Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

          Jocuri de cuvinte - copilărie

          Geografie lingvistică

(postarea precedentă)

          Copilărie

          Moto: „Deşi-s în vârstă, ca aspect,,/ Sunt un copil, îmi dau eu seama,/ Căci unii oameni, din respect,/ Adesea mă trimit la mama!” (De ziua copilului, de Janet Nică)

          Fiecare are în minte, ca și mine (vezi „Dor de acasă”), amintiri despre acea perioadă splendidă a vieții, numită copilărie. Adică acea perioadă de la naștere până la adolescență, timpul cât cineva este copil. E acea perioadă de naivitate a insului, că nu întâmplător naivității i se spune metaforic copilărie...

          DEX '09 (2009) ne informează că derivă din copil cu sufixul -ărie. Copil, fost „bastard”, e moștenit probabil din protoslavicul *kopylъ, „a lovi, a încolţi; bastard”. Comparaţi cu ucrainenele kopyl – копил, „bastard”, sau kopylja - копиля, sârbocroatul kȍpile – копиле, „bastard”, bulgărescul kópele - копил, din bulgărescul *kopàti, „a săpa, a cultiva”. Cam bănuim cine sapă, cine cultivă....

          Poate a fost împrumutat din albanezul kopil, moștenit din grecescul bizantin kópelos - κόπελος. Alternativ, poate fi un vechi cuvânt al substratului paleobalcanic. Comparați și cu cuvântul aromân cochil, cu aceeași etimologie. Ba aromânii folosesc pentru copil și cochiu/cokiu, cochilu, copil, copilu!

          Cum copilărie există peste tot, în diferite limbi copilăriei i se spune:

► aanvang în neerlandeză;

► ana în kinyarwanda;

►‎ bačegi - بچگی în persană (din bačče - بچه‎ , „copil”, +‎ gi - گی‎ , din medievalul persan wačag - wck', „copil, pui”, din protoiranianul *wacáh, „vițel”);

►‎ bacpan - بچپن în urdu (din bacca - بچہ‎ , „copil”, +‎ -pan - ـپن‎ , „-ărie”), bacpan - बचपन în hindi;

► baga nas - бага нас în mongolă;

► balalıq în tătară crimeană, balalıq şaq - балалық шақ, balalıq - балалық în cazahă (din bala – бала, „copil”, +‎ -lıq - -лық);

► bālyaṃ - బాల్యం în telugu;

► barnæska, bernsku în islandeză, barndom (din vechiul norvegian barndómr, „copilărie”, ssincron cu barn, „copil”, +‎ -dom, „-ărie”) în daneză, norvegiană și suedeză, barndómur în feroeză;

► bavšvoba - ბავშვობა în gruzină (din bavšvi – ბავშვი, „copil”, +‎ -oba - -ობა, sufix);

► bernetiid în frizonă (din bērne, „copil”, +‎ -etiid), bērnība în letonă (din bērns, „copil”, +‎ -ība.);

► biçkndk tsagn' - бичкндк цагнь în kalmükă;

► boyhood în engleză (din boy, „băiat”, +‎ -hood, sufix);

► childhood în engleză (din child, „copil”, -hood, sufix);

► çocukluk în turcă (din çocuk, „copil”, + -luk, „-ărie”);

► copilărie în română;

► detinjstvo - детињство în bulgară, sârbă și sârbocroată, dětství în cehă, detstvo în slovacă, detstvo - детство în bulgară, macedoneană, și rusă, detstvo în slovacă, djetinjstvo - дjетињство în sârbocroată, djetinjstvo în bosniacă și în croată, dytynstvo - дитинство în ucraineană, dźěćatstwo în sorabă de sus, dzieciństwo în poloneză, dzjacínstva - дзяці́нства în bielorusă (toate pe baza lui déti – де́ти, déte – де́тe etc., „copil”, +‎ diferite prefixe);

► efance în valonă, enfance în franceză (din vechiul francez enfance, împrumutat din latinul înfāntia, acesta din înfāns, „incapabil să vorbească”; vezi mai jos infancia ș.a.);

► eoriniseong - 어린이성 în coreană;

► fanciullezza în italiană (din fanciullo, „băiat, copil”, +‎ -ezza);

► fëmijërinë în albaneză;

► gyermekkor în maghiară (gyermek, „copil”, +‎ kor);

► haurtzaro, haurtzaroa în bască;

► infancia în galiciană și în spaniolă, infancy în engleză (figurat). infaneco în esperanto, infantesa în catalană, infanteso în ido, infantia în latină, infanzia în italiană, infância în portugheză (toate din latinul înfāntia, acesta din înfāns, „incapabil să vorbească”);

