Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

Jocuri de cuvinte - de la rodie la grenadă

          Jocuri de cuvinte – de la rodie la grenadă

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Grenadă

          Moto: „Trei polițiști găsesc trei grenade într-o groapă. - Ce facem cu ele? întreabă unul. - Le ducem la secție, răspunse al doilea. - Și dacă explodează una? întreabă primul. - Spunem că am găsit doar două, răspunde al treilea, proaspăt pensat cu o zi înainte, când era în patrulă cu un jandarm.”

          Orice om din generația mea care „a făcut” armata, a auzit de grenadă, a citit cărți și a văzut filme, știe ce este o grenadă sau a arucat o grenadă, adică un proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. Obiectul inofensiv care simula grenada era folosit la probele atletice de aruncări.

De la rodie la grenadă n-a fost decât un pas!

          DEX '09 (2009) prezintă etimologia: „Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate”. Adică am împrumutat cuvântul din cuvântul francez grenade, substantiv derivat din vechiul cuvânt francez grenate din expresia pomme grenate, pomegranate însemnând „rodie”, din dialectalul nordic italian pom granat, din medievalul latin pomum granatum, „fruct cu semințe”, din latinul grānātum. Litera -d- a apărut sub influența cuvântului spaniol granada.

          Și grenadei i se zice în diferite limbi:

Cuvântul grenadă în diferite limbi

bombası (el bombası) în turcă;

gānetto - ガーネット în japoneză;

granaadid în estonă, granaat în afrikaans, granaat în frizonă și în neerlandeză, granaatti în finlandeză, granada în bască, catalană, cebuană, galiciană, portugheză, spaniolă și tagalogă, grenadă în română, granát în cehă și în slovacă, granat în daneză, indoneziană, neerlandeză, norvegiană, poloneză și suedeză, gránát în maghiară, Granat în luxemburgheză, Granat, Handgranate în germană, granata - граната în sârbă, bulgară, macedoneană și rusă, granata în bosniacă, corsicană, croată, letonă, lituaniană, malteză și slovenă, granatë în albaneză, granato în italiană, Granēḍa - ਗ੍ਰਨੇਡ în punjabi, graneyd - גראַנייד în idiș, grenade în franceză, engleză, galica scoțiană și irlandeză, grenado în ido, grenato în esperantó, grenâd în galeză, grened - ग्रेनेड în hindi, Grēnēḍa - গ্রেনেড în bengali, greunadenn în bretonă, guernade în gallo, hranata - граната în bielorusă și în ucraineamă (toate, pe diferite căi, din francezul grenade);

handsprengja în islandeză (din hönd, „mână”, + sprengja, „bombă”);

khirovomvídha - χειροβομβίδα în greacă (din cheiro- - χειρο-, „mână”, +‎ vomvída - βομβίδα, „grenadă”, calc al lui hand grenade în engleză, „grenadă de mână”);

moldey în kotava;

nâranjak, nârenjak -نارنجک în persană (din nârenj – نارنج‎, „portocală”, + ak‎ - ـک‎);

nṙnakʿar - նռնաքար în armeană (din nuṙ - նուռ, „rodie”, +‎ -a- - -ա- +‎ kʿar – քար, „piatră”);

q’umbara - ყუმბარა în gruzină, qumbara în azeră (în final din persanul xumbāra - خمباره‎, vezi persanul modern xumpâre - خمپاره‎; probabil prin turcescul otoman humbara, kumbara – خمبره‎, „bombă”);

qunbulat yadawia -قنبلة يدوية în arabă;

rimón -רימון în ebraică;

shíliushí – 石榴石, shǒuliúdàn - 手榴弹 (手榴彈) în chineză;

suryutan - 수류탄 (手榴彈) în coreană;

vomvída – βομβίδα în greacă.

          Rodie

          Moto: „Frumoasă precum fructul unei rodii,/ În ochi cu albăstrimile cicoarei,/ Cică-i născută-n zodia fecioarei.../ Dar când o vezi, mai poţi să crezi în zodii?” (Zodiile, de Gheorghe Chirilă, din „Perle de umor. Culegere de epigrame”, 2000; dar rodia e fructul, maestre!)

