/watch?v=jkcz7v8jAd8).

          Ce-a fost a fost. Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dispăru și industria cânepii. În prezent, cânepa (Cannabis sativa) are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele tehnice. Nimic nu se aruncă, totul este valorificat, iar produsele obţinute au o largă utilizare.

          De la fabricarea textilelor, până în industria cosmetică, în sănătate sau la automobile. Cu referire la tradiţiile şi moştenirea etnologică, în cultura rurală autohtonă, cultivarea şi procesarea cânepei a constituit un set de meşteşuguri care aveau ca efect coagularea comunităţii, dezvoltarea artei ţărăneşti autentice, furnizarea de venituri pentru cetăţenii din mediul rural prin comercializarea produselor în mediul urban. Costumele populare care rezistă de peste un secol au în ele și cânepă.

Nuntă în București în 1944 a mătușii Elisabeta, sora tatălui: bunica Nițu Maria și surorile miresei, Eugenia și Nica în costume naționale muscelene făcute de ele (tata era pe front)


          Odată cu dezvoltarea industriei, aceste meşteşuguri au fost abandonate, dar obiceiurile ancestrale legate de procesarea cânepii au rămas în folclorul românesc. Şezătorile, la noi numite hopșii, adunări ale sătenilor, aveau ca ocupaţie și toarcerea cânepii, coaserea și brodarea iilor, folosirea războiului de țesut, prezente și în gospodăria părinților și bunicilor mei. Materiile de bază erau cânepa, inul și lâna.

          Socializarea, despre care noi am scris, se făcea la propriu, că nu existau facebook, tweeter sau alte chestii. Erau adevărate surse de creaţie folclorică, de dezvoltare a culturii şi artei ţărăneşti. Procesarea cânepii a avut ca efect şi îmbogăţirea vocabularului cu termeni tehnici specifici care au rămas în vocabularul limbii române.


Fetelor, ce-ați zice dacă ați socializa cosând căte o ie?

          Unele mame ale țâncilor de azi protestează pentru a fi scos Creangă din manuale (eu cunosc două), deoarece are prea multe arhaisme pe care (toant)ele nu le pot explica micuților în pandemie, în școala de acasă. Noi am mai scris despre straiele astea (vezi „Uriașa minciună din DEX”), unde este prezentată etimologia câtorva (https://lenusa.ning.com/profiles/blogs/uria-a-minciun-din-dex) elemente ale costumului național.

          Cu voia savanților, cu voia noastră, a oamenilor de rând, acum, cuvinte ca cioareci, fotă, broboadă, hopșe, ițari, meliță, spâldări, vâlnic, bumb, straiță, opincă, nojiță, catrință, urzeală, altiță, cușmă, suman și multe altele dispar, deoarece nu se găsesc la Cora, Kaufland, Auchan sau Liedl!

          Noroc cu maramureșenii ăștia șturlubatici, care deși lucrează prin Europa pe unde nu te gândești, fac nunțile și botezurile numai acasă, în Maramureș și nu renunță nici de-ai dracului la gacii lor, moșteniți de la daci, și la alte cele (vezi „Viața în Maramureș: imagini cu tradiția, portul popular și obiceiur...”).

          Unii din noile generaţii, mai ales „miticiste” nu mai cunosc etimologia cuvintelor respective. Noroc cu Iuliana Tudor și emisiunea Vedeta populară de duminică seara de la TVR, că mai vedem niște vechi costume populare și ascultăm o muzică populară românească. Când am văzut o doctoriță cântând i-am zis în gând „sărut mâna!”

          Că mie mi-au plăcut Iulia Mihai şi Taraf de Caliu cu Alelele sălcioară (https://www.youtube.com/watch?v=jaXD0aBKbHU), Mihai Teacă cu Au plecat țiganii mei, cu vocea și cu clarinetul (https://www.youtube.com/watch?v=uQcfnEXHeVk) și mulți alții (vezi „Vedeta populară - a patra ediţie din sezonul 4 (prima parte”, https://www.youtube.com/watch?v=3e16USewlIg).

