Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

       Jocuri de cuvinte - miel

       Geografie lingvistică

       (postarea precedentă, despre mască)

       Miel

       Moto: „Piesa-i bună-adevărat,/ Distribuţia grozavă,/ Dar decât un miel turbat,/ Preferam un... miel la tavă!” (Artur Blascioc, lui Aurel Baranga, pe vremea când apreciatul dramaturg a scris „Mielul Turbat”)

       Am scris noi despe Paște sau mai corect Paști, vezi „Jocuri de cuvinte – Paștele” (https://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-pa-tele). Și la această sărbătoare se sacrifică mielul pascal! Mielul este fiul oii și al berbecului. Oaie fu moștenit din latinul ovem, iar berbecul din latinul târziu berbēx, berbēce, variantă a latinului vervēx.

       Moștenirăm cuvântul miel din latinul medieval agnellus, care nu e altceva decât „puiul (de sex masculin) al oii, de la naștere până la doi ani”!. I se mai zice și cârlan, cârțar, noaten [MDA2 (2010)]. Etimologia completă este că îl luarăm din latinul agnellus, „mieluț, diminutiv al lui agnus, „miel”, luat și el din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós.

       Și nu cumva să-l confundați cu „miere”, miel zicându-i-se mierii în franceză, spaniola veche, asturiană, aragoneză, frisiană, volapuk ș.a. Cârlan provine posibil din rădăcina latinului vulgar *caballānus, diminutiv al latinului caballus sau din carnalis (vezi spaniolul carnero). Alte teorii zic că ar proveni din slavicul *kъrdlanъ sau chiar că ar fi dacic..

Miel

       Cârțar e un regional, de origine necunoscută și e mielul sau iedul mai mic de un an, iar noaten e moștenit din latinul medieval annotinus, -a, -um, „în vârstă de un an”.

       Dar să vedem cum i se zice mielului în alte limbi:

agnę - агнѧ în vechea slavă, agnè în romanșă, agne - агне în bulgară, agnea în valonă, agneau m, agnelle f în franceză, agneddu în siciliană, agnel în friuliană, agnello în italiană, agnellu în corsicană, agnus în latină, ngione, anzone în sardă, anhèl m, anhèla f în provensală, anho în portugheză, anyell în catalană, miel m, mioară f, mia f în română, njel în aromână (toate din latinul agnus);

amnós - ἀμνός, arḗn - ἀρήν în greaca antică;

anak domba în indoneziană;

arkume n în bască;

arní - αρνί n, amnós - αμνός m în greacă;

bakriso, bákriso în țigănească;

balja - баля în komi;

baranča f în slovacă, beránek m în cehă, bárány în maghiară (toate trei împrumuturi timpurii dintr-o limbă slavă, din proto-slavicul * baranъ);

barrā - बर्रा f în hindi, barre - بره în persană (din proto-iranianul * varn-aka-, din proto-indo-europeanul * urh₁en- „berbec”, de unde și sanscritul úraṇa - उरण , kurdul central berx - بەرخ, kurdul nordic berx - бәрх, verek în zazaki, grecul antic arḗn - ἀρήν (și vechiul armean gaṙnգ - առն);

baṭḳani - ბატკანი în gruzină;

bedot m în valonă;

berx - به‌رخ, berx în kurdă (vezi barre);

borrego m în portugheză (moștenit din spaniolul borrego, miel în al doilea an, din borra, „miel de un an”);

cordeiro m în portugheză, corder m în catalană, cordero m în spaniolă (din latinul vulgar * cordārius, „miel născut târziu”, din latinul chordus,m „târziu-născut”);

cừu con, cừu non în vietnameză;

dibé yázhí în navajo;

ēan în vechea engleză;

ėriena în lituaniană;

gaṙ - գառn armeană;

ḥamal - حمل m în arabă;

ħaruf m în malteză (din arabicul ḵarūf – خَرُوف, mia‎);

hurga - хурга în mongolă (vezi kuzu);

jagne - јагне n în macedoneană, jagnię n în poloneză, jagnje - јагње n în sârbocroată, jagnje n în slovenă, jagnjónok - ягнёнок m în rusă, jahňa n în slovacă, jahnja - ягня n în belarusă și în ucraineană, jehně n în cehă;

jērs m în letonă (din proto-slavicul *agnę, din proto-indo-europeanul *h₂egʷn-, stem al lui *h₂egʷnós);

