Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

 

(postarea precedentă)

Falsul

 

Moto: „Să nu existe un adevăr substanţial numai pentru faptul că vedem lucruri adevărate, dar ele nu sunt adevărul însuşi?” (Blaise Pascal în Cugetări)

 

Așadar, prin februarie 2019 depistarăm niște medici peninsulari falși, declarați, după mine, țâțologi, botuxinologi, bucologi sau fesologi și câte și mai câte calificări. Ba pe lângă unul acționa și un stomatolog, trecerea de la chirurgie bucală la chirurgia la fese  sau buci nefiind o greutate pentru respectivul ins bucal. Dar nici ilfovenii nu se lasă mai prejos, un fost văcar din județul lui Firea și al marinarului personal „pune dinți” bătrânilor unei comune!

 

Țară cu falsuri (din facebook)

 

Noi purcedem să definim cuvântul „fals”. Dicționarele conțin vreo 29 de definiții. Așa aflăm că fals, ~ă , cu formele învechite falș, falșă (S și: falșe), care ar proveni, nu se putea altfel, de prin italiană ca falso și din latină ca falsus, nu e altceva decât: (adjectiv) 1) ceva care este contrar adevărului, realității (și neadevărat); 2) ceva care este contrar exactității (și eronat, greșit, incorect, inexact, ca poziția președintelui în blocarea bugetului țării pe 2009, chiar după ce CCR l-a declarat constituțional); 3) (despre judecăți, argumentații etc.) neîntemeiat (despre judecători sau procurori, inclusiv despre politicieni, despre ambasadori, despre ziariști nu ni se spune nimic); 4) (despre afirmații, mărturii etc.) care denaturează adevărul pentru a înșela (și mincinos, (pop) strâmb); 5) care nu este autentic (și contrafăcut, falsificat, precum brânza); 6) care nu este natural (adică artificial); 7) a cărui aparență este înșelătoare; 8) care nu este justificat, în anumite condiții; 9) care prezintă o anumită asemănare cu obiectul desemnat, fără a avea caracteristicile esențiale ale acestuia.

 

Agricultură ecologică, România capitalistă, secolul XXI cu boi falși

 

Și mai există: 10-11) ușă (sau fereastră) falsă - ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, fiind concepută doar pentru simetrie (așa cum este ușa sau fereastra prin care românii privesc la cei din zona Shengen); 12)  coaste false - primele trei coaste din cele cinci care nu sunt articulate direct de stern (din una din aceste coaste o fi fost făcută Eva, despre care noi am înșirat numeroase epitete AICI); 13) (în medicină: membrane false - membrane care se formează în gât la difterie; 14) (despre oameni și manifestările lor) ipocrit (precum Bușoi, Iordache, Ponta sau Orban) 15) (despre sunete, voce etc.) care nu este conform exigențelor armoniei muzicale (și distonant, așa cum cântă kovesi și Lazăr în duet); 16) vers fals - vers care nu respectă măsura sau ritmul (precum discursul lui Lazăr despre protocoale); 17) care deviază de la direcția sau destinația normală, dorită (precum PSD-ul care semnalizează „hăis” și apoi merge spre „cea”, dar fără investiții în  infrastructură); 18) sn (juridic) infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etc. (precum procurorii DNA de prin Ploiești, Oradea, Alba Iulia sau de prin alte parchete); 19) sn document falsificat (document prin care sibianca a luat de la stat niscaiva case sau Borcea de la Mazăre oarece terenuri cu plaje); 20) sn (juridic) A se înscrie în fals - a ataca un act în fața justiției ca neautentic (precum Lazăr cu dosarul său de concurs); 21) sn a contesta formal valabilitatea unei declarații (mulți politicieni, precum Orban, Iordache, Tudose, Grindeanu, Barna, Cioloș); 22) sn obiect de artă contrafăcut (și copieimitație (mai știți ceva de banii adunați de Cioloș pe statuia lui Brâncuși?); 23) av în mod greșit (cum s-a oferit Ponta ca secretar al guvernului pe persoană fizică la Grindeanu); 24) av Nefiresc (ca Băsescu cu Macovei); 25) av În mod ipocrit (cum a colaborat Ponta cu Antonescu în USL). 26 av (muzical) În mod distonant (ca discursurile în parlament ale lui Țurcanu, gestul lui Iordache și discursul de a se da bătută al Olguței Vasilescu), sursa: MDA2 2010).