          Salut jurații de la emisiunea Vedeta populară, cinci personalităţi care iubesc folclorul, adică Grigore Leşe, voce respectată a culturii noastre tradiţionale, dezinvoltele interprete de muzică populară Niculina Stoican şi Cornelia Rednic, unul dintre cei mai tineri și, probabil unul dintre ultimii cobzari din țară, Bogdan Mihai Simion, doctor în litere și cobzar (că Dinescu nu avea ce să caute pe acolo), şi realizatoarea TVR Elise Stan.

          Care Grigore Leșe? Cel căruia nu îi e rușine să zică în față chiar ălora de la Bruxelles: „Când horesc, mă împac cu Lumea!”, într-un reportaj Universul Credinței, chiar la țața TVR (https://www.youtube.com/watch?v=M7dB6rpWYhA), aia care în rest face propagandă antiromînească și e închinată „casei (cât pe ce) regale” (cu ora regelui).

          Dar ne luarăm cu vorba... Să revenim la onorata cânepă, pentru care militează chiar și Ivan Pațaichin, iubitor de Deltă. România a fost cel mai mare exportator de cânepă din Europa şi al treilea pe plan mondial după China şi URSS înainte de îngrămădeala și lovitura de stat din 1989, botezate revoluţie.

          Suprafaţa cultivată cu cânepă în acea hulită vreme era de peste 50.000 de hectare şi se prelucra în peste 50 de unităţi industriale. În oraşul Sânnicolau Mare din judeţul Timiş funcţiona cea mai mare întreprindere de prelucrare din Europa.

          Tot în judeţul Timiş, la Staţiunea de cercetare de la Lovrin a fost dezvoltat unul dintre cele mai competitive soiuri de cânepă din lume - Lovrin 110. În timpul recesiunii economice din anii 90, suprafeţele cultivate au scăzut dramatic, fabricile s-au închis şi au fost dezafectate, dezmembrate şi vândute la fier vechi.
          În prezent, din cauza unei erori de legislaţie, care stabileşte că plantele din genul Canabis sunt producătoare de substanţe psihotrope, există o confuzie şi legislaţia eronată îngreunează cultivarea cânepii industriale (Canabis sativa), fără să se facă distincţie între cele două specii: Canabis sativa şi Canabis indica (specia care acumulează substanţe psihotrope).
          Importanţa atribuită cânepii în cultura arhaică românească rezidă din calităţile şi utilităţile multiple pe care această plantă le are şi le oferă omului. Utilitatea primară a acestei plante este în mod sigur cea textilă, materie primă pentru confecţii şi împletituri.

          Dar cânepa are o multitudine de alte calităţi. În mod tradiţional, este o plantă premergătoare deosebit de importantă pentru orice cultură agricolă. După cultivarea cânepii, în anul următor, terenul devine propice cultivării cerealelor, deoarece cânepa omoară buruienile prin sufocare, terenul este mai liber de buruieni, astfel devine posibilă agricultura tradiţională (organică) unde nu se aplică erbicide. Cantitatea de îngrăşământ necesară unei producţii bune este mult mai mică sau chiar nulă dacă frunzele de cânepă se lasă pe terenul agricol ca îngrăşământ organic.
          Din seminţele de cânepă se extrage un ulei extrem de valoros pentru industria vopselelor, dar mai ales bogat în acizi graşi Omega 3 şi Omega 6, un aliment funcţional utilizat ca supliment alimentar cu valoare adăugată considerabilă.

          Se poate utiliza şi la fabricarea margarinei cu conţinut ridicat de acizi graşi Omega 3 şi Omega 6. Partea lemnoasă care rămâne după prelucrarea primară (spâldările sau puzderia), poate fi folosită la fabricarea hârtiei, a plăcilor prefabricate sau ca biocombustibil solid cu mare putere calorică. O altă abordare poate fi hidroliza enzimatică a acestei fracţii lignocelulozice pentru obţinerea de etanol de generaţia a doua (biocombustibil lichid).

