Zile de naştere

          Jocuri de cuvinte – Ip

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Ip

          Moto: „Iertăm, dar nu uităm!”

          Părerea noastră despre Transilvania o știu cei ce au citit articolele din blogurile mele (vezi „... Al cui este Ardealul). Știți cu toții că Ip este o comună din județul Sălaj, România, purtând numele satului component Ip. Toponimul Ip provine din numele Ipolit, acesta în final din grecescul antic Hippólutos – Ἱππόλυτος, acesta fiind derivat din híppos - ῐ̔́ππος, „cal”, + ‎lutós – λῠτός, „1. eliberare, dezlănțuire”. Ultimul element, găsit în nume, derivă din verbul lúō – λύω, „a desface, a dezlega, a elibera, a distruge”.

Comuna Ip în județul Sălaj

          Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ip se ridica la 3.648 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.946 de locuitori. Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind maghiari (47,04%), români (36,95%), romi (11,43%) și slovaci (2,49%). Pentru 2,08% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

          Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (46,46%), ortodocși (39,42%), baptiști (4,08%), romano-catolici (3,67%), greco-catolici (1,21%), penticostali (1,18%) și adventiști de ziua a șaptea (1,04%). Pentru 2,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

          Din punct de vedere geografic, județul Sălaj, din care face parte și coimuna Ip, este o zonă de dealuri și depresiuni situate pe cursul văilor Almașului, Agrijului, Someșului, Crasnei si Barcăului. Din totalul populației, 60,1% sunt etnici români, 26,4% maghiari și 6,7% rromi.

Județul Sălaj în România

Personalități istorice născute în județul Sălaj

          Numele județului, Sălaj, derivă din prenumele maghiar Szilágy, dublet la lui Silaghi, derivat din szil, ulm, + ágy, mal de râu. Szil e moștenit din protofinougricul *śala, „ulm”, iar ágy din protofinougricul *aδ̕ɜ sau *oδ̕, loc acoperit pentru a sta culcat (dormind), a pregăti locul de dormit; a face patul.

          Masacrul de la Ip

          Moto: „Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi." (Nicolae Iorga)

          Comuna Ip (Ipp în maghiară), care după spusele unor maghiar de azi ar fi trebuit să fie multiculturală, conform datelor recensământului din 1930 număra 2.014 locuitori, dintre care 898 reformați, 549 romano-catolici, 390 greco-catolici, 113 baptiști, 58 mozaici, 4 ortodocși și 2 de alte religii [Recensământul populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II: Neam, limbă maternă, religie, București 1938, pag. 715].

Nordul Transilvaniei luat prin Dictatul de la Viena

          În comuna Ip a avut loc un masacru în toamna anului 1940, comis de trupele horthyste, soldat cu 157 de morți. Victimele masacrului de la Ip se află înmormântate în Cimitirul Eroilor, creat în același an, în memoria lor.

          Acum 81 de ani, în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari (nemulticulturali) și cu membri ai organizației Nemzetőrség (Straja națiunii) au ucis 157 de localnici români și un copil înaintea nașterii sale. Precis vom scrie cândva „Jocuri de cuvinte – ură”.

          După Dictatul de la Viena din 30 august 1940 [vezi „Nazismul și al doilea război mondial (1933-1945)” și „Istoria Transilvaniei (Al doilea razboi mondial) 9.7”], un rezultat al arbitrajului politic germano-italian, nord-vestul Transilvaniei intră sub ocupație maghiară.

          Teritoriul ocupat de horthyști în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume precum și ținuturile secuiești. Un număr de 8 județe din totalul de 23 câte număra Transilvania în perioada interbelică au fost înstrăinate în întregime, iar alte 3 au fost spintecate în două.

          Județul Sălaj este și el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a maghiară intră în orașul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriul transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacrați 477 de români.

          Sub pretextul răzbunării celor doi militari unguri morți într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăsește în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nușfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip.

          Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună.

          În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge în Ip. Imediat acesta împreună cu membrii gărzii naționale din comună s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn și împușcându-i.

          Au fost uciși în acest mod 18 români. Crimele au fost comise înainte de miezul nopții. Întors la sediul gărzii naționale din Ip, Vasvári Zoltán dă indicații membrilor să pregătească 10 căruțe și mai mulți oameni pentru dimineață în scopul îngropării victimelor ucise până atunci.

          Locotenentul părăsește apoi postul. Imediat după se aude o rafală de mitralieră trasă din sat, iar Vasvári se întoarce la sediul gărzii naționale pretextând că sătenii români i-au atacat compania. Furios se adresează oamenilor din corpul de strajă local, spunând că va incendia comuna.

          Unul dintre comandanți a încercat să-l oprească răspunzându-i că așezarea este compusă în proporție de 70% din maghiari. Vasvári a simulat în continuare că va da foc numai caselor românești, dar același comandant a protestat spunând că nici acest lucru nu este posibil întrucât gospodăriile românilor sunt răsfirate printre cele ale ungurilor.

          Atunci Vasvári Zoltán a cerut să i se dea oameni din garda locală care să arate soldaților lui caselor românești, pentru a-i împușca pe vlahi. De data această ordinul i-a fost acceptat. S-au format 6 echipe de soldați în frunte cu câte un om din garda locală, drept călăuză. Astfel alcătuite au pornit fiecare pe ulițele comunei.