Și să știți că există și în alte limbi, dar cu semnificații diferite. De exemplu, în engleză există fals cu pluralul fulus, adică o monedă de cupru, (numismatică, evul mediu), realizată prima dată de către califatul Umayyad începând cu secolul al VII-lea, cu etimologia din arabicul فَلْس‎ (fals), acesta din aramaicul פילס / ܦܠܣ / פולסא / ܦܘܠܣܐ‎ (/fuləsā, filas/), la rândul său din vechiul grec φόλλις (phóllis), din latinul follis; dublet al lui fool.

În catalană, friuliană, islandeză e ca în română, fals, din vechea occitană, din latinul falsus („fals”; Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014). Dar fiți atenți că în islandeză e și mormânt, groapă, derivat din danezul fals! Dar s-o luăm ușor...

În engleza evului mediu avea și sensul de fals, din vechiul englez fals, moștenit din latinul falsus („fals”) ca și din vechiul francez fals. Și uite că în română varianta falș ar proveni din germanul falsch. Acesta ar proveni din germanul evului mediu vals (mai rar valsch), moștenit din vechiul francez fals, adică tot din latinul falsus. Forma cu terminația „-sch” ar veni de la olandezul evului mediu valsch, el însuși o variantă a lui vals, format prin analogie (hipercorecție) unde terminațiile -s și -sch au devenit homofone în multe dialecte ale olandezei (neerlandezei) evului mediu.  Această formă a prevalat în germană deoarece corespunde  verbului (semnificativ mai vechi) fälschen, cu terminația -sch originală. Oare distingem oarece grupe? Purcedem!

 

Moromete în Poiana lui Iocan (unde e falsul? În imagine; după revoluție Rebenciuc s-a instalat rector fals al IATC, dar nu avea luată nici licența, nu avea nici „decența”, ce pretenții să fie cu doctoratul sau să fie cadru didactic universitar?)

 

Așadar, ar fi interesant să vedem și formele în alte limbi:

a) în portugheză, spaniolă, italiană și galiciană falso; în engleză, poloneză, norvegiană, bosniacă, slovenă, sârbă (фалсе) și idiș false; în franceză faux; în germană falsch, în luxemburgheză falsch ass, în bască faltsua, în malteză falz, în corsicană falsu, în daneză, suedeză și în frizonă falsk, în bulgară фалшив – falshiv, în rusă фальшивый - fal'shivyy (toate din latinul falsus, participiu perfect pasiv al lui fallō – „înșel, truchez; greșesc”);

b) în neerlandeză vals, în estonă vale (din proto-finicul *valeh; cognat cu finicul valhe și voticul valõ; o derivare posibilă din valama), în finlandeză väärä (din proto-finicul *väärä, de origine necunoscută);

c) în cehă nepravdivé, în slovacă nepravdivý - neadevărat; în macedoneană неточно – netočno; în ucraineană невірно – nevirno, nereal;

 

Cuvântul `fals în diferite limbi

 

d) în croată lažan (?); în maghiară hamis (?); în galeză ffug (?), în galica scoțiană ceàrr (?); în irlandeză bréagach (?) și în islandeză rangt (?); în letonă nepatiesa (?); în lituaniană klaidinga; în albaneză i rremë, în greacă ψευδής – pevdis (din vechiul grec ψευδής - pseudḗs, acesta din rădăcina lui ψεύδω - pseúdō, „a minți” +‎ sufixul -ής -ḗs); în turcă și în azerbaidjană yanlış (din turcescul otoman یاکلش‎ - yaŋlış; cognat cu vechiul turcic yaŋluk; acesta din proto-turcicul *jAŋïl);

e) în persană نادرست (?); în arabă خاطئة – khatia (?); în ebraică שקר (?); în armeană կեղծ – keghts (?);

f) în bengali মিথ্যা - Mithyā, în hindi झूठा - jhootha, în punjabi ਗਲਤ – galata.

