Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

amintiri temporale din faptul serii

Zile de naştere

Iată, “Judecata vine!”

Lângă strălucitul Tron.

Norul de martori revine.

“Domnul judecă în Sion”.

Judecata va fi dreaptă

Dar, surprinzător!!!...

Laudele pământeşti

Aici, acum, dispar!

Stau în faţă acuzaţii

Milioane mici şi mari.

Se înfioară Împăraţii

Între hoţi şi-între tâlhari!

 

Primul suflet vine-n faţă.

A trăit în nepăsare

Şi-a murit nemântuit.

De Domnul este-ntrebat:

- Tu cât ai trăit în viaţă

“Cuvânt” de ce n-ai primit ?

- Eu?...dar... aveam avere multă

N-aveam vreme de gândit!

Şi-a chemat Judecătorul

În primul nostru proces:

- Avraam, ce-aveai în lume

Când din lume te-am ales?

- Doamne, mii de robi şi roabe

Turme, greu de numărat!

Saci de aur şi podoabe

Şi veşminte de Împărat.

- Şi-ai putut primi Cuvântul

Tu, bogatule Avraam?

- O!!!...dar, de-ar fi fost...

Al meu, întreg pământul

Sufletu-mi, tot Ţie-ţi dăruiam!

 

Se rosteşte acum sentinţa

Vine altu acuzat:

- Tu de ce-ai respins credinţa?

- Doamne, eu... eram bolnav în pat!

Şi din norul cel de martori

Vine unul din norod:

- Cât erai tu de bolnav?

Întrebă îndată Domnul

Pe îndureratul Iov.

- Împărate!!!... niciodată

Ceasu-acela n-oi uita.

Mă aflam atunci pe cruce

Parcă lângă crucea Ta!

Dar de credinţa cea dreaptă

Doamne, nu m-am lepădat!

 

Domnul judecă pe altul

- Tu de ce-ai respins credinţa?

- Doamne… atunci pe la noi

Doar doi, trei ţineau credinţa!

La un semn apare-alt martor

Cu păr alb în alb veşmânt:

- Spune tu, cu tine alături

Câţi credeau pe acest pământ?

- Doamne, când vesteam potopul

Răspund martorii cu greu

Nimeni nu urma credinţa

Nimeni Doamne… decât eu!

 

Iată, acum de astă dată

Urmează o acuzată:

- Tu, de ce nu mai primit?...

- Doamne!!!... eu aveam atâta

De cusut şi de îngrijit!!!...

Domnul cheamă pe Iudita:

- Pe câţi oare îngrijeai

Doar doi, trei?...

- O!... nu Stăpâne!...

- Şi pe noi…ba şi pe noi!

Se auziră multe glasuri

Strigătele din norod.

 

Vine altă acuzată:

- Tu, o Doamne Preaslăvite!

Tu ştii... eu... eram frumoasă!

Şi… învinsă la ispite!!!...

- Spune! strigă Salvatorul

Tu Maria din Magdal

Cum erai?

- Eram frumoasă!!!…

Şi pluteam pe al vieţii val.

Sufletul, era în lanţuri

Tare prins şi ferecat

Dar eu am venit la Tine

Şi Tu toate-ai sfărâmat.

 

Un alt acuzat primeşte

Fioroasă întrebare:

- Tu, Duminica munceai

Şi la slujbă nu veneai?...

- Doamne!... nu mă lăsa-n jale

Eu stăteam departe-n cale!...

- Domnul face un semn spre gloata

Juriul marelui examen

Şi se vede-un car deodată

Şi din car coboară un famen:

- Tu spre Templul Meu de unde

Te porneai când te chemam?...

- Eu?... Din Africa Stăpâne!...

Din Etiopia veneam…

 

Se rosteste scurt “sentinţa”.

Este adus alt acuzat:

- Doamne, Tu… chemai prostimea

Eu eram un Magistrat!!!...

Domnul iar alege-un martor

Unul singur e deajuns:

- Luca, ce-ai fost tu în lume?

- Doctor!... martorul a spus.

