Zile de naştere

     

       - Lume, lume, poftiţi de intraţi! Spectacol de zile mari: ”Labirintul lui Eros”, satisfacție garantată!

       Aaa!... Senior, poftiţi! Cum să nu? Ați picat la fix, sunteți beneficiarul ultimului bilet. Intrați! Faceți-vă comod! Vă atenționez, aici aveți intimitate, nu trebuie să vă simțiți închistat. La început n-o să înțelegeți, dar trebuie să aveți răbdare, imaginaţie și să ascultați prezentarea mea pentru a alege cea mai tentantă ofertă. Lăsați prejudecățile deoparte, simțiți-vă liber, dați frâu liber dorințelor, fanteziilor. Un moment... mă gândesc ce rol vi s-ar potrivi...

       Presupun că la vârsta dumneavoastră ați depășit timiditatea unui adolescent. Nu cred că v-ar mai satisface acele momente pubertine de așteptare și, chit că nu se moare din dragoste, așteptarea asta, ne omoară, domn’le!... După cum gesticulați din cap, constat că-mi dați dreptate. Da!, da! Ţinereţea e o pacoste; nu-ţi găseşti cuvintele, te poticneşti sau mai rău dai în bâlbâială... vrei să fii iubit cu orice preț, dar cum să procedezi?, cum să intri în grațiile persoanei dorite?, să plasezi bileţele discret? Ei... Parole, parole! ”Te iubesc, îngeraș!”- suspină el, iar ea completează: ”Ah!, te iubesc, bombonel!” – după cum vedeți două universuri diferite, iar ambii imbecili cred că vorbesc aceeași limbă... Nu, categoric nu! Dar...

        Ce-ar fi să intrați în rolul unei călugărițe?... novice, smerite, trup și suflet pentru... A! Sunteți ateu și nu doriți schimbare de sex. Scuze! Mă luă gura pe dinainte... Corect! Aveți demnitate. Înțeleg, nu faceți parte din lumea gay și nici nu aveți orientări extravagante.

       Dar rolul de iubit într-un iatac? Ei, ce ziceți? Dragoste!... fără calcule meschine, dăruindu-vă total. Momente când nu aștepți nimic și ai credința că aceasta este pentru toată viața. Gândiți-vă: iatacul, patul plăcerilor; un altar pe care se oficiază  o ceremonie excitantă... Ehe! Cu experiența vârstei dumneavoastre mature...  Să vă explic un posibil rol... O, desigur, chiar e recomandabil să închideți pleoapele și să vă imaginați următorul scenariu:                     

       ”Ea - somnoroasă, abia trezindu-se... se întinde alene, suavă, dulce. Are degete fine, piele catifelată și forme apetisante de, de... Perfect, știți, la început, este mai dificil să mă exprim, dar ați intuit corect... bravo! De amforă! Tandru cuprinzi amfora trăgând-o spre piept și mâna alunecă pe formele rotunde, gingașe, mângâi rotunjimi, te încălzești, arzi, pârjolești, îi săruți gura voluptuoasă, dorești un strop de răcoare... o briză și... amfora se metamorfozează... da! chiar așa, după cum sugerați, într-o corabie... ești cârmaciul ei, căpitanul... corabia se leagănă ușor, ușor, prinzi mișcarea, ruliul, tangajul te amețesc, fantastică senzație, o dorești și te-ai arunca în valuri... valuri îți clocotesc în pântec, în vene... falduri mătăsoase joacă în unde, flux și reflux, ea te sărută și-ți șoptește: „încă nu!”... se rotește, acum este deasupra... se întinde ușor după paharul de la capătul patului, soabe o picătură, își înmoie degetul în lichidul rubiniu, îți umezește buzele zâmbind, ridică paharul și-n lumina difuză, pare o statuie a tuturor libertăților. Pe tavan jocul umbrelor îți distrage atenția, simți doar licoarea cum se prelinge ca mierea de la baza gâtului pe stern, în jos. Ai tresărit?!... atingerile ce-ți dau fiori, sunt buzele ei moi urmând dezinvolt calea lichidului prelins... da, aici e mijlocul tău, se oprește puțin în mica adâncitură, soarbe, apoi continuă, jos, mai jos, până... cuvintele sunt de prisos, îți percepe orice dorință... da, are mișcări de cadână, lente... ritmul se întetește... în sâni, în șolduri, pe coapse... un amalgam de vibrații și senzații îți taie respirația, erup și se revarsă sub privirea ei... abia șoptit îți auzi propriile cuvinte: - Memorabil!...”