Cuvântul miel în diferite limbi

karitsa în finlandeză;

kavir în zazaki;

kohitsuji - 子羊 (こひつじ), kohitsuji - 小羊 (こひつじ), ramu - ラム în japoneză;

kozu în tătară crimeană, kuzu în turcă, quzu în azeră (din turcescul otoman quzu - قوزی , „miel”, din precedentul *quzï, din proto-turcicele * kuŕɨ, * koŕɨ, „miel”; cognate cu vechiul uigur qozï - qwzy, karakanidul quzï̄ - قُزٖى și mongolul hurga – хурга, vezi mai sus);

lam n în daneză și în norvegiană, lam n, lammetje n în olandeză, lamb în engleză și în feroeză, ilamb n în islandeză, lamm în suedeză, Lamm n în germană (din germanul medieval lamp, în sec. al XIV-lea și lam, din vechiul germanic lamb, din proto-vest-germanicul *lamb, din proto-germanicul *lambaz, akin cu vechiul saxon lamb), lammas în finlandeză (berbecuț), lamme n în frizonă;

mbote mi în volof:;

memnā - मेमना f în hindi;

oen m în velșă (din proto-celticul *owignos; comparați cu bretonul oan, vechiul irlandez úan, din proto-indo-europeanul * h₂egʷnós, „miel”), ôn în corniș (din proto-celticul *ognos, din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós, „miel”), uan m în irlandeză (vechiul irlandez úan, din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós, „miel”);

virez - вирез în erzia;

ovačka f în slovacă;

paqlan - پاقلان în uigură;

qengj (din qingj, dialectul cham, din *(a) cíngla, dublă metateză a latinului vulgar * agniculus, „mieluț”, diminutiv al latinului agnus, „miel”), sheleg în albaneză;

ŝafidom în esperanto;

šoryk - шорык în mari de mijloc;

talé -טָלֶה m în ebraică;

tall în estonă,

tschut m în romanșă;

xai m în catalană,

yánggāo - 羊羔, gāo - în chineză.

       Semnificația mielului sacrificat de Paște

       Moto: „Domnul doctor Nicolae/ Are-un obicei şi el:/ Ca să îţi salveze-o oaie,/ Trebuie să-i dai un miel.” (calambur epigramatic „Medicului veterinar”, de Mircea Ursei, din „Mozaic epigramatic”, 2009)

       Sărbătorile religioase sunt pentru credincioși momente sfinte de preamărire a lui Dumnezeu și de înnoire spirituală. Pentru poporul român, sărbătorile de înaltă simțire spirituală sunt Paștile si Crăciunul. Prezența și jertfirea mielului pascal este legată de iesirea evreilor din robia egipteană, când s-a născut un „popor ales” care să trăiască in libertate.

       Cum care evrei? Ăia care își zic poporul ales, de parcă noi, celelalte popoare, am fi uitate de Dumnezeu sau de zeii în care credeți sau nu credeți. E poporul ăla ales care are acum în el și mulți foști comuniști români, așa cum depune mărturie Nicolae Steinhardt, care se adresează lui Al. Mirodan, cel care i-a reproşat că într-o notă autobiografică a făcut şi unele observaţii cu privire la atitudinea pe care s-ar cuveni s-o aibe evreii plecaţi din România faţă de fosta lor patrie (N-o fi jidanul botezat/ Chiar un român adevărat,/ Dar nici transfugul comunist/ Nu-i autentic sionist).

       Sacrificarea mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia păcatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut și la creștini care, in fiecare an de Sfintele Paști, jertfesc un miel a cărui semnificație religioasă cei credincioși n-o mai cunosc si se mulțumesc doar să spună că așa au pomenit ca de acest mare praznic să se taie un animal.

       Atât in Vechiul, cât și în Noul Testament este prezentă jertfa mielului pascal, ceea ce denotă o legatură firească dintre cele două Testamente (copy  and paste!). Pentru a înțelege acest lucru și a sublinia mai mult semnificația mielului pascal este nevoie ca înainte de a expune datele despre semnificatia religioasă a mielului pascal la români să citiți măcar biblia, pe care se vede că a citit-o și Alexandru Misiuga, cel care mărturisea în ziarul „Viaţa Buzăului" prin 2005, scuza lui Iuda de vânzare a lui Isus (Biblia m-a înfierat -/ Mită că aş fi luat./ Să refuz? M-ar fi crezut/ Că-s apostol... prost crescut!).