          Ar fi păcat dacă n-am scrie și despre rodie, inspirație pentru cuvântul grenadă în franceză. Unii cred că originea pentru grenadă nu ar fi franceză, ci spaniolă, termenul fiind derivat din granada, „rodie”, datorită asemănării dintre șrapnel și acest fruct plin de semințe, dar de la spanioli s-a împrumutat doar -d-, care a înlocuit pe -t-, din „grenate” francezii obținând „grenade”.

          Este fructul rodiului, comestibil, de mărimea unui măr, cu coaja groasă, roșiatică și cu numeroase semințe, înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic. Am mâncat prima dată în 1980, în China. Dacă vesticii l-au luat din latină, noi am moștenit cuvântul din grecescul ródi – ρόδι. Învechit la noi i se zicea granată.

          Așadar, francezii zic rodiei grenade, iar rodiului, pomul care face rodii, grenadier. Rodia a venit pe piața noastră după 1989. Alphonse Daudet scria: „Micul Chose se ridică, roșu ca o sămânță de rodie, și se înclină modest.” (Le petit Chose se lève, rouge comme un pépin de grenade, et s’incline avec modestie. — (Alphonse Daudet, Le petit Chose, 1868).

Fructul rodie

          Marcel Proust, de care literații au auzit, scrie despre jocul cu rodia: „Ea și-a amintit, chiar mai mult decât o făcea de obicei, figurile feminine ale pictorului ce a pictat Primavera. Aveau fețele abătute și inimile frânte, care par să cedeze sub greutatea unei dureri prea mari, pur și simplu când l-au lăsat pe pruncul Isus să se joace cu o rodie sau să-l vadă pe Moise vărsând apă într-un jgheab.”

          (Elle rappelait ainsi, plus encore qu’il ne le trouvait d’habitude, les figures de femmes du peintre de la Primavera. Elle avait en ce moment leur visage abattu et navré qui semble succomber sous le poids d’une douleur trop lourde pour elles, simplement quand elles laissent l’enfant Jésus jouer avec une grenade ou regardent Moïse verser de l’eau dans une auge. [Marcel Proust, Un amour de Swann, 1913]). Referirea era la tabloul Primavera al lui Sandro Botticelli.

Primavera, de Sandro Botticelli (1470-1480)

          În diferite limbi rodiei i se spune:

anar - анар în cazahă, mongolă, bașchiră, chirghiză, shor și tătară, anār - अनार în hindi, anār - انار‎ în urdu și în persană, anar - ئانار în uigură, anār - अनार în awadhi, anār - अनार în nepaleză, anar - আনার în bengali, anār - ਅਨਾਰ în punjabi, anor în uzbecă, anr - анр în calmucă, nar - нар în bulgară, sârbocroată și cumucă, hinar în kurdă, nar – нар, naralma - наралма în nogaï, nar în azeră, latină, tătară crimeană, turcă și turcmenă, nāră - нарэ în adige, nâr - نار în persană și în turcică otomană, nuṙ - նուռ în armeană, آنر în kumzari (toate din persanul anâr - انار);

aṛmun în chaoui;

broceuli - ბროწეული în gruzină;

dantabīja - दन्तबीज în sanscrită;

delima în indoneziană și în malai;

Cuvântul rodie în diferite limbi

granaatappel în neerlandeză, granaatjie în afrikaans, granaatõun în estonă, granaattiomena în finlandeză, granada în catalană, cebuană, galiciană, portugheză, sardă, spaniolă, tagalogă, granată (învechit) în română (din latinul granata, „bogat în semințe”, malum granatum fiind denumirea rodiei în latină, la rândul său din granum, „bob”, acesta din proto-indo-europeanul *greno-), granat - гранат în rusă, granat în poloneză, granata în latină, granatæble în daneză, gránátalma (gyümölcs) în maghiară, Granatapel în luxemburgheză, Granatapfel în germană, granatäpple în suedeză, granatepli în islandeză, granato în esperanto, granátové jablko în cehă, granatno jabolko în slovenă, granooyl în manx, grawnafal în velșă, grenade în franceză, Grenadine în germană, grenado în ido, greunaval în bretonă, guernade în gallo, hranát - гранат în ucraineană, hranatavy – гранатавы în bielorusă, pomegranate în engleză;

kalinka - калинка în macedoneană;

komamanga în swahili;

kuvime în kotava;

lựu în vietnameză;

magrana în catalană, melagrana în italiană, melingrana în corsicană, mingrana în bască, miougrane în occitană;

mātaḷanāraṅṅa - മാതളനാരങ്ങ în malaialam;

mogranj- мограњ în sârbocroată;

pamakaranete în maori;

rimón - רִמּוֹן în ebraică;

ródhi - ρόδι în greacă, rodie în română, rudi, arùti în griko;

romã în ortugheză, rummān - رُمَّان în arabă;

seongnyu- 석류 (石榴) în coreană;

shegë în albaneză‎;

shíliu - 石榴 în chineză;

