Zile de naştere

           Jocuri de cuvinte – măr (1)

         Geografie lingvistică

         (postarea precedentă)

         Măr

Moto: „Fruct oprit al tinereţii,/ Din tot darul primăverii/ Aş mai cere-atâta vieţii:/ Nu un măr răzleţ, ci... Mary.” ((Doamnei Mary, madrigal de Cincinat Pavelescu)

         Am scris despre toamnă (vezi „Jocuri de cuvinte – toamnă”, „Jocuri de cuvinte – octombrie”, „Jocuri de cuvinte – noiembrie”) sau despre ploaie (vezi „Jocuri de cuvinte – ploaie”). Cu câteva zile în urmă s-a comunicat în media de recolta bogată de mere de la Voinești, Dâmbovița, este cu 30% mai mare ca cea de anul trecut. Plus că amicul Ionel Novac mi-a trimis o frumoasă prezentare a falnicului măr. Așa că, la treabă! Cu 9 intrări în dicționarele românești și cu vreo 54 de definiții, știți toți că mărul este fructul pomului numit tot măr, pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica).

Frunze și flori de măr

         DEX '09 (2009) specifică etimologia: „lat. melus”. Aici ar trebui să fim mai riguroși. Cuvântul măr ca fruct este moștenit din latinul vulgar *melum, acesta din latinul mālum. Comparați cu mer în aromână, mail în romanșă sau mêl în friuliană, toate însemnând fructul „măr”. Cuvântul măr ca pom e moștenit din latinul vulgar *melus, acesta din latinul mālus. Comparați-l cu italianul melo, „măr (pom)”. Englezii le diferențiază prin apple, „măr (fruct)” și apple tree, „măr (pom)”.

         Cuvinte în alte limbi pentru pomul măr:

֎ aball în irlandeza veche, aballenn în bretona veche, abalnā* în protoceltică, ābele în letonă, obelis în lituaniană, uobēle în letgaliană, abhaill, abhall în irlandeză, abhall, craobh-ùbhlan în galică scoțiană, afallen, coeden afalau în velșă, afall în galeză medievală;

֎ ablanĭ - аблань, jablanĭ - ꙗблань, oblanĭ - облань јабука în slavă veche;

֎ æbletræ în daneză (din æble, „măr”, + træ, „copac”), æble în daneză, æppel, æppeltrēow în engleză veche;

֎ alma ağacı în azeră, alma ağaş - алма ағаш în cazahă, almafa în maghiară (din alma, „măr”,+‎ fa „copac”), almağas - алмағас în bașchiră, elma, elma ağacı în turcă;

Almafa

֎ apal în norvegiană nynorsk, apaldur în feroeză, Āpēla gācha - আপেল গাছ în bengali, Apfelbaum în germană,‎ aplboym - אַפּלבוים,‎ eplboym - עפּלבוים în idiș, Äppelbam în luxemburgheză, appelboom în afrikaans și în sorabă de jos, appelboom, appelaar în neerlandeză, Appelboom, Äppelboom în germană veche, äppelträd, äppleträd în suedeză, apple tree, apple în engleză, eplatré în islandeză, epletre în norvegiană, norvegiană bokmål și norvegiană nynorsk;

֎ aualen, auallen în bretonă medievală,, auallen în corni veche, avalen în corni, avalenn, gwezenn-avaloù în bretonă;

֎ billey ooyl în manx;

֎ cây táo în vietnameză;

֎ crann úll în írlandeză;

֎ dara sevê în kurdă;

֎‎ deraxt-e sib - درخت سیب în persană;

֎ dtôn àepbpern - ต้นแอปเปิล în thai;

֎ ets tapúakh - עֵץ תַּפּוּחַ în ebraică;