► Kandheet în luxemburgheză, kinderjare în afrikaans, kinderjaren, kindertijd, kindsheid, kinderachtigheid în neerlandeză, Kindheit (din germanicul medieval kintheit, din vechiul germanic kindheit,idem, kindesheit, echivalent cu Kind, „copil”, +‎ -heit) în germană, kindshaft – קינדשאַפט în idiș;

► lapsepõlv (din lapse, „copil”, + -põlv) în estonă, lapsuus (din lapsi, „copil”, +‎ -uus) în finlandeză;

► leanabas în galică scoțiană;

Cuvântul copilărie în diferite limbi

► mankut’yun – մանկություն în armeană;

► mánnávuohta în sami de nord;

► mazotne în letonă:

► meeraaneq, nukarleq în groenlandeză;

► neplnoletost în cehă, neplnoletosť în slovacă, nezletilost în cehă;

► niñez în spaniolă (din niño, „copil, băiat, fată”, +‎ -ez);

► njuo ihuodeă - нюо ихүодеә în nganassan;

► otroštvo în slovenă (din otrȍk, „copil”, +‎ -stvo);

Prietenii din copilărie nu se uită

► paidikí ilikía - παιδική ηλικία în greacă;

► pueritia în latină;

► Śaiśaba – শৈশব în bengaleză;

► shōniki - 小児期 (しょうにき), yōnen - 幼年 (ようねん) în japoneză;

► tfulija în malteză;

► tóngnián - 童年, yòunián- 幼年, értóngqī - 兒童期, 儿童期 în chineză;

►‎ ṭufūla - طُفُولَة în arabă;

► ubungane, ubuntwana în zulu;

► uşaqlıq în azeră (din uşaq, „copil”, +‎ -lıq);

► vaikystė în lituaniană (din vaĩkas, „copil”, +‎ -ỹstė);

► whanaketanga în maori;

►‎ yaldút - יַלְדוּת în ebraică;

► zaroktî în kurdă;

► źiśetstwo în sorabă de jos;

► zitiddina în corsicană.

          Ați observat că modul de fomare a cuvântului este același, de la cuvântul copil și cu adăugarea sufixului.

          Copilăria în viață și în (c)arte

          Moto: „Privind-o ca pe o copilă/ O întreba, cu drag, Mihai:/ - Să-mi zici tu, Nuţa, ce ochi ai?/ - Albaştri eu, dar tu... ce vilă?” (Îndrăgostiţi, de Mihai Haivas, din „Tangoul poantelor în pas de vals”, 2009)

          Vârsta cea mai frumoasă a omului trebuie să fie copilăria. E acea vârstă ingenuă, naivă, când poți face orice, când ești în grija unei mame și a unui tată, în niciun caz părinte 1 sau părinte 2, ca la alții. Noroc că justiția Uniunii Europene s-a hotărît cu privire la rolul familiei.

Foaie verde baraboi, care-o fi părinte 1, care-o fi părinte 2?

          Așadar, frumoasă e această vârstă de la care ai cele mai frumoase amintiri. Și există destule expresii referitoare la copilărie. „Copilăria artei” este perioada de început a dezvoltării artei. Boierii aveau nevoie de un „copil de casă”, cel cu funcție de paj. Ponta fu pajul lui Hadrianus...

          „A cădea în copilărie” sau „a da în copilărie” înseamnă a avea minte de copil, cam cum a avut Rareș Bogdan când a spus prima dată „nu-i primiți pe pesediști în PNL!”, iar a doua oară „gata, i-am păcălit pe pesediști, le-am promis 10 ministere și au plecat!”. De Cîțu nu mai zic nimic, că a primit ordin de zi pe unitate să se retragă de la tratative la o cafenea. Și cumințenia, ascultarea, l-au recompensat cu președinția senatului. Revitalizat de acordeonistul Ciolacu, căruia i-a spus Orban să cânte la altă masă. Orban îl preferă pe țambalagiul Coloș.

Orban i-a zis lui Ciolacu să cânte la masa lui Cîțu și Rareș

          Scriitorii au lăudat copilăria. Mă refer în primul rând la marele Ion Creangă, cu ale sale „Amintiri din copilărie”. Poate preferați filmul (https://www.youtube.com/watch?v=Emv22XvtLWA). E cel pe care unele mămicuțe l-ar vrea scos din literatură datorită arhaismelor! Ba unii îl înjură și pe marele romancier Mihail Sadoveanu, chipurile că „s-ar fi dat cu comuniștii”, E cel care a scris că „Și din vara aceea de lumină și din alte zile ale altor ani, au rămas icoane limpezi de-ale copilăriei, care nu se mai șterg”.

