Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Jocuri de cuvinte – Univers, cosmos, astronomie

            Geografie lingvistică (stele și „stele”)

 

          (postarea precedentă)

 

          Universul sau cosmosul

 

          Moto: La steaua

 

„La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-a trebuit

Luminii să ne-ajungă!

 

Poate demult s-a stins în ea,

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre!.......”

(Mihai Eminescu)

 

          Trăim noi, pământenii, poate nu singuri, teleormăneni, clujeni (coloși văreni) sau vasluieni, unguri, mongoli sau de alte etnii în Univers sau în Cosmos. Și Universul are în dicționarele românești doar vreo 15 definiții și mult mai multe în dicționarele altor culturi. Așa aflăm noi că universul este lumea în totalitatea ei, ansamblul a tot ce există, pesediști, peneliști, useriști, prepontaci, exceptând, pentru cei credincioși, pe Dumnezeu creatorul sau dacă vreți pe Zeus, adică Traian! 

          Este spațiul cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale – grindeană, tudosistă și dăncilistă și timpul orbanist), ale cărui elemente sunt evenimentele  (sursa: DEX '09, 2009).

          Și cuvântul univers (din latinul ūniversum, neutrul lui ūniversus – „tot, întreg”) există în multe limbi, nu numai în română, respectiv în albaneză, catalană, norvegiană, daneză (cu sinonimele kosmos și verdensalt), în franceză (cu sinonimele monde și domaine) și chiar în norvegiană.

 

Universul (100-800 milliarde de galaxii)

 

          Din universus au ieșit și germanul Universum, neerlandezul și suedezul universum, englezul universe, italianul, spaniolul și portughezul universo, bascul unibertsoa, corsicanul universu, estonianul universumis, macedoneanul универзумот – univerzumot.

          Un grup aparte e format din: svemir (în bosniacă și croată); свемир – svemir, „toată lumea” (în sârbă), legat de мир – mir, în slavă, „lume”; вселена – vselena (în bulgară); вселенная – vselennaya (și космос – kosmos, în rusă); Всесвіт – vsesvit (și космос – kosmos, în  ucraineană); vesmír (în cehă și slovacă); wszechświat  (în poloneză); vesolje (în slovenă). Și pe lângă acest grup au apărut în zonele vecine și Visumu în letonă și visatos în lituaniană.

          Urmează apoi alte cuvinte, precum: maailmankaikkeus în finlandeză (din maailman – „a lumii” +‎ kaikkeus – „totul”); hielal în frizonă; bydysawd în galeză; cruinne în irlandeză; alheimurinn în islandeză; világegyetem în maghiară; Evren în turcă (dragon în miturile turcești); كون – kawn în arabă; տիեզերք - tiyezerk’ în armeană; kainat în azerbaidjeană; היקום în ebraică; אַלוועלט – alvelt în idiș; σύμπαν – sýmpan în greacă; ब्रम्हांड – bramhaand în hindi și ਬ੍ਰਹਿਮੰਡ - Brahimaḍa în punjabi; în persană جهان („lume”). Și „lume” provine la noi din latinul lūmen – „lumină”!

 

Cuvântul univers în diferite limbi

 

          Și Cosmos ăsta are în dicționarele noastre vreo 14 definiții, fiind de fapt Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și spațiu, sinonim cu spațiul cosmic (sursa: MDA2, 2010).

          Cosmos există în română, venind din francezul cosmos, care vine din greaca antică κόσμος (kosmos). Grecii antici înțelegeau prin cosmos universul ca un tot organizat armonios, infinit în timp(ul parlamentar) și în spațiu(l guvernamental), în opoziție cu haosul (#rezist). Cuvântul cosmos există și în engleză, spaniolă, bască, catalană, frizonă, galeză, irlandeză.

          Kozmos există în albaneză, slovacă, slovenă și turcă; kosmos există în azerbaidjeană, bosniacă, germană (Kosmos), cehă, croată, daneză, estonă, neerlandeză, norvegiană, poloneză, suedeză, dar și în rusă, bulgară, ucraineană, sârbă și macedoneană (космос). Cuvinte apropiate sunt cosmo în italiană și portugheză, cosimu în corsicană, κοσμο – kosmo în greacă, kosmoss în  letonă, kosmosas în lituaniană. În arabă e كون – kawn, în persană e کیهان.

Cuvântul cosmos în diferite limbi

 

 

          Corpuri cerești, astre

 

          Moto: La steaua

 

„Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e......”

(Mihai Eminescu)

 

          Din vreo 17 definiții aflăm că un astru este un corp ceresc ce poate sau nu fi văzut pe bolta cerească și în română ar proveni din franceză (astre) sau din latină (astrum) - sursa: DEX '09, 2009). Dacă nu are lumină proprie și este  satelit al Soarelui sau al altei stele, atunci este o planetă. Nimeni nu știe câte sisteme solare și planete sunt în univers, nici măcar ființa supranaturală numită în diferite religii Dumnezeu.