֎ jablan - яблан în bulgară, jablana în slovenă, jabloň în cehă și în slovacă, jabłoń în poloneză, jáblonʹ - я́блонь și jáblonja - яблоня în rusă, jabłučina, jabłoń în sorabă de sus, jablunja - я́блуня, jáblinʹ - я́блінь în ucraineană, jabłušcyna în sorabă de sus, jáblynja - я́блыня , jáblanʹ - я́блань în bielorusă, jabólknica - јаболкница în macedoneană, jabuka - јабука în sârbocroată și în sârbă (toate, pe diferite căi, din protoslavicul *abolnь);

֎ maceira în galiciană și în portugheză (din mazá +‎ -eira, din vechiul galician și vechiul portughez maçẽeyra, din medievalul latin mazanaria), manzano în spaniolă, mazaira în galiciană, mazanal în asturiană (în final din latinul vulgar, în dialect iberic, mattiana, prescurtare din latinul malum matianum, literal „mărul lui Matius”, cu referire la un tip de măr; Matius, un prieten al lui Cezar, era un horticultor roman și autor de cărți de gătit);

֎ malus în latină, măr în română, mer în aromână, melâr în friuliană, melo, albero din mele în italiană, melu în corsicană, miluçâr în friuliană [din miluç, „măr (fruct)”, diminutiv al lui mêl, din latinul vulgar *melum, din latinul mālum];

Le pommier

֎ mihšiimiša în miami (limba poporului mayaimi, însemnând „apă mare", cu referire la lacul Muami, SUA);

֎ miliá - μηλιά în greacă [din mílo – μήλο, „măr (fruct)” +‎ -iá - -ιά];

֎ mtofaa în swahili;

֎ omenapuu în finlandeză, õunapuu în estonă [omena/õuna, „măr (fruct)”, +‎ puu, „copac”)];

֎ peme molle în albaneză;

֎ phabajin în țigănească;

֎ píngguǒshù - 苹果树 în chineză;

֎ Pirus malus (wikispecies) în convenții internaționale;

֎ podabim, podep în volapük;

Cuvântul măr (pom) în limba română

֎ pomarius în latină, pomer în catalană și în venetă, pomèr, pomaro în valenciană, pomera, pomièr în provensală, pomièr, pomièra, pomièira în occitană, pomiere în novială, pomiero în ido și în interlingua, pommier în franceză [atestat prima dată pe la 1100 ca pumer, din pomme, „măr (fruct)”, +‎ -ier], pomujo, pomarbo în esperanto, poumyi în normandă (toate, pe diferite căi, din latinul pomarius);

֎ puno ng mansanas în tagalogă;

֎ ringo no ki - 林檎の木 (りんごのき) în japoneză;

֎ sagarrondo în bască;

֎ sagwanamu - 사과나무 în coreană;

֎ šájarat it-tuffāħ - شجرة التفاح‎ în arabă;

֎ seb ka ped - सेब का पेड़ în hindi;

֎ siġra tat-tuffieħ în malteză;

֎ súreplatræ în feroeză;

֎ umarina - умарина în erza;

֎ vašlis xe - ვაშლის ხე în gruzină;

֎ xnjoreni - խնձորենի în armeană.

În diferite limbi mărului fruct i se zice:

֎ Aapel în francică moselană;

֎ abalo- în gaulois, abalom* în proto-celtică, abbel, abbele în flamandă orientală;

֎ ablŭko - аблъко în slavă veche;

֎ ābols în letonă [din protobalticul *āˀbōl, la genitiv *āˀbeles, din această paradigmă rezultând cele două forme, ābols, „măr (fruct)”, și ābele, „măr (pom)”, diferențiate ulterior, din protoindoeuropenele *h₂ébl̥, *h₂ebōl];

Érett Jonagold almák (mere Jonagold coapte)

֎ āc̣°ā - аҵәа în abhază;

֎ aḍeffu în chaoui;

֎ æble în daneză (din vechiul danez æplæ, din vechiul norvegian epli, din protoindoeuropeanul *h₂ébōl, „măr”);

֎ àep bpern - แอปเปิล în thai;