šipak, morski šipak în sârbocroată și în bosniacă;

trunɗa tamu în shingazidja;

xenar în zazaki;

zakuro - ザクロ în japoneză.

          Toponime

          Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume,/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, definiţie epigramatică de A.C. Dragodan din „Dicţionar de epigrame”, 1981)

          Toponimia este totalitatea numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc., dintr-o țară sau dintr-o regiune (fiind şi ramură a lingvisticii, dar şi obiect de studiu pentru geografi). Toponimia Spaniei reprezintă o arhivă excelentă cu amintirea unor situaţii din istoria ţării, despre care noi am scris (vezi, de exemplu, „Călătorii geodezice, Spania – toponimia Spaniei”).

          În Spania există orașul Granada, centrul administrativ al provinciei omonime, din comunitatea autonomă Andaluzia. Numele Granada face parte din „stratul arab”, fiind moștenit din arabicul ḡarnāṭa - غَرْنَاطَة‎, numele original al unei așezări medievale încorporată ulterior în marele oraș. Așadar numele orașului nu are legătură cu rodia (granada), nici cu grenada de mână!

Orașul Granada în Spania

          Localitatea a fost menționată pentru prima oară în cca 500 î.Hr., ca o colonie iberică. Inițial s-a numit Iliberra, colonie mixtă a fenicienilor și a ibericilor. După cucerirea Peninsulei Iberice de către romani, colonia a fost redenumită Iliberis.

          În 711 d.Hr. Granada a fost cucerită de mauri (vezi „Călătorii geodezice – Spania, toponimia Spaniei”), și redenumită Ilbira Garnata. În 756 d.Hr. a fost reconstruită sub numele de Garam Garnata, iar după căderea Califatului Cordobei a devenit de câteva ori reședintă a unor dinastii importante ale Andaluziei.

          În secolul al XI-lea dinastia Ziri s-a extins de aici peste o mare parte din sudul Andaluziei, înainte ca zirienii să fie învinși de almohazi. După alungarea almohazilor, din 1238 până în 1492 a fost capitala nasrizilor.

Emiratul Granadei s-a înființat în 1228, după înfrângerea dinastiei Almohad de către creștini în bătălia de la Las Navas de Tolosa. Prințul Almohad Idris a părăsit Iberia pentru a prelua conducerea Almohazilor, după care ambițiosul Ibn al-Ahmar a fondat cea mai îndelungată dinastie musulmană din peninsula Iberică — a nasrizilor.

          Cum Reconquista (recucerirea) era în plină desfășurare după cucerirea Cordobei în 1236, nasrizii s-au aliat cu Ferdinand al III-lea al Castiliei, începând să-i plătească acestuia tribut în 1238. Statul și-a luat oficial numele de Regatul Granadei în 1238. Emirii și regii nasrizi au fost cei care au construit o mare parte din palatele de la Alhambra.

          Această taifa (mic teritoriu independent condus de musulmani, din arabicul ṭāʾifa - طَائِفَة‎, „sectă, diviziune”) a rămas stat vasal al regatului creștin al Castiliei timp de 250 de ani. Pe lângă plata tributului, emirii și regii nasrizi au colaborat cu aceștia în luptele duse împotriva musulmanilor rebeli aflați sub dominație creștină.

Întinderea teritorială a regatului nasrid (sunt trecuți anii recuceririi zonelor de către Spania)

          Cucerirea Granadei de către catolici a avut loc în 1492 d.Hr. În acel an Columb a primit contractul cu Isabela și Ferdinand pentru un viceregat în nou-descoperitele părți ale Indiei (vezi „Călătorii geodezice – Spania, toponimia Spaniei”), contract care a fost semnat pe câmpul de luptă de la Santa Fe, unde regii catolici așteptau Reconquista, adică recucerirea Peninsulei Iberice, care apoi s-a încheiat.