Friptură de miel

       După Vechiul Testament, sacrificarea mielului în ziua de 14 Nisan când începe Paștele iudaic, este instituită de Dumnezeu (cine este martor, cine văzu?), ceea ce atestă originiea sa dumnezeiască (Ies 12, 1-11). La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sângele animalului și cu el a uns amândoi ușorii si pragul de sus al casei, în care vor consuma carnea friptă cu azimă si ierburi amare (Ies. 12, 8). Se precizează ca animalul să fie de un an. Berbecuț curat!

       La iesirea din robia egipteană, se permitea ca în loc de miel să fie adus chiar un ied, animal pe care evreii nu l-au mai folosit atunci când au intrat în Țara Sfântă și după aceea (Lev. 23, 12). Din prevederile legate de modul cum să pregătească și să consume jertfa, reiese rolul acestui sacrificiu in cadrul sărbătoririi Paștelui iudaic, care se prăznuiește în prima din cele 12 luni ale anului (Ies. 12, 1).

       La păgâni, accentul sărbătoririi cade pe revenirea naturii la o nouă stare de lumină și căldură, favorabile vegetației. Unii teologi au asemănat Paștele iudaic cu sărbătoarea păgână a primăverii si a soarelui, crezând că ebraicul pesah (trecere), se referă la momentul astronomic al trecerii astrului zilei în constelația berbecului.

       Zice-se că prima jertfă a mielului pascal în zona Egiptului ar fi fost adusă de toți fiii lui Israel, ceea ce înseamnă că toți au fost chemați la viața cea nouă și ei sunt aleși ai lui Iahve. Potrivit poruncii divine, fiecare familie va consuma mielul pascal în așa fel încât să nu-i zdrobească oasele și carnea să nu o mai consume a doua zi (normal, că nu aveau frigidere sau congelatoare). Ceea ce va rămâne din carne a doua zi trebuie să se ardă în foc (Ies. 12, 10).

Drob de miel

       Acest ritual va continua in cei 40 de ani prin pustiul Sinai. El va cunoaște un nou stadiu când se va săvârși în Țara Sfântâ până în anul robiei babiloniene (587 î. Hr.) și se va continua după perioada postexilică (anul 538 î. Hr.) când se vor adauga multe obiceiuri sub influența rabinilor.

       Samarinenii fixează timpul pentru jertfa mielului pascal din momentul trecerii soarelui de la orizont si până la apariția întunericului. În ceea ce privește calculul timpului de către rabini, acesta ar fi între orele 15:00-16:00 și el este consemnat de Iosif Flaviu (De bello iudaica VI, 9, 3) si in Misna (Pesach 5, 3).

       Așadar, creștinii preluară obiceiul jertfirii mielului. În gândirea prelaților creștini, denumiți Sfinții Părinți, sacrificiul pascal este explicat in spiritul mesianic. Jertfa se aduce seara, deoarece preînchipuie pe Hristos, adevăratul Miel și Păstor, care se sacrifica de bună voie pentru curățirea de păcate a întregii omeniri. Cum, nu știți ce-s alea păcate? Întrebați-l pe Constantin Păun, care ne explica prin 2007, pe vremea lui Traian Vodă, ce sunt alea păcate (Păcat când poluăm văzduhul,/ Când mor destui în lumea-treia,/ Păcat, când eşti sărac cu duhul,/ Păcat, să n-ai ce vrea femeia!). Că atunci virusul Corona nu exista, exista doar virusul portocaliu DA!, mutat în PNL

       La sfârșitul zilei urmează seara și apoi noaptea care este simbolul morții, al odihnei pentru refacerea forțelor fizice ale omului. În intervalul dintre zi și noapte se jertfește mielul pascal, care a prefigurat pe Mesia. El se aduce în perioada lunii pline, deoarece lumina astrului de noapte simbolizează divinitatea, iar corpul lunar reprezintă umanitatea lui Hristos. Horoscopiștii știu de asta? Dar numerologii, toți adaptați la coronavirua?

       După cum lumina lunii înlătură întunericul și guvernează noaptea, la fel și Hristos luminează pe cei din întuneric si restaurează toată firea (scrisei firea, nu Firea, că Mucușor Dan s-a cam ascuns). Se zice că de aceea, Dumnezeu a rânduit ca Hristos să moară în timpul lunii pline, ca să înlăture negura păcatelor care cuprinseseră toată lumea (Fotius, Ad. Amphilochium quaest. CCXLV, in P.G. 101, col. 1128).