֎ aepôl - আেপল, apel - আপেল în bengaleză;

֎ æppe în engleză veche;

֎ afal în velșă;

֎ āfalu - އާފަލު în maldívă;

֎ ʻāhia în haitiană kreolă și în havaiiană

֎ aipple, aiple în scots;

֎ alim - алим în mongolă, alma - алма în bașchiră, cazahă, chirghiză, karatschai-balkară, kumükă, nogaï, shor, tătară și urum, alma - ئالما în uigur‎ă, alma în azeră, găgăuză, maghiară, tătară crimeană și turcmenă, elma în turcă, olma - олма în mari, olma în uzbecă, ulma - улма în ciuvașă, ulmo - улмo în udmurtă (din prototurcicul *alma, „măr”, acesta având mai multe posibilități de origine: din sanscritul amla - अम्ल, „acru”, dar utilizarea denumirii plantei este pentru măcriș; din sanscritele amala - अमल, „imaculat, alb, strălucitor”, āmalaka - आमलक, āmalakī - आमलकी, „emblematic”, care a trecut în iraniană și prin arabicul ʾamlaj - أَمْلَج- în limbile europene; din sanscritul āmra - आम्र, „mango”, a trecut de asemenea pe scară largă în limbile europene; în cele din urmă din protoindoeuropeanul *h₂ébōl, aceeași rădăcină de unde provine și englezescul apple, sursa imediată fiind probabil tocariană; din prototurcicul al + latinul malum; din *a(ː)lima, acesta din * almïla, după cum este atestat în karakanidă);

֎ aṗá în țigănească, āpal - ಆಪಲ್ în kannada;

֎ apel - আপেল în assameză, Apel în luxemburgheză, apel în frizonă, indoneziană, javai și malai, apel, aplo în papiamento, Apfel în germană (din medievalul german apfel, din vechiul german apful, din protogermanicul de vest *applu, din protogermanicul *aplaz, din protoindoeuropean *h₂ébōl), apful în germană veche, āpil - ఆపిల్ în telugu, apile, iapule în xhosza, apla în țigănească, apole în sesotho, soto și tswana;

֎ āporo în maori;

֎ Appel în niederdeutsch, appel în neerlandeză, afrikaans și limburgheză, apple în engleză (din medievalul englez appel, din Ovechiul englez æppel, „măr, fruct în general, minge”, din protogermanicul de vest *applu, din protogermanicul *aplaz, „măr”, din protoindoeuropenele *h₂ébōl, *h₂ébl̥, „măr”), äpple în suedeză, Aupel în plautdietsch;

āppiḷ - ஆப்பிள் în tamilă;

zwei Äpfel

֎ āppiḷppaḻaṃ - ആപ്പിൾപ്പഴം în malaialam;

֎ apulo în chichewa;

֎ apuro în shona;

֎ ápus în karokă;

֎ ápuʾ- سیب în pawnee, 'apu în samoană;

֎ aval în bretonă și în corni;

֎ ʿaž - ӏаж în cecenă, ʿeč - гӏеч în avară, ič – ич în lezgi (achine cu änš – аӏнш în archi);

֎ bilasáana în navajo;

֎ daabılaka - дьаабылака în iakută;

֎ epal în malai;

֎‎ epl - עפּל în idiș, eple în norvegiană, epli în islandeză și în feroeză, ēppel în sami de nord;

֎ èso òro òyìnbó în joruba;

֎ fætk’°y - фæткъуы în osetă;

֎ guavirana’a în guaraní;

֎ ihabhula în zulu;

֎ iipili în groenlandeză;

֎ jabălka - ябълка în bulgară, jabko în casubă, jablko în cehă și în slovacă, jabłko în poloneză, jablok - яблок în udmurtă, jablok în veps, jabloko - яблоко în rusă, jábluko - я́блуко în ucraineană, jabłuko în sorabă, jáblyk - я́блык în bielorusă, jabolko - јаболко în macedoneană, jabolko în slovenă, jabuka - јабука în sârbă și în sârbocroată, jabuka în bosniacă și în croată, japlok - яплок în chuktche, yabloko – яблоко în iakută (în final din protoslavicul *ablъko, acesta din protoindo-europenele *h₂ébōl, *h₂ébl̥.);