Provincia Granada în Spania

          Prin îmbinarea pașnică a mai multor culturi, Granada, cu cei aproximativ 241.000 de locuitori, majoritatea ocupați cu agricultura și turismul. este astăzi un exemplu viu de oportunități multiculturale.

Provincia Granada se află în regiunea (comunitatea autonomă) Andaluzia. Are o suprafață de 12.531 km² și avea 860.898 locuitori în anul 2005. Și precis ați auzit de cântecul Granada, scris în 1932 de compozitorul mexican Agustín Lara. Piesa este despre orașul spaniol Granada și a devenit un șlagăr în repertoriul muzical.

          Cele mai populare versiuni sunt originalul cu versuri în spaniolă de Lara, o versiune cu versuri în limba engleză a australiencei Dorothy Dodd și versiuni instrumentale în jazz, pop, flamenco sau chiar în stil rock. Există și alte versiuni în limba engleză (una cu versuri de Al Stewart și una cu versuri de Robert Musel și Edward Lisbona), dar acestea sunt mai puțin frecvente. O versiune italiană a fost scrisă în 1954 de Enzo Luigi Polettoâ. Există versiuni în germană și în alte limbi.

          Au interpretat piesa José Carreras, Plácido Domingo, Frankie Laine, Jorge Negrete, Juan Arvizu, Nestor Mesta Chayres, Mario Lanza, Pasquale Esposito, Bing Crosby și Frank Sinatra. A fost cântat în italiană de Claudio Villa și în germană de Fritz Wunderlich și duoul pop spaniol Baccara. Angela Gheorghiu l-a cântat la Madrid în 2007, iar André Rieu la Maastricht.

          Eu vă invit să vizionați Granada cântată de Corul Armatei Roșii (https://www.youtube.com/watch?v=uxP2oebewWY) în 1989. Ansamblul lui Alexandrov (în rusă Ансамбль Александрова) este cunoscut sub numele Corul Armatei Roșii în vestul Europei și este format dintr-un cor masculin, o orchestră și un ansamblu de dans.

          Știți că există și un stat Grenada, cu codul ISO 3166: 308/ GRD/GD, țară insulară în partea sud-estică a Mării Caraibelor, cu capitala la Saint George. În 1498, insula a fost descoperită de Cristofor Columb. Spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula Concepción. Denumirea s-a făcut ulterior după orașul spaniol Grenada. Vă invit la vizionarea unui scurt film (https://www.youtube.com/watch?v=bi8AYAq_SJ0) despre mica țară.

Statul Grenada

          Există o localitate El Granada în statul California (în Siskiyou County), dar și un oraș Grenada în statul Mississippi, fiind și centru al unității adninistrative (Grenada County), în Statele Unite ale Americii.

Rămânând la statul Grenada, în 1650, francezii au reușit să cucerească insulele, rămânând sub dominație franceză până în 1763, când, prin tratatul de la Paris ce încheie Războiul de Șapte Ani, intră în mod oficial în proprietatea britanicilor.

          Între 1958 și 1962 a fost parte a Federației Indiilor de Vest, federație ce a luat ființă cu scopul de a se obține o unitate politică între statele constituente, pentru ca acestea să-și câștige independența față de Imperiul Britanic sub forma unui singur stat.

          În anul 1967 Grenada a obținut statutul de „stat asociat Regatului Unit", ce însemna independență în afacerile interne. Regatul Unit rămânea responsabil cu afacerile externe și cu apărarea. În 1974, Grenada a obținut independența.

          După un „pericol comunist” inspirat de Cuba, în 1983 insulele au fost invadate de o forță de trupe americane, dominicane și ale altor cinci state caraibene. Mai târziu, guvernatorul general al Grenadei, Paul Scoon, a recunoscut că a cerut invazia.

          Invazia s-a încheiat cu capturarea sutelor de partizani comuniști, dintre care mulți erau muncitori cubanezi dispuși în aeroportul finanțat de Cuba. Construcția aeroportului a fost încheiată după multă vreme de americani. În 1984, după invazie, prin CIA, ca peste tot în lume, SUA a sponsorizat cu 650.000 dolari ($) un candidat pro-american. Să nu-i fi dat și o șapcă?