 

Domnul judecă-nainte

Vine-un Prinţ de mare neam

- Tu, de ce-ai respins credinţa?

- Eram Rege… nu puteam!

Şi ca martor, i-a ascultă:

- Tu Estera cea frumoasă!

Când cu drag urmai credinţa

Ce erai?

- Împărăteasă!!!...

 

Vine altul la întrebare

E un acuzat cu vază

Care cere-o amânare:

- Vreau un avocat de seamă!

Dau oricât să fie adus!

- Prea târziu!!!... răspunde Domnul

Până acuma să-ţi fi pus!

 

Domnul judecă-nainte

Vine altul acuzat:

- Doamne, eu… eram prea tânăr

Când din lume m-ai luat!...

- Ieremio!... zice Domnul

- Da!... răspunde el umil

- Cum erai când Ţi-am spus “vino?”

- Eram Doamne… un copil!

 

Şi în rând cu Ieremia

Vine din norul cel Sfânt

Iosif cel frumos şi tânăr

De ispite neînfrânt.

Samuiel cel din pruncie

Domnului s-a închinat

Iosua din ţara Sfântă

Cea promisă, ce-a intrat

David cu praştia-n mână

Un copil cu păr bălai

Şi cei trei ce-au stat în flăcări

În cuptoru-nfierbântat.

 

Vine Ioan Botezătorul

Ce pe Domnul îl priveste

Şi copiii care-n Templu

Cu osanale-L primeşte!

Vine apostolul iubirii

Tinerelul înţelept

Ce şi-a sprijinit la cină

Capul pe Cerescul-Piept

Vin cei tineri ca o rouă

Cu podoabe Sfinte-n zări

Vin cântând cântare nouă

Cu glasuri ca de viori.

 

Acuzaţii pleacă fruntea

Şi se-ntorc înlăcrimând

Domnul judecă-nainte

Sufletele rând pe rând.

 

Iar tu, cel ce crezi în Cruce

Încă n-ai apărător?!!!...

Crezi tu, că la Judecată

Vei sta tot nepăsător?!!!...

Nu umbla urmând în viaţă

Din păcat în alt păcat

Că la ultima sentinţă

Nu există avocat!...

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică


INACTIV
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Mai 25, 2011 la 5:12pm

Multumesc din tot sufletul si din toata inima mea, ca-mi reamintiti frumoasele versete din Dumnezeiestile Scripturi! Noi ce-i ce cunoastem glasul Pastorului nostru , vom veni dupa EL cu riscul de a ne pierde, toti prietenii, chiar si pe noi insine.  : "Veniti la Mine toti cei horopsiti si apasati, ca la Mine veti gasi odihna!"  Numai dragostea Lui plina de dulceata, face aceasta minune si cu siguranta,vom merge dupa Iisus, fara nicio plata pamanteana . Sa fiti binecuvantat! Cu rdag Elisabeta.

Multumesc si iubitei Prietena  Doamna Lenus. toate cele bune!


admin
Comentariu publicat de Ioan Muntean pe Mai 25, 2011 la 8:40am

Binecuvântaţi să fie ochii care văd ceea ce vedeţi voi, pentru că mulţi regi şi profeţi şi-au dorit să vadă ceea ce voi vedeţi şi nu au văzut să fi auzit ceea ce auziţi voi dar nu au auzit.
Te slăvesc pe Tine, Părinte căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
Pentru că acela care va fi mare înaintea ta va fi slujitorul tău, iar cel care va fi primul, va fi sclavul tău, aşa cum Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca o răscumpărare pentru mulţi.
Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc.
Însetat am fost şi mi-aţi dat să beau.
Străin am fost şi m-aţi primit.
Gol am fost şi m-aţi îmbrăcat.
În temniţă am fost, şi aţi venit la Mine.
Bolnav am fost şi m-aţi cercetat.
Şi Mă veţi întreba: "Când Ţi-am făcut acestea?"
Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici,
Mie Mi-aţi făcut.

 

 


admin
Comentariu publicat de Lenuş Lungu pe Mai 24, 2011 la 5:04pm
Minunat poem ...Felicitări!

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->