֎ kāya - కాయ în telugu;

֎ kii onohi în havaiiană;

֎ kimminaujaq în inuktitut;

֎ ku shu - ཀུ་ཤུ în tibetană;

֎ ma/r` - ма/рь în mokscha;

֎ maçã în portugheză, manzana în spaniolă, mazá în galiciană, mazana în aragoneză și în asturiană (din latinul vulgar mattiana în dialect iberic, prescurtare a latinului malum matianum, literal „mărul lui Matius”, cu referire la un tip de măr; Matius, prieten al lui Cezar, era un horticultor roman și autor de cărți de bucate);

֎ mail în romanșă, malo în interlingua, malum în latină, mel în sardă, melä - ሜለ în tigrinya, mela în italiană și în corsicană, mìlo, méla în napolitană, miluç, mêl în friuliană, mollë în albaneză, măr în română, mer în aromână;

֎‎ manrha - مڼه în pastu;

֎ mansana în quechua, mansanas în tagalogă;

֎ mêlon - μῆλον în greacă antică, mílo - μήλο în greacă, milo în griko;

֎ mihšiimina în miami;

֎ obuolys; obelis în lituaniană;

֎ omena în finlandeză, õun în estonă, õuna în votică;

֎ ooyl în manx;

֎ Opfi în bavareză;

֎ paoma în malgașă;

Une pomme

֎ peme în valonă;

֎ phabaj, phábáji, ṗabǝ́y în țigănească;

֎ píngguǒ - 蘋果, 苹果 în chineză;

֎ poba în caló;

֎ pod în volapük;

֎ pom - ፖም în amhară, pom - ប៉ុម în khmeră, pòm în haitiană, pòm în haitiană kreolă, pom în ladino, valenciană și volof, poma în catalană, occitană și provensală, pôma în madagasc(ar)ă, pome în gallo și în novială, pomme în franceză, pomo în esperanto, ido, interlingua, italiană și venetă, pomu în shingazidja, poume în normandă, pumu, puma în siciliană;

Cuvăntul măr (fruct) în diferite limbi

֎ ringo - 林檎, りんご în japoneză;

֎ sagar în bască;

֎ sagwa - 사과 în coreană;

֎ sapharcand - सफरचंद în marathi, sapharjan - સફરજન în gudjaráti;

֎ say în zazaki;

֎ seb - себ în tadjică, seb - سيب → în pastu, seb - सेब în hindi, sēb - ਸੇਬ în pandsabi, sēba - સેબ, sēpa - સેપ în gudjaráti, sēbu - ಸೇಬು în kannada, sīb - سیب în ‎urdu, ‎sīb - سيب în persană farsi și dari, sêv în kurdă, sevama - सेवम în sanscrită, sew - سیو‎ în pastu, sēʿ - سیع în shahmukhī;

֎ seo - ସେଓ în orija, siō - ਸਿਓ în pandsabi;

֎ sītāphala în pali;

֎ svgata - ᏒᎦᏔ în sherokee;

֎ takkólchoba în alabama;

֎ táo în vietnameză;

֎ ‎tapūaḥ - תַּפּוּחַ în ‎ebraică;

֎ tfāḥ - تفاح în arabă algeriană, tofaa în swahili, tufaax în somaleză, tufaḥ – ቱፋሕ în tigrinya, tufaxe în arabă cipriotă, tuffāḥ - تفاحة‎, تُفَّاحٌ în ‎arabă, tuffieħa în malteză;

֎ ubhal în galică scoțiană;

֎ úll în irlandeză;

֎ umār în livisch, umarʹ - умарь în erza;

֎ uobeļs în lettgaliană;

֎ vašli - ვაშლი în gruzină;

֎ xnjor - խնձոր în armeană;

֎ xocotl în nahuatl central;

֎ ئالما în uigură.