 

Grăsimi hidrogenate, brânză falsă, unt fals, lapte fals (dar nu din țâțe false)

 

Moto: Sfat amatoarelor

Silicoanele-s „virale”...
Da rămâneți naturale,
Ca să nu zbierați: ”Vai, mor!”
Că le-a pus un... impostor.>>

(Aurora Luchian, https://www.facebook.com/aurora.luchian)

 

 

După depistarea țâțologului, fesologului sau buzologului fals, dar și a altor „medici” români falși, a doctoriței cu diplomă falsă, falsul rezident ginecolog de la Spitalul Județean Ilfov care n-a dat capacitatea, a intrat la liceu cu media 1,68 și s-a retras din școală în clasa a IX-a, auzirăm sau citirăm știrea că brânza nu se mai face din lapte, că ar exista brânză falsă, făcută din grăsimi hidrogenate. Că presa, fie de „hăis”, fie de „cea”, fie de la UM 024, ne anunța în februarie 2019 că au fost verificate 180 de unităţi, din care 85 de patiserii, 17 laboratoare de cofetării, 47 de pizzerii, 15 restaurante/catering (care furnizează feluri de mâncare și pe la spitale, unități militare, facultăți, internate etc.), 11 unităţi fast-food (poate ar trebui numite „fals-food”) şi cinci magazine alimentare. 

Și dintre acestea, 73 de unităţi, așadar 40,5%, utilizează în procesul de fabricaţie specialităţi pe bază de grăsimi hidrogenate şi informează eronat consumatorii prin sistemul de etichetare că utilizează produse obţinute din lapte (brânză, caşcaval, unt etc.).

Grăsimile hidrogenate, numite și grăsimile trans sau nesaturate sunt produse din uleiuri vegetale printr-un proces numit hidrogenare (de unde si titulatura). Sunt printre cele mai periculoase tipuri de grăsimi pe care fabricanții de alimente le introduc în diferite produse în plăcintării, restaurante, cantine, supermagazine. Uitați-vă bine, la compoziție, și pe un pachet de unt cumpărat de la un supermarket!

Ba românii inventivi, dar și cei de alte etnii, fac și un amestec de lapte adevărat și margarină... și continuă prelucrarea... Pe web ni se indică și cum să deosebim brânza adevărată de brânza falsă (cine vrea să testeze brânza, să citescă AICI)!

Grăsimile astea pot fi mononesaturate sau polinesaturate. Termenul de „nesaturat” se datorează legăturilor chimice din cadrul moleculelor (știu mai bine coloneii (r.) Roman Ioan de pe la Gruiu, vărul Vioricăi, și timișoreanul Băbălău Stan, colegul meu din liceul militar). Atomii de carbon, vedeți valența 4 a carbonului (carbonul poate forma legături covalente prin punerea în comun a patru electroni), sunt legați între ei prin legături duble C = C), ceea ce înseamnă că sunt mai puține legături cu atomii de hidrogen. Denumirea de „trans” este dată de aranjarea moleculei în spațiu.

Grăsimile hidrogenate au o consistență mai solidă decât uleiurile vegetale, proprietățile chimice diferite conferindu-le și o rezistență mai mare în mediu. De aceea producătorii le adaugă în numeroase alimente procesate industrial, în vederea creșterii duratei de valabilitate (lenevesc pe tarabe multe zile fără să se strice). Alte avantaje industriale sunt reducerea senzației de „uleios” a alimentelor, chiar dacă conținutul in lipide este incredibil de periculos, dar și faptul că își mențin aspectul proaspăt pentru mai mult timp. În plus, prin adăugarea lor, alimentele crocante devin și mai crocante, cele cremoase, și mai cremoase!

În plus, costurile sunt mai reduse, ceea ce se traduce printr-un preț mai scăzut la raft. Pare că toți megieșii au de castigat, nu? Din păcate însă, sănătatea noastră, a fraieri(ți)lor, nu are deloc avantaje de pe urma lor, beneficiile fiind doar pentru conturile producătorilor care exagerează în adăugarea grăsimilor nesaturate în alimente, dar se plâng pe la TV ce greu se descurcă ei...