          Despre stelele umane nu ne pronunțăm, că nu suntem privitori la Antena stars și nici nu cunoaștem „doctorul” italian parcagiu care le botoxează. Că mai stea este un câștigător de olimpiadă la orice disciplină decât Cruduța, Codruța, Lis, Oana lui sau cealaltă provenită din Petre Roman.

          Și planeta asta poate fi, după „fraierologi”, și o Zodie (în care se naște cineva), dar și un bilet care conține preziceri naive sau „nașpa” privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii clasici sau moderni celor ce se lasă fraieriți, extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal, al unui șoarece isteț dresat, al unui locator (mauce) sau al unui numerolog șmecher).

            Și printre planetele sistemului nostru solar este Pământul, a treia planetă de la Soare, locuită de oameni. Mai întâlnim și expresiile „ La capătul (sau marginile) pământului” (foarte departe); „De când (e lumea și) pământul” (domnul Orban are cuvântul) sau „cât e lumea și pământul”;Ca de la cer la pământ” sau de la iRealitatea TV și UM 24 TV la Antena 3;A lăsa toate la (sau în) pământ” (a lăsa baltă); „Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ)” - Tudose în Pro România lui Ponta;  „A-i veni cuiva să intre în pământ” lui Augustin de Toader; „A ieși (sau a apărea) ca din pământ” - Dide la concursul pentru un post în Jandarmerie;A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ” - când ești europarlamentar PNL și votezi împotriva României;A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul”; „A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământu”; „A nu-l primi (pe cineva) nici pământul” când ai teză de doctorat condusă de Oprea pe teme de securitate aproape națională;A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul”; „A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ)”;A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului)” membri în Academia de Științe ale (in)Securității Naționale;Din pământ, din iarbă verde”, niciun pedelist nu pierde; „Doarme și pământul sub om” (e liniște, tăcere desăvârșită când vezi parlamentarii dormind în sesiune) etc. (sursa: DEX '09 2009, U.M. Digi 24 și iRealitatea TV).

 

Sistemul solar

 

            Așadar, astru este și Pământul. În diferite limbi sunt cuvinte diferite. Pământ, în română, provine din latinul pavīmentum „podea cu pietre bătute”, probabil prin latinul vulgar paumentum; de comparat cu italianul pavimento, aromânul pimintu, sardinienele  pamentu – „podea”, pomentu, friulianul palment – podea.

          Interesant este grupul: în latină, italiană, portugheză, galiciană, catalană și corsicană Terra, în franceză Terre, în spaniolă Tierra (toate din latinul tĕrra); în bască Lurra (nume și al grătarului basc, numele unui restaurant spaniol din Londra la care am luat un prânz).

          Urmează un grup cu termeni preluați de la slavi: în bosniacă, croată, slovenă Zemlja, rusă și ucraineană Земля – Zemlya; în bulgară Земя – Zemya, în macedoneană Земјата – Zemyata, în cehă Země, în poloneză Ziemia. Toate se trag din proto-slavicul *zemlja, din vechiul *zemja, ăsta din proto-indo-europeanul *dʰéǵʰōm. Cuvintele în letonă Zeme și în lituaniană žemė se trag din proto-balto-slavicul *źemē.

          Alt grup are cuvintele: în engleză, irlandeză, islandeză, frizonă, norvegiană, suedeză Earth; în sârbă Еартх – Earth; în germană Erde; în neerlandeză aarde; daneză Jorden; în arabă أرض – ard; în idiș ערד – erd și în ebraică אֶרֶץ‎ -  ereṣ; în galeză ddaear.

          Nu vă mirați că toate sunt legate între ele! Aici e o explicație mai largă pentru grup. Earth și „vecinele” vin din engleza evului mediu ca erthe, din vechiul englez eorþe – „pământ, sol, teren uscat”, din proto-germanicul *erþō – „pământ, teren, sol”; de comparat cu vest-frisianul ierde, germanul vulgar Eerd, olandezul sau neerlandezul aarde, saxonul vulgar eerde, germanul Erde, danezul, suedezul și norvegianul jord, relaționate cu *erwô – „pământ”; de  comparat cu vechiul german ero, probabil cu vechiul nordic jǫrfi, din proto-indo-europeanul *h₁er-, de comparat cu vechiul grec *ἔρα - *éra, în ἔραζε - éraze, „pe pământ”.