          În octombrie 2003, un raport al Amnesty International denotă drept proces justițiar necorespunzător arestarea și judecarea a 17 dintre organizatorii loviturii de stat din 1983 ce a dus la invazia americană. Procesul celor 17 a fost organizat și finanțat tot de SUA!

          A fost lovită de două dezastre, în 7 septembrie 2004 de uraganul Ivan, care a distrus peste 90% din case și în 14 iulie 2005 de uraganul Emily, producând mari pagube, dar Emily a fost mai indulgentă ca Ivan. S-a recuperat totul rapid, cu ajutor internațional. Grenada avea 112.523 locuitori în iulie 2020, 80% find urmașii sclavilor sudafricani colonizați acolo de francezi și englezi.

          Grenada militară

          Moto: „Un soldat trimite acasă o grenadă și un bilețel pe care scria: - Bunico , dacă tragi de acest inel, în 2 zile vin acasă!” (banc de pe vremea stagiului militar obligatoriu)

          Există grenadele de mână, cea defensivă și cea ofensivă. Prima are efectul distrugător mai mare, având o fragmentare mai puternică. Se utilizează în situații în care combatantul beneficiază de o poziție defensivă, de exemplu o tranșee sau o incintă, cu o acoperire totală, pentru a nu risca să fie rănit de propria grenadă.

          Grenada ofensivă este mai puțin periculoasă, putând fi folosită pe raze mai mici și fără a avea o acoperire bună, lansându-se de militarii descoperiți care atacă. Grenadele de mână sunt folosite și civil pentru a declanșa avalanșe.

          Grenadele au și ele istoria lor. Primele (viitoare) grenade au fost cele din secolul al VIII-lea din imperiul bizantin, arme incendiare cunoscute ca „focul grecesc”. Îmbunătățirile din secolele următoarele au răspândit tehnologia prin lumea islamică și în Orientul Îndepărtat. Primele grenade chinezești aveau o carcasă metalică și o umplutură de praf de pușcă. Pentru aprindere erau folosite lumânări din ceară.

Grenada defensivă

          Grenadele au intrat pentru prima dată în uz militar larg în Europa în secolul al XVI-lea. Primele grenade erau bile goale de fier umplute cu praf de pușcă și aprinse de o siguranță cu ardere lentă, cu praf de pușcă puțin umed pentru întârziere.

          În secolul al XVII-lea, armatele au început să formeze subunități specializate de grenadieri, considerați luptători de elită. În războaiele napoleoniene (1796–1815), grenadierii de elită puteau lupta și „corp la corp”.

Șapte grenade de mână din ceramică din secolul al XVII-lea găsite în Ingolstadt, Germania

          Până în secolul al XIX-lea, odată cu îmbunătățirea sporită a armelor de foc, mai ales a gurilor de foc de artilerie, popularitatea grenadelor a scăzut. Au fost folosite din nou pe scară largă în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905).

          Grenadele de mână din primul război mondial pot fi descrise la început ca niște cutii goale umplute cu praf de pușcă și pietre, cu o siguranță primitivă. Prima grenadă sigură pentru militarul aruncător a fost „bomba Mills”, inventată de inginerul englez William Mills în 1915, în plin război. Grenada Mills a încorporat câteva elemente de proiectare de modernizare a grenadei belgiene cu focos (cu autoaprindere).

          A îmbunătățit focosul, a adăugat îmbunătățiri de siguranță (știftul ce se scotea înainte de aruncarea rapidă) și le-a îmbunătățit eficiența mortală, aceste schimbări revoluționând lupta în tranșee din războiul „de poziție”.

          Se estimează că în primul război mondial ar fi fost produse 75.000.000 de grenade. Grenada modernizată s-a dezvoltat în secolul al XX-lea în toate armatele, înainte, în timpul și după cel de al doilea război mondial.

          Au fost create și lansatoare pentru a „trimite” grenadele la distanțe mai mari decât ar putea fi aruncate cu mâna. Sunt fie arme independente (de la umăr, e.g. M79, lansatoare automate, e.g. Mk 19, cu rată mare de foc, e.g. M19), fie anexe montate pe o armă de foc mamă individuală (e.g. M203, care se atașează la M16 sau la M4).