Dacă vreți să știți, că nimeni nu-i fraier să vă spună, grăsimile astea trans sau hidrogenate se regăsesc in foarte multe din alimentele noastre preferate, chiar și în unt (citiți pe pachet). Medicii însă insistă asupra pericolelor asociate unor astfel de produse. Se pare că cel mai mult suferă sistemul cardiovascular („amorovascular”, dar nu mai avem inimă, ci cord), inima și rețeaua aia de artere și vene cu ramificațiile lor.

Impactul asupra sănătății este atât de mare, încât în Statele Unite, dar și în din ce in ce mai multe state europene, producătorii sunt obligați prin lege să precizeze pe ambalaj conținutul corect în grăsimi hidrogenate al fiecărui produs (dar știu ei să ascundă bine denumirile reale). Astfel, consumatorii pot deveni conștienti de conținutul exact al alimentului și pot face o alegere informată, cu toate că șmecherii scriu cu litere care se pot citi greu, mai ales de oamenii în vârstă. 

 

Nici protestele nu mai sunt ce-au fost (dar nici ca #rezist și Bot, ai lui Cioloș)

 

Specialiștii consideră în prezent grăsimile hidrogenate ca fiind periculoase pentru sănătate. Ele nu fac parte din categoria lipidelor esențiale și nu au nici un beneficiu cunoscut pentru sănătate, indiferent dacă au origine vegetală sau animală.

Ele nu numai că pot crește nivelul fractiunii LDL a colesterolului (cea cu efecte rele asupra sistemului cardiovscular), dar o scade și pe cea bună, cu efecte protectoare (colesterol HDL). Prin aceste efecte combinate, grăsimile trans, nesaturate, cresc mult mai mult decât grăsimile saturate riscul de apariție a unor boli cardiovasculare, in principal al bolii coronariene ischemice. Fracțiunea LDL este implicată în apariția si agravarea procesului aterosclerotic, în timp de fractiunea HDL mobilizează colesterolul și îl transportă la ficat, unde poate fi transformat în, ce noroc, energie.

 

Academia Română

 

Moto: „Peștele de la cap se-mpute.” (zicale din popor)

 

Ca un organ de prim rang al țării, care se respectă, Academia Română funcționează pe baza legilor (Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 299/07.05.2009, pag. 45-48; Legea nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române; Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 617/14.09.2009, pag. 8-16, având și un statut propriu).

Activitatea se desfășoară pe baza unor regulamente (REGULAMENT pentru primirile de membri în Academia Română; REGULAMENT privind acordarea premiilor Academiei Române; REGULAMENT pentru ocuparea funcţiilor de conducere în unităţile de cercetare ale Academiei Române). Și uite că AICI puteți consulta membrii Academiei Române, încă de la înființare. Dar s-o luăm ușor...

Academia Română, cu sediul în București, fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română, nu a fost scutită de falsuri.

Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academic și Tratatul de istoria românilor. Dar se pare că nu toate cuvintele din aceste dicționare au etimologia specificată corect, noi rezumându-ne la a reproduce cele scrise despre costumul popular românesc (vezi AICI „Uriașa minciună din DEX”).

            La 30 martie 1879, Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română. O măsură falsă a fost la 9 iunie 1948, când prin Decretul nr. 76, Academia Română a fost desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, Academia Republicii Populare Române. Nu era vorba despre o transformare a fostei academii, în prevederile decretului neexistând nicio clauză care să prevadă o continuitate între cele două instituții.

Atunci a fost întocmită o nouă listă de membri ai Academiei R.P.R., cu nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, ca Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov și alții. Să excluzi tu din academie pe Lucian Blaga            (1895 – 1961), filosof, poet, dramaturg, diplomat, eseist, membru titular       din 1936 și să îl introduci pe Mihai Roller nu se putea un mai mare „act fals”!

 

Lucian Blaga, academician, din 1948 îndepărtat de la catedră, transformat în bibliograf

 

Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R. (unii fiind chiar judecați și condamnați), transformată ulterior în Academia Republicii Socialiste România. În perioada 1948-1989, decernarea titlului de membru al Academiei a fost instrumentalizată politic, iar criteriul erudiției științifice a fost completat și nu rareori înlocuit cu cel al „originii sănătoase” sau al „meritelor de partid”. Și așa au ajuns academicieni Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu, altfel care au făcut ca politicieni destule lucruri bune comparativ cu Carol al II-lea și Mihai, neparticipant pe front, dar mareșal fals, care sunt ridicați în slăvi de teveriști la „ora regelui”.