          Coșbuc nu uită gardul din copilărie („Gardul, în copilărie,/ Veșnic l-am asemănat/ C-un nebun care-a plecat/ Razna pe cîmpie”), pe când Goga vede imagini peste timp („Din soarele copilăriei mele în ochiul tău mai licărește-o rază.”), iar marele Eminescu îmi amintește de pădurea de la Stâlpeni, județul Argeș, la 500 de metri de casa copilăriei („Unde ești copilărie, Cu pădurea ta cu tot?”).

          De basmele copilăriei, spuse de bunici și de părinți, unii își mai amintesc. E drept că au și basmele hibele lor, pe care unii le pun în imagini. Despre Mowgli am scris și noi (vezi „Jocuri de cuvinte – cartea junglei”). Filmele de desene animate care ne învățau ce e bine și ce e rău au fost numeroase: 1001 de seri cu Mihaela de la TVR (https://www.youtube.com/watch?v=rXjt6jX_D6w), Cartea junglei (https://www.youtube.com/watch?v=TQbKUUan69U), poate Bamby (https://www.youtube.com/watch?v=VfLRFCUyo8g), niște Pisici aristocrate (https://www.youtube.com/watch?v=4rrXR6n0RTY), 101 dalmațieni https://www.youtube.com/watch?v=Jbgto_b14cs).

Lireratura te învață și lucruri rele, ar zice globaliștii

          Să nu spuneți că nu v-a plăcut iepurele rusesc căruia lupul îi zicea mereu „Lasă că ți-arăt eu ție!”, adică mai pe scurt „Nu, pogodi!” (Ну, погоди! https://www.youtube.com/watch?v=KDXGUU7uE1E). De Daktari (https://www.youtube.com/watch?v=RiWlA3NdIFM) își mai aduc unii aminte...

          Revenind la literatură, și eu am urmat îndemnurile eroului lui Vlahuță („În copilăria lui se gîndea că are să vie o vreme cînd va putea face pe mă-sa fericită și mîndră de fiul ei.”), Vlahuță crezând, poetic, că a sa copilărie nu moare („Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea...”).

          De păstrarea copilăriei, epoca începuturilor, ne reamintește la figurat Sadoveanu („Ceea ce visau cei din copilăria lumii... eram încredințat că se păstrase în mine.”). Alți scriitori folosesc copilăria ca metaforă, precum Vlahuță („E o copilărie să crezi c-ai putea sta toată viața-n sălbăticia asta.”), Caragiale („Spune la copilării și rîde de parcă s-a sculat o ciocîrlie din somn și-și cîntă cîntecul de dimineață.”) sau Bujor („Moș Trifu, căzut acum în copilărie, mormăia ca de obicei încet și singur.”).

          De copilărie au amintit și scriitorii străini, de exemplu Gogol în „Suflete moarte”: „Cu mult timp în urmă, în vremurile îndepărtate ale tinereții mele, în vremurile copilăriei mele pentru totdeauna dispărute, am fost încântat când am ajuns pentru prima dată într-un loc necunoscut...”

          Dacă vă place originalul, citiți în limba rusă („Давным-давно, в далекие времена моей юности, во времена моего навсегда ушедшего детства, я обрадовался, когда впервые приехал в неизвестное место ...” ]Николай Гоголь, Мертвые души, 1842 г.]). Ascultați (https://www.youtube.com/watch?v=684SvtX1ss0) un audiobook în rusă în vreo 10 ore! Cei care știți și care nu ați gândit ca președintele Emil, fost și rector, că „a fost obligat să învețe rusa”!

Recunoștință pentru aportul la o copilărie fericită

          Și francezii s-au referit la copilărie, precum Joseph Caillaux: „Despre copilăria mea timpurie nu voi vorbi. […]. Dacă aș fi hotărât altfel că m-aș feri de ridicolul care se atașează de oricine blestemă detaliile copilăriei.” („De ma tendre enfance je ne parlerai pas. […]. Eussé-je autrement décidé que je me garderais du ridicule qui s’attache à quiconque fait un sort aux minuties du premier âge.” [Joseph Caillaux, Mes Mémoires, 1942, p.15]).

          Pe la noi, la români, după cum prea bine știți, copilăria este favorizată și de relația bunici-nepoți. Prietenul Boileau îmi transmite că pe la alții e altfel, martoră fiind Sylvia Kristel, cea născută în umbra fantasmei: „Bunica mea are principii, ea este cadrul rigid și clar al copilăriei mele, cea pe care ne bazăm, spre deosebire de forfota tulbure a hotelului. Fără zgomot duminica la bunica, fără bicicletă, masa este un loc de liniște, nu un magazin de jetoane.”