          Echipa I a acționat pe drumul ce duce spre localitatea Suplacu de Barcău. Toți românii din această zonă care au fost găsiți acasă au fost împușcați. Și-au găsit moartea 62 de oameni.

          Echipa a II-a a acționat în zona bisericii și a cimitirului din Ip. După indicațiile date soldaților de către calăuza Csepei Sigismund au fost împușcați 21 de locuitori. Echipa a III-a a mers pe drumul ce duce spre comuna Camăr. Au fost omorâți 13 români.

          Echipa a IV-a a acționat pe drumul către satul Zăuan, unde au fost împușcați 9 locuitori. Echipa a V-a a mers în zona de pe malul pârâul Barcău, fiind omorâți 36 de români. Echipa a VI-a trebuia să acționeze în aceeași zonă cu echipa a V-a, însă locuitorul Osz Andrei, ce era folosit drept călăuză, dându-și seama de gravitatea faptelor lor a declarat că el nu cunoaște casele românilor, deoarece venise de puțin timp în comună. Astfel, ultimele două echipe au fost nevoite să meargă împreună.

          În tot acest timp, populația română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte și paturi de armă. Mai mulți copii au fost sfârtecați cu baionetele. Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor și a bisericii.

          A doua zi dimineața, din ordinul locotenentului Vasvári, mai mulți localnici au fost puși să sape o groapă în cimitiriul satului, iar alți săteni au fost scoși cu căruțele și au mers din casă în casă pentru a ridica și transporta cadavrele la groapa comună.

          La 68 de ani de la Dictatul de la Viena și masacrul din Ip, singurul supraviețuitor rămas încă în viață, Gavril Butcovan a acordat un interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data de 2 septembrie 2008 [Gardianul, „68 de ani de la Dictat. Mărturii despre masacrele de la Ip și Trăznea”, din data de 02.09.2008].

          Martorul povestește: „În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori.

          L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru.

          Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă.

Monumentul martirilor de la Ip

          La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei....”

          Și relatarea continuă... Gavril Butcovan amintește și de celelalte crime comise în noaptea masacrului. Dar în final adaugă: „Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyști.

          Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin 3 familii de români. Cu siguranță, dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic.” Cu acest unic supraviețuitor s-a realizat și un scurt film (https://www.youtube.com/watch?v=8H5q5TArNgQ), de către istoricul col. (r) dr. Mircea Dogaru, cu Gavrilă Butcovan, pentru emisiunea Istoria care Doare, de la TvRM Educaţional.

          După 1983, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, cu denumirea „Monumentul martirilor din comuna Ip”, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

          Vizionați filmul „A fost odata in Transilvania”, realizat în 2007 de universitatea Hyperion, regizat de către Manuela Morar (https://www.youtube.com/watch?v=GF7Wryudu9k). Sunt curios dacă ai noștri conducători de „cea” de astăzi pomenesc oarece de eveniment, duăî ce recent s-a realizat la Sibiu statuia lui Samuel von Brukenthal (1721, Nocrich – 1803, Sibiu), inamic al poporului român, lăudat de profesor...

Cu studii la universitățile din Halle și Jena, nu obține însă un titlu academic, adică fără diplomă, cam ca Voiculescu azi, pe la Viena, care a prezentat doar o adeverință. În epoca lui Samuel, diploma de absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de bună purtare pe durata studiilor...

          De bază în Unio Trium Nationum, uniune „prietenă” a românilor din Transilvania, în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă.

Inaugurarea statuii lui Brukenthal

          Preşedintele Klaus Iohannis a afirmat sâmbătă, la ceremonia de dezvelire a statuii baronului Samuel von Brukenthal în Piaţa Mare din centrul istoric al Sibiului, cu ocazia aniversării a 300 de la naşterea acestuia, că amplasarea monumentului în acest loc este „un omagiu adus preţioasei sale moşteniri, o confirmare a convingerii sale că la temelia bunei guvernanţe stau educaţia şi cultura”, relatează Agerpres.

          Eu vă invit să numărați câți șefii de promoții sunt în asistență, în guvernul și în parlamentul de acum. Și apoi oputem discuta de „România educată”!

          (continuare)

          CN

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Septembrie 15, 2021 la 2:17pm

Colega Adriana Cantemir îmi scrie pe Whatsapp:

Scrieți pe toate canalele ce qa făcut acest Brukenthal:

Spuneți pe toate canalele ce a făcut acest BRUKENTHAL

Martiriul lui Horea și Cloșca !

Execuția prin tragere pe roată a lui Horea și Cloșca s-a desfășurat după un ritual stabilit dinainte . Primul a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri , în timp ce Horea asista în picioare . A urmat Horea , căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele , apoi călăul , pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia , i-a zdrobit pieptul și după 8-9 lovituri și-a dat sufletul . Conform sentinței , au fost apoi eviscerați , iar organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor . Corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea populației . Corpul lui Crișan , care se spânzurase în închisoare , a fost tratat în aceiași manieră .

Cine era atunci guvernator al Transilvaniei ? Samuel von Brukenthal ! Cine a dat ordinul pentru acest groaznic supliciu ? Samuel von Brukenthal ! Un sas ucigaș de români patrioți ! Și ce s-a întâmplat ieri ? I-au dezvelit statuia ridicată în onoarea lui . A unui criminal de români . Rușine !

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->