După 1990, când în România s-a reinstaurat democrația, s-a revenit la numele consacrat, Academia Română redevenind o instituție care activează pe baze democratice.

            În Dicționarul academicienilor români, 1866 - 1999, Dorina N. Rusu preciza că până în anul 1999 Academia a avur 1.494 membri, dintre care 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri de onoare, 109 corespondenți, 1 ales post-mortem). Dintre membrii străini, țările cu cei mai mulți membri erau Franța cu 163, Germania cu 60, Italia cu 48, SUA cu 39, Anglia cu 22, URSS (Rusia) cu 20, Belgia cu 17 etc.

Dar au fost și alte probleme care ne fac să ne întrebăm asupra falsurilor de pe aici. Scriitorul Andrei Vizanti, ales ca membru corespondent în 1882, a fost îndepărtat în 1903, după ce a părăsit țara pentru a scăpa de o pedeapsă pentru delapidare de bani publici.

Unul dintre membrii controversați a fost filologul Alexe Procopovici, despre care Eugen Lovinescu spunea că este „omul care nu a scris nimic”. Însuși Lovinescu a fost respins în mod „scandalos” din cauza opoziției lui Nicolae Iorga și Ovid Densusianu, fiind ales membru post-mortem în 1991.

Elena Ceaușescu (specialista în „codoi”) a fost aleasă membru titular în 1974, iar Nicolae Ceaușescu membru titular și președinte de onoare în 1985 (după model regal). Cei doi au fost excluși post-mortem la ședința din 26 decembrie 1989. Manea Mănescu a fost ales membru titular în 1974 și exclus la 2 februarie 1990. Același lucru s-a întâmplat și cu Suzana Gâdea (un nepot al ei, fost liberal, e pe la BNR). Ambii au avut la activ condamnări zice-se penale, de fapt politice,  după 1989. 

Dar nu se zice nimic de apetența membrilor familiei regale (vezi AICI) de titulaturi „academice”, studiile și lipsa „genialității” nedându-le acest drept care era „bun pentru CV”! Pe 15 martie 1890, moştenitorul Coroanei, Ferdinand, a fost proclamat membru onorofic. În ziua următoare, regele Carol I, regina Elisabeta și principele Ferdinand au luat parte la şedinţa Academiei.

În cuvântul său principele Ferdinand afirma următoarele: „Este o datorie din partea mea ... spre a exprima adâncul meu sentiment de recunoştinţă, pentru marea distincţiune ce Academia mi-a făcut, proclamându-mă membru onorific al acestui aşezământ de cultură naţională... ”

La 22 mai 1915 regele Ferdinand I şi regina Maria (cea cu amoruri scandaloase și copii din flori, despre care am scris AICI) însoţiţi de principele Carol au luat parte la şedinţa Academiei Române ţinută cu prilejul decernării premiilor, pentru lucrările cele mai de seamă ale scriitorilor români. Și regale a zis: „În aceste zile de grele griji şi de uriaşe răspunderi, mi-a fost [de] adâncă mângâiere sufletească, când am aflat că sesiunea anuală a fost inaugurată prin proclamarea mea ca protector şi preşedinte de onoare, şi încă prin o rezoluţiune cu totul gingaşe, aceea de a primi pe regina, prea iubita mea soţie, între membrii de onoare.”

Și ștafeta trebuia dată mai departe. La 14 mai 1919, regele Ferdinand I şi regina Maria împreună cu principele moştenitor Carol au asistat la şedinţa solemnă a Academiei Române în care s-au serbat cu întârziere de trei ani, jubileul de 50 de ani al Academiei Române. Cu această ocazie regele Ferdinand I în discursul său arăta că: „În lupta sfântă, pentru unirea tuturor Românilor, Academia Română şi-a avut partea ei importantă, pe terenul cultural; de aceea, izbânda ţării, este şi izbânda ei….”