       Revenind la miel, acesta este înjunghiat de capul familiei (nu se inventase asomarea ca în UE) si consumat de toți membrii acesteia (Ies. 12, 4), iar cele prevăzute cu privire la modul de consumare a cărnii, ca și cum ar fi gata de drum nu s-au mai respectat ulterior. Că legile de aia sunt date, ca să fie încălcate, chiar și în zilele noastre, cum ne lămurește Valentin David definind iarba fiarelor (Cu a legilor cheiţă,/ Hoţii ies din beci uşor/ Şi-ajungând boieri de viţă/ Vor să facă legea lor!).

       Dacă în Vechiul Testament mielul pascal unea în chip simbolic pe toți cu Iahve, în Noul Testament, prin pâinea și vinul transfigurate, toți creștinii se unesc cu același Dumnezeu în mod real, Sfânta Euharistie fiind cina creșinilor prin care în mod real se unesc cu Dumnezeu, având caracter expiator și de legătura cu Domnul (V. Tarnavschi, Arheologia.. p. 645-647).

       Din referirile vechi testamentare reiese clar caracterul religios al ritualului pascal in care sacrificarea mielului a precedat ieșirea din Egipt, după care a urmat trecerea minunată a israeliților prin Marea Roșie. Oare nu se supără poporul ales?

       Oare ce-o fi zis poporul ăsta ales când a citit vestea lui Dan Norea în „Epi... Gramatica, Uite popa, nu e popa, am intrat şi-n Europa”, prin 2011, când „înfrăţirea-ntre popoare ne-aducea o veste mare” (Doi gemeni o româncă a născut,/ Evreu şi-arab. Şi uite-aşa se face/ Că România azi a obţinut/ Întâiul Premiu Nobel pentru Pace).

       După ortodocși, sacrificiul mielului pascal are un incontestabil caracter religios și rămâne cea mai tipică jertfă care a preînchipuit jertfa lui Hristos. Dumnezeu ar fi rânduit ca prin sacrificiul mielului pascal să salveze nu numai pe cei „întâi născuți”, ci și întreaga comunitate israelită care va forma „poporul ales” slobozit din robia poftelor si credințelor politeiste egiptene. De parcă alte popoare ar fi „nealese”! Poate se supărăă amicii mei evrei...

       Bucuria pascală aducea în fiecare an pe credincioșii evrei la Ierusalim, unde veneau în pelerinaj la templul sfânt; prezența lor acolo însemna manifestarea dreptei credințe si amintirea de ieșirea minunată a strămoșilor lor din robia egipteană. Și nu știm dacă toți erau fair-play, că astăzi se cam schimbară lucrurile. Mărturie depunea sub jurământ Florea Ştefănescu prin 2011 printr-o „remarcă” (În viaţa voastră, cât trăiţi,/ Vedeţi Creştini, vedeţi păgâni,/ Vedeţi români antisemiţi,/ Dar şi evrei anti români.).

       Repetăm de jertfirea adevăratului Miel, Isus Hristos, cel ce se va jertfi pentru salvarea intregii omeniri de sub osânda păcatului, adică dintr-o stăpânire nevăzută (Sfântul Ambrozie al Milanului, De Abraham, I, 5, in P. L. 14, col. 437). Noi pur și simplu mergeam în Piața Obor dacă nu era carantină și obișnuiam să luăm un ied. Acum Auchan ne-a adus mielul la botul calului.

       Asta deoarece sunt vremuri grele de coronavirus și nu facem comenzi online pentru miel, că de, vorba Icăi Ungureanu, din 2012, să nu ne trezim cu vreo ofertă nașpa (O, tu, naţie română/ Ce de Paşti un miel visezi,/ Uite, ai la îndemână/ Gratis mieii... maidanezi!).

       Mielul în (c)arte

       Moto 1: „La o masă, cu amicii/ De condei şi de penel,/ Ai sacrificat... un miel./ Arta cere sacrificii!” („Sacrificiul unui artist”, de Viorel Martin, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2006)

       Moto 2: „Mielul” (Mircea Vintilă, https://www.youtube.com/watch?v=LxIv023U4UE )

       Și uite cum apărură expresii bine cunoscute legate de ghidușul miel, precum „de-a mielul”, dispărut de când apăru tableta și telefonul mobil, un joc de copii constând în azvârlirea unui băț astfel încât să atingă pe rând pământul cu cele două capete.