         Mărul în viață și în (c)arte

         Moto: „Se balansa, din pom în pom,/ Nu cunoştea deloc dezmăţul,/ Dar ea s-a transformat în om/ Doar când a dat, în măr, cu băţul.” (Primul act de inteligenţă al maimuţei, de Pavel Găgeanu din ziarul „Viaţa Buzăului", 23 iulie 2005)

         „De florile mărului” înseamnă fără rost, cam cum a acționat președintele asociației blocului nostru, care l-a pus șef la scara 2 pe un matrafoxat și analfabet nefuncțional, deși zice că optează pentru Scara Educată. Și fiind șeful scării cam gângăvit, acționează și el „de florile mărului”, adică fără un scop anumit, dar poate pentru un scop doar de el și de cei din umbră știut. Doar ne promite uneori. Și pe cel nou numit l-a decorat unchiul Sam. 2%? Vechituri?

         Dacă măcar ne-ar fi mărit pensiile celor de pe scară, „trăiam și noi ca în flori de măr”, adică duceam o viață fericită, lipsită de griji. Că ne promisese în campania electorală... Dacă nu era pandemia, mergeam și noi la vreo nuntă și puteam vedea „mărul mirelui”, o creangă de măr împodobită cu turte, mere etc.

         Ehe, pe vremuri se făcea la nuntă, un „colac mare împodobit cu mere”, la țară, care se aducea în biserică pentru a fi sfințit de preot. Pe la mine prin Muscel joia se împodobea un brăduț. Pe la anumite nunți se întâmplă ca unii să se matrafoxeze și „să-i bată măr” pe alții...

Când eram puști, la o nuntă am văzut pe unul șucărit pe altul fără motiv, chipurile că avea „mărul lui Adam” prea mare, partea aia proeminentă a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbați în partea anterioară a gâtului, ba și pentru că nu arătau bine „merele obrazului”, adică „pomeții”, că tot de la pommier, „măr”,s-a trecut la pomete la francezi.

         Că noi, educatorii, nu-i putem educa pe to(n)ți, cu voia lor, mai rămân și analfabeți funcțional, care îi influențează în rău și pe alții, deoarece „merele putrede strică și pe cele bune”, adică exemplele rele exercită o influență dăunătoare. Asta e! Dar poate seamănă ăștia cu părinții lor, că „mărul nu cade departe de pom”.

Mărul lui Adam, care crește in principal la bărbați, care capătă astfel o voce mai joasă ca a femeilor

         Mai avem noi multe expresii, ca „mărul palmei” (podul palmei), „măr de pământ” (cartoful, vezi „Jocuri de cuvinte – cartof”), „măr-paradis”, adică roșie, fruct interzis de musulmani (vezi „Jocuri de cuvinte – tomată”), deoarece în interior apare forma unei cruci.

Un măr pe zi ține doctorul departe

         În satul meu, tot „măr de pământ” îi ziceam și napului porcesc (așa îi zic și acum, nu Helianthus tuberosus). Ba mai jucam și jocuri de copii de la țară precum „de-a mărul”, „de-a mărul putred”, „mărul din căciulă” și altele, atunci când nu puteam juca țurca sau oina pe coclauri, că președintele de atunci nu ne îndemna la golf, de care nici nu auzisem (vezi „Jocuri de cuvinte – golf”).

         Copilărind în zonă de deal (vezi „Dor de acasă”), în fosta comună Livezeni, din fostul județ Muscel (vezi „Jocuri de cuvinte – muscel”), acum sat al comunei Stâlpeni, mărul era prezent peste tot, neplângându-mă eu că nu am îngurgitat banane, cum se plângeau unii pe la îngrămădeala aia din decembrie și după, botezată revoluție.