          Precis vreți originalul în franceză („Ma grand-mère a des principes, elle est le cadre rigide et clair de mon enfance, celui sur lequel on s'appuie, à l'opposé de l'agitation trouble de l'hôtel. Pas de bruit le dimanche chez mamie, pas de vélo, la table est un lieu de silence, pas une friterie de gare.” [Sylvia Kristel, Nue  Dans l'ombre du fantasme, écrit avec Jean Arcelin, Le Cherche-Midi, 2006]).

          Într-un eseu cam otova asupra femeii, filosoful Arthur Schopenhauer scria de copilărie, Kindheit în germană, în sensul de substantiv colectiv, reprezentând toți copiii: „Simplul aspect al femeii dezvăluie că ea nu este destinată nici mărețelor lucrări de inteligență, nici mărețelor lucrări materiale. Ea își plătește datoria față de viață nu prin acțiune, ci prin suferință, durerile nașterii, grija îngrijorată a copilăriei; […].”. Noi gândim altfel despre măria sa femeia, egală cu bărbatul (https://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile), dar mamă pentru totdeauna, nu părinte 1 sau părinte 2!

Două lumi, două copilării diferite

          S-ar supăra useriștii, cei cu „educația sexuală” și cu „bărbatul „gravid”, dacă n-am da originalul („Der bloße Aspekt der Frau offenbart, dass sie weder zu großen Werken der Intelligenz noch zu großen materiellen Werken bestimmt ist. Sie zahlt ihre Schuld dem Leben nicht durch Taten, sondern durch Leiden, die Schmerzen der Geburt, die ängstliche Sorge der Kindheit; […].” (Arthur Schopenhauer, Essay on Women, 1900).

          Fiindcă am scris de copilăria artei, francezii au și o zicală, „c’est l’enfance de l’art” (aceasta este copilăria artei), spusă despre ceea ce este elementar, ușor, facil. Să revenim la noi...

          Tot critică unii școala de dinainte de 1989. Da, am fost pionieri, dar am fost corecți. La fel și profesorii noștri. Mai știu că funcțiile de conducere la pionieri nu se dădeau pe pile, ci după locul în clasă, pe an sau pe școală. Că Cîțu (cacofonie intenționată) precis n-a fost decât toboșar sau trompetist. Ciolacu o fi fost șef de promoție? Iar cu pandemia asta s-a dus naibii toată copilăria... Dar vom vedea cum vor trece copiii peste ea.

Vis cu mămăligă

          Noi am scris despre mămăligă (vezi „Jocuri de cuvinte – mămăligă”). De mămăliga mâncată la mama și cele două bunici nu am scris. Dar m-a salvat Mirela Butacu cu visul său.

Poezia trebuie citită, nu povestită, nu comentată. Apropierea Crăciunului, despre care noi am scris, însemna pentru noi, copiii, și tăierea porcului (vezi „Jocuri de cuvinte – Meniu de Crăciun”).

          Însemna pregătirea pentru mersul la colindat (vezi „Jocuri de cuvinte – colindă”), la mine numindu-se colindețe, repetarea versurilor cântate sau recitate pentru mersul cu steaua de Crăciun, cu sorcova sau cu plugușorul de anul nou. Așa că gândiți-vă și rememorați toate astea acum, în pandemie!

          Că în decembrie vine iarna (vezi „Jocuri de cuvinte – iarnă”)! De târgurile de Crăciun nu scriu nimic, că Nicușorul votat de voi a pus taxă de intrare! O pune taxă și pe brad (vezi „Jocuri de cuvinte – brad”)?! Că îmi amintesc cu dor de Iarna pe uliță (George Coșbuc, https://www.youtube.com/watch?v=VpKSZOyZIvE).

Cap de copil”, de Nicolae Grigorescu (stânga) și de Paolo Caliari Veronese (dreapta, muzeul Prado)

          Era să uit prezența copilăriei în pictură. Mă rezum la trei tablouri, două cu acelaș titlu, „Cap de copil”. Cel al lui Grigorescu, portretul unui băieţel, surprins frontal, nedatat, semnat dreapta jos, într-o zonă nepictată, cu roşu.

          Cel al lui Veronese este al unui copil îmbrăcat cu o tunică închisă până la gât, de sub care apare guleraşul alb-gri al cămăşii, pe al cărui colţ stâng este redată semnătura. Al treilea e Țărăncuțe de Grigorescu.

Țărăncuțe, de Nicolae Grigorescu

          Tablourile lui Grigorescu confirmă cele spuse de Alexandru Vlahuță despre el: „.. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo și-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele și de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos...”

          Cu copilărie fericită sau tristă, să fiți iubiți!

          Sărbători fericite și la mulți ani!

          (continuare)

          NC

Vizualizări: 108

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2022   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->