       O, desigur, domnule, vă înțeleg reținerea și nu e cazul să vă autoironizați; chiar nu înțeleg asocierea dintre formele dumneavoastră - după mine, ceva mai generoase - și muntele lui Sisif, dar în fine, așteptați puțin. Cum să plecați? Stați! O chem pe colega mea să vă prezinte și alte scenarii clasice. Vă spun sigur că agenția noastră asigură servicii de calitate; în ”Labirintul erotic”, senzația metamorfozării e completă. Până revin, vă invit în sala alăturată, să vă delectați cu o colecție inedită de tablouri.

       Plasatoarea închise cu grijă, fără zgomot, ușa masivă de stejar. În urma ei, domnul grăsuț, răsuflă ușurat și se lăsă cuprins între brațele fotoliului. Cu disperarea îndrăgostitului, strânge la piept servieta diplomat din piele fină, neagră. Deși poartă barbișon și e îmbrăcat impecabil într-un costum de stofă din lână, subțire, așa cum stă retras în penumbră, se contopește în decorul exponatelor. Privește, analizează și cugetă: ”Dintre picturi, tabloul central e superb! Suuuper…  Nici în cel mai erotic scenariu n-aș fi conceput astfel perfecținea unui nud. Magnifică!, această piele tânără, umbrită de borurile late ale pălăriei de pai. Peste boruri se revarsă colțurile unei pamblici legate într-o fundă bogată. Bentițele roșii se odihnesc pe spatele gol, aproape transparent. Torsul fetei este răsucit spre mare și la picioare, somnoroasă, bătrâna faleză îşi întinde, deoparte şi de alta, braţele albe ca o spumă împietrită. Iar acolo, jos, marea - pictor vrăjitor, îşi schimbă mereu culoarea: de la albastru-azuriu în verde-turcoaz şi apoi în verde spre negru. Plaja, ca o salbă aurie, înconjoară micul golf. Uite, lângă mal, vechea stâncă şlefuită de valuri, lucește ca un pandativ negru și cocoţaţi pe ea, patru cormorani contemplă zarea. În dreapta tabloului – da!,  minaretul! Vârful acestuia înţeapă cerul atenţionându-i pe cei trei pescăruşi ameţiţi de zborul perpetuum-circular: „Hei! Sunt far pentru voi, aici, la Cuibul liniştit!”... Of, Balcic! Cuib... de nebunii!”

       Din buzunarul de la piept scoate și-și așează tacticos un monoclu; contemplă meticulos, în special, pielea fetei de culoarea piersicii în pârg. Sub privirea lui: crudă, carnală, răscolitoare, apăsătoare, abia perceptibil, spatele tânăr se arcuiește ocrotitor ascunzând în penumbră sânii mici ce tresaltă feciorelnici. Borurile pălăriei se lasă ascunzându-i sfios fața. Spasmodic, un nerv, la baza gâtului firav, zvâcnește. Intuiția feminină n-o înșeală, știe că ea este următoarea jerfă: ”Mă urmărești, nu? Mi-ai adulmecat urma cu instinctul animalic al prădătorului. De ce mă examinezi de parcă mi-ai autopsia fiecare por? și, te apleci cu minuțiozitetea colecționarului să aduni fiecare picătură a elixirului plăcerii. Tocmai te-ai ridicat și te îndrepți spre mine. Borboanele de sudoare ce ți-au răsărit pe fruntea pleșuvă și frământarea mâinilor fac din tine un spectator curios. Licitezi, tură de tură, plusezi, tremuri... Din întuneric, ochii tăi ascund dorința fosforescentă a vânătorului îngenunchiat între pulpele calde ale victimei. Ca un obsedat visezi posedarea, dorești să-mi aprinzi patimile, să ard și să mă storci de vlagă. Îți simt răsuflarea sacadată în ceafă, așa, aplecat spre mine ca să-mi culegi și ultimul geamăt și apoi să guști reverberațiile sacrificiului. Bucură-te, fii satisfăcut!

 

***

       - Cine oferă mai mult?... Nu?! Nu mai dorește nimeni?... O dată, de două ori, de trei ori! Lucrarea ”Muză pe faleza Balcicului” – ulei pe pânză, secolul al nouăsprezecelea, autor necunoscut, a fost adjudecată de domnul cu barbișon. Felicitări, domnule! Și acum să trecem la următoarea operă de artă...

Vizualizări: 69

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică !

Alătură-te reţelei Cronopedia ~ club de scriere literar-artistică

© 2021   Created by Lenuş Lungu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

-->