Militar din paza frontierei israeliene cu arma M201-Z de 37 mm

Grenadă incendiară

          Sunt și lansatoare de grenade automate mai mari, montate pe trepiede sau pe vehicule, dar nu le prezentăm aici. Nu prezentăm nici istoricul dezvoltării acestor armamente, în primul război mondial, dar mai ales înainte, în timpul și după al doilea război mondial.

          Grenadele propulsate de rachete sunt un caz aparte, avându-și începutul prin „bazooka” rusească RPG (Ruchnoy Protivotankoviy Granatomet), adică „aruncător portabil de grenade antitanc”, prin cele nemțești, Panzerfaust și Panzerschreck. Dacă la început au fost arme exclusiv antitanc, acum sunt folosite și cu muniție incendiară sau barometrică, în vederea atacului asupra trupelor fortificate.

          Pentru cei ce vor să vadă doar videoclipuri, vizualizați o scurtă istorie a grenadelor de mână (History of hand grenades,

https://www.youtube.com/watch?v=STiB6yxmuSY) sau descrierea grenadei defensive rusești (Russian hand grenade, https://www.youtube.com/watch?v=UIgQYCxMpyc).

          Grenada în (c)arte

          Moto: „Oricine a spus că stiloul este mai puternic decât sabia, evident nu a întâlnit niciodată arme automate.” (Douglas MacArthur)

Semn de armă

          Grenada și explozia grenadei trebuiau să fie reprezentate în diferite moduri. Cel ce aparține armei infanterie, componenta principală a forțelor terestre, „regina bătăliei”, are „semnul de armă” o grenadă explodând.

În armata franceză, semnele de tip „ornament” cu o grenadă explodând sunt pe uniformele pompierilor și geniștilor, cu care am colaborat (vezi „Călătorii geodezice – Franța, Angers”).

          Francezii au introdus ca ornament în arhitectură grenada explodând la Domul Invalizilor din Paris, inițial Hotelul Invalizilor (4 etaje) construit în anii 1671-1678, sub Ludovic al XIV-lea a ca adăpost pentru soldaţii răniţi.

Grenadă pe fațada de nord a Domului

          În complex au mai fost realizate apoi o biserică (începută în anul 1677 şi construită în 29 de ani), patru statui (Speranţa, Credinţa, Caritatea şi Religia), copii după statuile din capela de la Palatul Versailles, necropola Templul lui Marte prin transformarea în 1793 a bisericii, unde în 1840 au fost aduse rămăşiţele lui Napoleon, mai multe muzee: Muzeul Armatei (una dintre cele mai mari colecţii militare din lume), Muzeul Ordinului Eliberării (cea mai înaltă distincţie militară franceză), Muzeul Hărţilor (vizitate cu colonelul Boileau în 1996, fost coleg de curs la Hamburg în 1978), precum şi diverse administraţii militare şi un modern și complex spital pentru invalizi.

          Explozia grenadei a pătruns și în heraldică. În figura următoare de vede o stemă cu semnul unei grenade explodând în partea dreaptă sus.

Stemă cu grenadă

          Dacă grenada e un proiectil periculos, cuvântul e folosit de Beniuc metaforic (Mi-au fost cuvintele grenadă/ Ce-a izbutit în cuib dușman să cadă.). Care o fi fost cuibul dușman numai el știe! Ziarul Scînteia, organul partidului ne informa în nr. 2753 din 1953 despre grenada sportivă, inofensivă (Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere.).

          Că acum sportul de masă a decăzut și băieții merg la cosmetică e o altă problemă. Chiar în pandemie, în 2021, un agent de poliție a mers în timpul serviciului la un salon s-și penseze sprâncenele sau șă-și facă manichiura, fiind „dat în gât” de jandarmul cu care patrula! În scrierile lor, Bălcescu și Eusebiu Camilar foloseau arhaicul granátă.

          H. G. Wells (1866-1946), care împreună cu Jules Verne sunt recunoscuți ca „părinții genului științifico-fantastic”, ne amintea înainte de primul război mondial că „războiul plutește în aer” („Zgomotul focurilor de armă i-a adus rapid pe Preussen și Kiel la fața locului, care cu câteva grenade de mână au distrus toate casele la mai puțin de un kilometru [H. G. Wells, War in the air, 1908]).