         Și ce bune erau! Aveam destule specii - măr crețesc, măr domnesc, măr ionatan, măr dulce, măr văratic, măr parmen auriu, măr bot de iepure și multe altele. Am gustat în pădurea de la câteva sute de metri depărtare și mere pădurețe, că la două zile frumoase, într-una precis mergeam câteva ore în pădure.

         De la unul mai mare cu vreo 10 ani ca mine aveam eu să aflu pe la 10 ani că nu e bună în clasa întâi expresia „Ana are mere”, că atunci sânii sunt mici, iar dacă era trecută de 18 ani însemna că are sânii mici și că nu prea se uită băieții la ea, fiind ei amatori de pepeni.                    Doctorița mea, Dumitrescu, care știa pe nume toți copiii din comună, de care am mai povestit, avea soțul chirurg la Colțea și profesor universitar la București. El făcea naveta duminica la Stâlpeni. Așa erau doctorii de atunci.

         Ea m-a învățat că mărul ne menține sănătoși prin conținutul său, așa cum ne asigură și zicala „un măr pe zi ține doctorul departe”, cu corespondente cu rimă și în limbile engleză (an apple a day keeps the doctor away), franceză (une pomme chaque matin éloigne le médecin), italiană (una mela al giorno toglie il medico di torno) sau în portugheză (uma maçã por dia traz saúde e alegria).

         Alte zicale sunt: „mărul nu cade departe de copac” (la pomme ne tombe jamais loin de l’arbre, amintită de prietenul Boileau când i-am povestit despre părinții mei), „Gâlceava e ca mărul încărcat cu fructe: cum îl scuturi, cum îţi cad merele în cap.” (proverb persan), „De ar fi moşu' cât de bătrân, tot ar mânca măr din sân.” (proverb românesc, dar unii preferă pepenii, ptiu drace, de după operațiile estetice).

         Era să uit de proverbul latin AB OVO USQUE AD MALA, „de la ouă (până) la mere”, adică de la început până la sfârșit. Asta deoarece romanii începeau prânzul cu ouă și îl terminau cu mere. Bine, sclavii nu prea, vai de capul lor, dar Nero și ai lui...

         Scriitorii și-au adus aminte și ei că s-au odihnit la umbra unui măr sau au mușcat cu plăcere dintr-un măr. Relevantă este poezia lui Mihai Beniuc „Mărul de lângă drum”, din care dăm numai prima strofă (Sunt măr de langă drum și fără gard./ La mine-n ramuri poame roșii ard./ Drumețule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală).

Puteți citi toată poezia din volumul „Poezii”, Editura Pentru Literatură, 1962 (click AICI) sau o puteți asculta recitată de L. Dumbravă și viziona imagini „adunate” cu voie sau fără voie din rețeaua web (https://www.youtube.com/watch?v=Z-EfaslJAPc), de la Zen Chung, Kaboompics.com, Pixabay etc.

         La măr s-au referit Eminescu („Și de-a soarelui căldură/ Voi fi roșie ca mărul” sau „ Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise”) și cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu, iubitori și culegători de folclor românesc („Cu mîndra de-acum un an/ Dintr-un măr mă săturam”, „Vino, mîndră-n deal la vii,/ Să mîncăm mere-gutui” sau „Frunză verde-a mărului/ Nu crede feciorului”).

         Cum vorba merge de colo-colo, poetul proletcultist Pas ne amintește că fetele o cam pățeau (Fira a fost luată de mama ei și bătută acasă măr), probabil neinspirându-se din Alecsandri (Lipsești de-a-ice,/ Că-ți sar în păr/ Și te bat măr.), care poate se inspirase sau nu și el din Anton Pann (Ia-l cu mîinile de păr, să-l pisez, să ți-l las măr. De scriitorii străini descoperiți singuri ce s-a scris despre mere.

         Iubitori sau neiubitori de mere, să fiți iubiți !

         (continuare)

         NC

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->