          Frunzele de cânepă sunt utilizate în medicina naturistă sub formă de ceaiuri medicinale sau sunt folosite ca materie primă pentru medicamente. Fibrele din cânepă sunt utilizate nu numai în industria confecţiilor (hainele din fibră de cânepă sunt apreciate în prezent pentru că sunt din fibre naturale) sau pentru obţinerea sforilor, parâmelor, a diferitelor împletituri, ci şi ca înlocuitor al fibrei de sticlă în unele componente din industria auto (acest aspect făcând parte din premizele bio-economiei, revenirea la produse naturale şi reducerea consumului de produse din industria petro-chimică).
          Iată că USAMVB din Timişoara a iniţiat un proiect internaţional pentru procesarea acestei bioresurse care în istoria rurală a României a avut un rol central în păstrarea tradiţiilor şi coagularea comunităţilor locale.

          Universităţii i s-au alăturat institute de cercetare şi universităţi din Italia, Elveţia şi Spania, iar propunerea de proiect a fost depusă în cadrul programului Horizon 2020 al Uniunii Europene.

          Obiectivul principal al proiectului lansat de USAMVBT este să contribuie la revigorarea activităţilor legate de cultivarea şi procesarea cânepii în regiunea tradiţională din câmpia joasă a Banatului, prin aplicarea biotehnologiilor industriale şi elaborarea unei tehnologii de biorafinare cu ajutorul enzimelor şi a microorganismelor.

          Echipa îşi propune să efectueze cercetări în domeniul biorafinării complete a cânepii, inclusiv bioconversia biomasei lignocelulozice la biocombustibili şi alţi biocompuşi.

          Ultima etapă în această biorafinare este transformarea anaerobă a reziduurilor din cadrul biorafinării cu producerea de biogaz şi îngrăşământ organic. Prin administrarea acestui îngrăşământ pe terenul agricol folosit pentru producerea biomasei folosite ca materie primă, circuitul materiei se închide, iar biotehnologia aplicată devine circulară şi cu grad ridicat de sustenabilitate prin menţinerea fertilităţii solului.

          Cu toate că există posibilitatea obţinerii de derogări speciale de la agenţiile guvernamentale, care avizează culturile de cânepă industrială, în condiţiile procedurilor legislative extrem de nefavorabile şi dificile şi din cauza dificultăţii obţinerii avizelor speciale, suprafeţele cultivate cu cânepă în România în ultimii ani au fost de câteva zeci pe an (scăderea faţă de 50.000 de hectare este de aproximativ o mie de ori). Și nu vă aștepați la revigorarea culturii cânepii în planul ăla european zis de reziliență, că scriem separat despre el....

          Iubitori sau neiubitori de cânepă tradițională, să fiți iubiți!

         Cum nu sunt zgârcit, iată și fișierul în format pdf pentru salvare și distribuire:

Jocuri%20de%20cuvinte%20-%20c%C3%A2nep%C4%83.pdf


          (continuare)


NC, un țăran devenit domn, dar tot cu inimă de țăran, vorba lui Dinu Săraru - „Niște țărani!”

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro


Vizualizări: 135

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Iunie 9, 2021 la 9:24am

Mesaj original
De la: serediuc corneliu <serediuc_corneliu@yahoo.com>
Date: 08.06.2021 21:17 (GMT+02:00)
Către: Constantin Nitu <nitu.constantin@yahoo.com>
Subiect: Re: Jocuri de cuvinte - cânepă
Merită citită, dar nimic despre melițoi (melița dădea finețe fibrei de cânepă), fuior si câlți (cămașă de fuior și de câlți), despre julfă (nu șulfă) și lapte de buhai. Hurmuzaki spune ca după ce au descălecat maramureșenii cu Molda lor (cea care s-a înnecat in râul Moldova), în Moldova unde erau locuri imense de pășunat, iar in locul lor au venit rutenii (evident că în Maramureș au mai rămas, nu toți au plecat). Când am făcut ochi era peste tot numai cânepă, de altfel foarte bine plătită. Cânepa, legată în snopi, era dusă la topitoria Hancea (Verești). 
Nimic despre haldani, din fibrele căruia se împleteau curmeie. Astăzi, aceasta plantă este intezisă...  

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->