          Epidemia de „fragmentare”

          Moto 1: „Războiul este iad.” (Gen. William Tecumseh Sherman)

          Moto 2: „Zece soldaţi conduşi cu înţelepciune vor învinge o armată de 100 de soldaţi fără cap.” (Euripide)

          Despre jandarmul internațional am scris destul. Cei de vârsta mea își amintec de războiul din Vietnam (vezi pagina web https://en.wikipedia.org/wiki/Vietnam_War) sau măcar de filmele făcute despre acest ăzboi. Vă recomand excelentul film documentarul The Vietnam War (Războiul din Vietnam) în 10 episoade, probabil cea mai bună descriere cinematografică a complexului și controversatului conflict militar care a implicat 20 de națiuni. Noi prezentăm o variantă scurtă (https://www.youtube.com/watch?v=7tNTh6KlXXU).

    Există și o prezentare a 10 filme referitoare la acest război (https://www.youtube.com/watch?v=wFTXT4FYM-k). Detalii găsiți foarte ușor pe web (https://en.wikipedia.org/wiki/Vietnam_War_in_film) despre câteva filme făcute, abundând părerea doar a uneia din părți. Alegeți din listă un film și îl căutați pe youtube.

          Noi vă amintim despre altceva, despre strania „epidemie” care a grăbit retragerea SUA din Vietnam: „Fragmentează-ți șeful!”. Pe 20 aprilie 1971, Pentagonul dă publicității cifre care confirmă că așa-numitele incidente de „fragging” sunt în creștere spectaculoasă în armata americană.

          „Fragging” (video) înseamnă să-ți arunci în aer superiorul cu o grenadă cu fragmentație, fragging fiind participiul prezent al verbului (to) frag, „a fragmenta”, explicat în dicționar de englezi ca „(US, military, slang) The pre-meditated murder of one's superior officer in a military unit”, adică „(argou militar în SUA) crimă premeditată asupra unui ofițer superior într-o unitate militară”.

          Potrivit Pentagonului, în 1970 avuseseră loc 209 cazuri, provocând moartea a 34 de oameni, iar în 1969, se înregistraseră 96 de incidente, tot cu 34 de victime. Un astfel de asasinat a avut loc pe 23 octombrie 1970.

Doi soldați din infanteria marină, dintre care ni s-a păstrat numele unuia, Gary Hendricks, au fost prinși dormind în post în baza Hill 190, în Vietnam. Sergentul lor, Richard Tate, i-a ocărât bine dar nu a luat nici o măsură disciplinară.

          A doua zi, Tate a fost găsit mort, sfârtecat, cu picioarele despărțite de corp. Ancheta a descoperit că Hendricks îl lăsase pe sergent adormit, la ora 1 dimineața, cu o grenadă de mână cu știftul de siguranță scos. Era vorba de o grenadă de mici dimensiuni, defensivă, care avea efecte devastatoare când exploda în apropierea „gagiului”.

          În jargon militar, acestor grenade li se spunea „frags” (de la frag), de unde și termenul fragging. Detaliile le puteți citi la pagina indicată prin clic AICI. Potrivit Vintage News, între 1969 și 1972 au fost raportate aproape 900 de cazuri, însă există mărturii despre 1017, provocând 86 de morți și 714 răniți.

          Chiar și în zilele noastre se mai înregistrează cazuri de „fragging”, însă nici pe departe cu o asemenea amploare. Vârful fenomenului de atunci se explică prin lipsa de popularitate a războiului din Vietnam în publicul american și chiar în armată.

          Grenadele cu fragmentație (defensive) par să fi fost alese de atacatori ca armă favorită pentru că nu lăsau vreo dovadă balistică și nu putea fi identificat un impricinat utilizator. Însă au fost utilizate și mine, alte substanțe explozive sau arme de foc.

          În mai 1971, distribuirea de grenade a fost stopată. S-au făcut inventarieri ale arsenalelor și au fost dispuse percheziții asupra soldaților. Totuși, aceste măsuri au avut un efect destul de redus, dat fiind că grenadele și aproape orice alt fel de arme se puteau procura lesne de pe piața neagră.