Și așa și regele Carol al II-lea (1930-1940, cu amoruri scandaloase, corupție și crime, vezi AICI) a fost „protector” şi „preşedinte de onoare al Academiei Române” în timpul domniei sale. Cu morala și cu faptele sale, cu viața tumultoasă, merita oare? Și totul a culminat cu primirea ca membru de onoare (din 2007) a „M.S. Regele Mihai I      (n. 1921), fost rege al României”, dar care nu a participat nicio oră pe front, așa cum se scrie în lista membrilor. Studii? Genialitate? Canci! Controverse sunt destule. Despre studiile sale în domeniul militar noi am scris (militari „de operetă, vezi AICI) și despre poziția sa împotriva integrității României prin semnarea declarației de la Budapesta din 1989, de asemenea. Dar ce mai contează! Față de declararea soției lui Mihai, Ana, drept regină și înmormântarea sa cu onoruri naționale nu e mare lucru. Că și TVR ne bate la cap cu „ora regelui”, dar asta e o altă problemă... Merkel, Trump, Putin, Macron și alții se bagă prin academiile lor? Regina Angliei? Charles? 

O problemă importantă este averea Academiei Române, pe care o vom adânci ulterior. Noi am scris despre jaful făcut după anul 1990, despre principala greșeală a Parlamentului de a reface drepturile de proprietate anterioare anului 1946 în lipsa cadastrului funciar și nelimitarea la acest an, ci ducerea în trecut, chiar până la invalidarea reformelor lui Cuza. 

 

Gânduri adevărate sau false?

 

Reglementările, interpretabile din această cauză, au produs un val de revendicări și procese ce ne-au adus dezordinea de astăzi din domeniul proprietății funciare din România (situația din Transilvania – vezi AICI, procesul optanților – vezi AICI, al cui este Ardealul? – vezi AICI etc.). Greșelile în înstrăinarea terenurilor din proprietatea Academiei Româna va trebui tratată separat în viitor după ce ne vom documenta mai bine.

 

 

Ofițeri de operetă sau falsul secolului XXI

 

Moto: „Nu există nenorocire mai mare decât ordinele emanând de la suveranul care stă la curte. Necunoscând nimic din problemele militare, să participe la organizarea lor, aceasta-i dezorientează pe ofițeri.” (Sun Tzu în Arta razboiului) Să fie vorba și de mareșalul Mihăiță?

 

Cele mai mari falsuri s-au făcut în domeniul apărării și securității naționale. Domeniul este sensibil și prea multe nu scriem față de ce am scris. Greșeala cea mai mare s-a făcut de toți miniștrii, dar mai ales de ministrul Oprea, cel care a ținut să fie și doctor, și profesor universitar, și conducător la doctorat în două instituții, în universitatea națională Carol I a M.Ap.N., dar și în Universitatea subordonată S.R.I. Ca ministru al apărării naționale a acordat gradul de ofițer unor politicieni care nici măcar nu au făcut cel puțin o zi de armată, el însuși obținând grade militare cu nemiluita după funcția de jurist militar doar în acte. Dar mai bine citiți AICI (militari de operetă).

Așa că într-o țară a Uniunii Europene, uniune „falsă” până când va hotărî să ne primească în Shengen și nu se va judeca procesul cu EADS, cu un parteneriat strategic fals, cu Kovesi candidat la postul de procuror șef UE, când Germania, Austria și Rusia sunt de aceeași parte a construirii unei conducte pentru gaze rusești, contrară licuriciului de peste Atlantic,  țară condusă de mai bine de 14 ani de zile de doi presedinți falși, dar votați de români, cu o justitie falsă, cu un parlament în mare măsură fals, cu mai toate ce ne inconjoară de o falsitate strigătoare la cer, ne mai strofocăm, așa cum scria colegul Nussem,  că țâțele, bucile, buzele unor „staruri” nesimțite, ba chiar și hrana noastră cea de toate zilele sunt false?! Dar nevalidarea bugetului de președinte?

 

Fără cuvinte (adevăruri)

 

Să fiți iubiți, nu cu falsuri păcăliți!

 

(continuare)

 

Constantin NIŢU

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

 

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

https://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

 

 

Vizualizări: 273

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Martie 8, 2019 la 4:20pm

Respect! 

Tuturor doamnelor și domnișoarelor:

„LA MULȚI ANI!”

http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/femeile


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Martie 7, 2019 la 4:49pm

Lecturat cu drag!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->