   „Zăpada mieilor” este ninsoarea aia sub formă de mici particule sferice, transformată uneori în grindină. Cum care grindină? Calamitatea aia de care ne amintește Sorin Beiu prin 2006, cel ce era mereu „în luptă cu un... bei”, într-un duel epigramatic (La noi plouă des, deci ştiu/ Ce necazuri aţi avut;/ Peste poante, la Sibiu,/ Grindina s-a abătut). Avea o premoniție cu Sibiul?

       „A umbla ca mielul orbului” înseamnă a umbla neîngrijit, cam cum apare Cîțu câteodată, că ăsta nu merge în cluburi precum Teodorovici. Înseamnă și a umbla fără rost, cam cum umblă oierița sibiană prin guvern și pe coclauri la sădit puieți. Dar fiindcă amintirăm de cei doi finanțiști, pe ăștia precis îi știe până și Laurenţiu Ghiţă, cum ne dovedea în „Zâmbetoniera” prin 2010, când pe vremea fostului informator Traian ne spunea să lăsăm orice speranță (Lasciate ogni...: „La Ministerul nostru de Finanţe/ Te-ntâmpină o tablă cu citate:/ Lăsaţi aici, rugăm, orice speranţe/ Şi vi le returnăm impozitate!>>”).

       Unii „au somnu' mieilor”, adică dorm mult, mai ales în parlament. Martor ne este Ion Bratu în „Pledoarie pentru epigramă”, prin 2007, care li se adresează (Şi Camera, ca şi Senatul,/ Le-aţi transformat în dormitor,/ Dar n-o s-aveţi un somn uşor/ De s-o trezi electoratul). Cum să se trezească? Că i-au votat pe peneliști, pedeliști și neomarxiști, care în loc de măsuri anticorona optau pentru anticipate. Veți vedea!

       „A face miel de ghindă” înseamnă a fi lipsit de caracter, precum unii moștenitori ai vechilor securiști, reanimați în USR. Probabil la o useristă mică se referea Stelică Romaniuc într-un ritual, dar nu recunoaște (Cer întâi o secărică/ Şi mănânc de sunt flămând/ Când mă duc la una mică,/ Dar majoră de curând). Că în cazul PSD se lua numai de majore, referindu-se la vizita în Israel a pesedistei Viorica (Actuala premieră/ A făcut şi-a fost scandal,/ Prima dată-n carieră/ Un acord... gramatical.)

Stâna de oi (tablou de Stanciu Flavius)

       După cum văzurăm mai sus, „Mielul lui Dumnezeu” bisericesc este chiar lisus Hristos. Luându-i exemplul, se sacrifică și exilatul la domiciliu Stelică Romaniuc care își acordă un prim ajutor (Cum corpul are multă apă,/ Atunci când mă rănesc puţin/ Şi sângele prin plagă-mi scapă,/ Mă completez urgent... cu vin).

       Amintisem în primul moto de Artur Blascioc, cel care îi dedicase dramarurguluiui Aurel Baranga, pe vremea când a scris „Mielul Turbat” (Piesa-i bună-adevărat,/ Distribuţia grozavă,/ Dar decât un miel turbat,/ Preferam un... miel la tavă!”). Puteți asculta piesa, dacă aveți timp, la teatrul radiofonic (https://www.youtube.com/watch?v=3zvbSMQs4qs).

       Și fiindcă asociarăm mielul cu Sfintele Paști, înainte sau după drob, în timpul consumării fripturii de miel, puteți urmări excenentul concert pascal „Hristos a Inviat" (https://www.youtube.com/watch?v=7i1SNOutHqc) al Părintelui Marius Ciprian Pop.

Vă recomandăm și câteva rețete pentru pregătirea cărnii de miel doar cu un singur click (https://www.petitchef.ro/retete/retete-cu-carne-de-miel ).

       Cu sau fără miel pascal, în plină carantină, să fiți iubiți!

Fișierul în format pdf: Jocuri%20de%20cuvinte%20-%20miel.pdf

       (continuare)

       Constantin Nițu

1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;

2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

https://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 158

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


moderator
Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Aprilie 6, 2021 la 1:06pm

Completări excelente! Mulțumesc!

Trimit fișirul pdf:

Jocuri%20de%20cuvinte%20-%20miel.pdf

Dau un miel. Trimit secretara cu el. Fotografia de recunoaștere:


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:52pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:50pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:48pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:48pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:47pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:45pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:39pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:38pm


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Aprilie 5, 2021 la 8:38pm

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->