          Doar zece „fraggers” au fost condamnați pentru crimă, însă cei mai mulți au efectuat pedepse cu închisoarea scurte. Cea mai scurtă a fost de zece luni, cea mai lungă, 30 de ani. Cascada de „fragmentări” din sânul armatei a fost un factor important pentru retragerea SUA din Vietnam.

          Armata a înțeles că recrutarea obligatorie nu mai era o soluție. Așa că ultima încorporare a avut loc în 1973. Mai mult, o amplă reformă a dus la reducerea stricteții regulamentelor militare și la introducerea unei discipline mai moderate. Justiția militară americană își apără militarii.

          Eu v-aș aminti cum ambasada americană a trimis rapid în SUA militarul american care a produs un accident la București și că tratatele cu țările în care sunt prezenți militarii americani prevăd ca aceștia să fie judecați doar de justiția militară americană pe teritoriu american.

          „Fragmentarea” încă se mai produce. În războiul din Irak, din 2003, trei militari au fost condamnați pentru astfel de crime. Despre Afganistan nu se știe de fragmentări! Ce au realizat americanii care vor părăsi Afganistanul în acest an, nu putem afla. Că nici ce au realizat rușii nu se știe. Americanii și aliații se retrag învingători sau învinși? Unii dintre ai noștri au și venit deja!

          De grenade nu știu dacă au pătruns în folclor, dar frunzele de rodiu, da. Ne aduce aminte nea Fane prin Foaie verde trei granate (https://www.youtube.com/watch?v=Eo3Zn96Bw7Q). Maria Lătărețu trece la alte frunze cu Trei în lume nu se poate (https://www.youtube.com/watch?v=OL6L7nNdW8k), știind ea bine alte trei neputințe.

          Cornel Cojocaru are și el un colaj Trei granate trei foi late (https://www.youtube.com/watch?v=CNiIf_6pFdQ), sigur de pe la o nuntă de dinainte de pandemie. Dar a venit relaxarea și se dă liber la nunți, cu trei hore concentrice, într-o horă cu vaccinații, în alta nevaccinații, dar testați, în a treia cu foști bolnavi și imunizați.

          Să fiți iubiți! Preferați rodia și nu grenada!

          NC (apevist), care vă recomandă filmul „Zăpadă fierbinte” (https://www.dailymotion.com/video/x6dqtnk), Goryachiy sneg - Горячий снег, 1972, subtitrat, acțiunea petrecându-se în noiembrie 1942, în apropiere de Volga, când Stanlingradul era sub asediul comandantului Friedrich Von Paulus si al armatelor aliate formate din 330.000 de oameni, asediate la Stalingrad timp de mai mult de 4 luni. Acesta a fost punctul de cotitură al războiului! Despre von Paulus, cu soție româncă, am scris și noi...

          (continuare)

nițu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Mai 28, 2021 la 3:57pm

Altă șampanie și pentru doamna Maria Ciobotariu:

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ampanie


moderator
Comentariu publicat de CIOBOTARIU MARIA pe Mai 27, 2021 la 8:24am

Felicitări și mult succes!


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 23, 2021 la 9:15pm

Bună și una și alta! Țuica-mi prinde bine la răceală, apa-i stinge focul! 

Mulțumesc!


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Mai 22, 2021 la 9:11pm

Precis nu o s-o însoțesc doar de cartofi.....

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-cartof-1


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Mai 22, 2021 la 9:05pm

admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 22, 2021 la 8:46pm

Bună și una și alta! Țuica-mi prinde bine la răceală, apa-i stinge focul! 

Mulțumesc!


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Mai 22, 2021 la 8:22pm

Mulțumesc de trecere! Fac cinste cu o „apă”, care va deveni cea mai scumpă resursă:

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-apa

Dacă nu doriți, că ați avut prea multă Dunăre, dau o țuică:

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-uic


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Mai 22, 2021 la 6:11pm

Eram copil când mama mi-a arătat prima data într-o curte, lângă cinematograful Porțile de Fier, un pom încărcat cu fructe roșii ciudate care nu erau mere - și mi-a zis ca sunt rodii.  Apoi, de câte ori treceam pe acolo, o rugam să ne oprim, să  privesc pomul cu rodii așa,  ca în povestea cu  Făt-Frumos... Asta se întâmpla prin anii 1973-74. De atunci am văzut în mai multe curți respectivul pom. De mâncat însă, am mâncat abia târziu,  după revoluție...

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->