 

Cuvântul Pământ în diferite limbi

 

          Separate rămân: în albaneză tokë (ar veni de la vechiul grec τόπος - tópos, „loc”, cu proto-forma *tò-kʷV- sau *tòw-kʷV-, care ar veni din hitită); în slovacă Krajina (e și toponim slav în Balcani – frontieră sau piață, ce vine de la kraj sau krai, care însemna margine; acum semnifică o regiune sau o provincie, de regulă îndepărtată de metropolă);  în estonă Maa și în finlandeză maa (etimologie negăsită); în maghiară Föld (de origine incertă); în turcă Dünya (din arabicul دُنْيَا‎ - dunyā – „lume”; ăsta din rădăcina د ن و‎ - „d-n-w” sau د ن ي‎ „d-n-y”, iadul, opus raiului); în greacă γη – gi (din vechile grecești γῆ - gê / γαῖα - gaîa).

          În sfârșit, ca să vedeți că „totul e rotund” și ne întoarcem de unde am plecat, în persană există زمین – zamin (din persanul زمی‎ - zami, acesta din persanul evului mediu zmyk' - zamīg, „pământ”, din proto-iraniană, din proto-indo-iraniană, de comparat cu sanscritul क्ष - kṣa și în final din proto-indo-europeanul  *dʰéǵʰōm; iată că închidem circuitul dacă facem legătura cu cuvântul rusesc земля́ (zemljá), letonul zeme, latinul humus, respectiv vechiul grec χθών - khthṓn – „sol, teren”.

          Separat, există în armeană երկիր – yerkir (din vechiul armean երկիր – erkir – „pământ”); în azerbaidjeană torpaq (din proto-turcicul *topra-k – „pământ, sol”); în hindi पृथ्वी – prthvee, în bengali পৃথিবী - Pr̥thibī (ambele moștenite din sanscritul पृथ्वी - pṛthvī́ – „pământ”), iar în punjabi ਧਰਤੀ – Dharatī.

Și nu putem sări peste Soare, astrul care permite existența vieții pe Pământ și succesiunea anotimpurilor. Soarele este corpul ceresc central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului (sursa: DEX '09, 2009). Cuvântul soare din română provine din latinul sōl, solem, acesta din proto-indo-europeanul *sóh₂wl̥. În alte limbi există: Sol în portugheză, spaniolă, catalană, daneză, și norvegiană și în islandeză Sól, sole în italiană, Saule în letonă, Saulė în lituaniană. Toate provin de la latinul sōl - „soare, acesta din proto-indo-europeanul *sóh₂wl̥ (vezi mai jos).

          În engleză, irlandeză, bosniacă este Sun, în sârbă Сун - Sun, în neerlandeză zon. Sun provine din engleza evului mediu ca sonne, sunne, din vechiul englez sunne, din proto-germanicul *sunnǭ; de comparrat cu frisianul Sunne, vest-frisianul sinne, germanul vulgar  Sünn, neerlandezul zon, germanul Sonne, islandezul sunna; din proto-indo-europeanul *sh̥₂uén – „soare”; de comparat cu galezul huan etc.  

          În alt grup de limbi există: Солнце – Solntse în rusă, Сонце - Sontse în ucraineană, Слънце - Slŭntse în bulgară, Сонце – Sonce în macedoneană, Sonce în slovenă, slunce în cehă, Sunce în croată, Słońce în poloneză, slnko în slovacă. Rădăcina cuvântului este tot sol, uneori modificată! Și iată că cercul se închide și aici, cuvintele provenind din vechiul cuvânt slav din est сълньце – sŭlnĭce –„soare”, acesta din proto-Slavicul *sъlnьce, care provine tot din proto-indo-europeanul *sóh₂wl̥.

 

Cuvântul Soare în diferite limbi

 

          Și în rest mai rămân cuvintele: în albaneză diell (tot din proto-indo-europeanul *s(h₂)wél-jo- „soare”); în arabă شمس – shams (din rădăcina ش م س‎ - „š-m-s”, cuvântul „soare” fiind moștenit din proto-semiticul *śamš-); în armeană Արեւ – Arev (din vechiul armean արեւ – arew – „soare”); în azerbaidjană Günəş și în turcă güneş; în ebraică שמש; în maghiară nap (de origine necunoscută); în persană خورشید; în bengali সূর্য – Sūrya și punjabi – ਸੂਰਜ – Sūraja (moștenite din sanscritul सूर्य - sū́rya, variantă a lui सूर - sū́ra, „soare”, din स्वर् - svár, „soare, răsărit de soare”, și acestea din proto-indo-iranianul *súHr̥, acesta tot din proto-indo-europeanul *sóh₂wl̥). Rog parlamentarii, inclusiv prezentații la UM Pro România, și capii de partid și de stat să nu citească! Cine știe ce mai votează!

          Despre astronomie, astrologie și horoscop citiți articolul următor.

          Să fiți iubiți!

 

          (continuare)

 

          Constantin NIŢU

          „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

 

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

https://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 235

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Februarie 7, 2019 la 9:57pm

Interesant...Felicitări!


admin
Comentariu publicat de Gabriela Mimi Boroianu pe Februarie 7, 2019 la 9:52pm

Foarte interesant! 

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->